Muzica pe 2018 si feminismul f.f.f.f. corect // Radio 4ever.

 Mă deplasez frecvent cu mașina, așa că frecvent ascult radio ( iar are draci modulatorul FM și se aud mizerii de făsâituri pe fundal) și aud melodii care mai de care. De principiu, "artiștii" sunt cam aceiași, ritmurile cam aceleași, cu mici excepții care au reușit să îmi între chiar și în playlist, semn că cineva mai scoate și muzică bună, și, surprinzător, altcineva o și difuzează!
 
 
 
 Dar printre alte melodii care doar umplu liniștea (sau înjurăturile) de fundal, există 1 (una) care mi-a atras atenția în mod special. Despre asta vreau să discut aici. O să las linkul către versurile melodiei, și voi lua câteva la disecat în acest articol.

Linkul : http://www.versuri.ro/versuri/mira-uit-de-tine-_xmh7.html

 Și să le luăm pe rând :
 "Cand ai plecat timpul a stat in loc. 
Inima pe asfalt nu batea deloc."    ->   am înțeles primul vers, să zicem că e o metaforă cam trasă de păr, momentul fiind foarte important și traumatizant, gagica a rămas cu gândul atât de fixat la asta încât timpul părea să fi rămas pe loc. 

 Deja al doilea vers este puțin dubios și mă duce cu gândul la copiii din 2012-2013 care se aruncau de la etaj. Surprinzător, după un eveniment în genul ăsta, inima pe asfalt nu le bătea. Deloc. 

 Sărim cu putere peste următoarele 2 versuri din prima strofă, care oricum nu sunt mult mai interesante ca celelalte, dar parcă sunt mai legate de realitate puțin... 

  

 Ajungem la a două strofă, care are, de fapt, ceea ce m-a frapat pe mine puternic. Versurile astea: 

 "La oglinda ma imbrac, imi spun din nou

Haide fata danseaza, nu conteaza cu cine."  -->  Tot zice toată lumea (femeile) de feminism și cât de benefic este el. Unde e egalitatea când nesimțita își permite să danseze, nu contează cu cine ( nu contează automat sentimentele prostului, nu contează ce crede el, nu contează decepțiile lui, nu contează faptul că va fi dezamăgit) doar ca să uite de bărbatul ăla care este un porc? 

 De ce o femeie poate să se dea la cine vrea ea când e într-o situație de genu', iar dacă bărbatul e de abea ieșit dintr-o relație și paaaac, se afișează cu alta, devine automat curvar și nesimțit? A, nu, mititica are o decepție în dragoste, își permite și ea să fie ajutată, că e mititică și rănită și... bullShituleanu. 

  

 Oricum, sunt sigur că bărbatul ăla de care încearcă să uite a plecat exact din cauză că e un nesimțit, nu că s-ar fi săturat de spumele ei, de geloziile tâmpite, de cicăleală, de figuri și de "ești bărbat, fă și tu aia, și fă și aia, și să faci și aialaltă!" 

  

 În fine, să continuăm... 

Sunt aici sa uit de tine
Sa ma pierd departe in multime. 
Sunt aici sa uit de tine
Sa ma mint intr-una ca mi-e bine.   Strofa 3 --> Nu, nu e ok să te minți pe tine. Asta nu duce niciodată la absolut nimic bun, cu nici o ocazie. Sunt de părere că un psiholog este mult mai util și recomandat în astfel de situații. DE CE FATA ASTA ÎNDRUMĂ FETELE MAI MICI LA ASTFEL DE TÂMPENII? HĂ??? 

 Mai sunt niște versuri la fel de inteligente ca alea de mai sus și apoi PAAAAC, strofa asta:

 

Cand ai plecat cred ca mi-ai luat tot.    --->  Vă recomand un prenupțial??? Ca să nu pățiți ca fata asta... 
Inca mai zambesc, nu stiu cum da' pot.  ---> Cu niște mușchi faciali, chiar și mediocru antrenați, se poate! 
In locu' asta pierd noptile fara somn.   --->  De ce să vorbești cu un psiholog, de ce să vorbești cu un prieten, de ce să îți concentrezi furia în ceva constructiv ( scrierea de poezii, scenarii, lucru la proiecte personale, etc) când poți să te dai la băieți prin cluburi??? 
Ca nu se vede durerea sub lumini de neon. --->  Asta e trist, nah, nu se vede, cred, depinde cât ai băut în seara aia... Eu am neon în baie, și cred că după o masă iute... la câteva ore distanță, se poate citi durere pe fața mea sub neonul din baie, deci discutabil... 

  

 După asta se cam repetă versurile (surprinzător, având în vedere calitatea și mesajul absolut genial al melodiei) și se mai plânge fata asta de multele probleme care îi invadează viața tumultoasă din cauza iubirii pierdute și neregasibile, decât în vreun prost de discotecă, nu contează cine, oricum. 

  

 Ca o concluzie, cam așa zice băieții ăștia la radio că trebuie să fie fetele, dramatice, insensibile cu aproapele lor(porcul ăla)... și depravate după o decepție. 

  

 Per total, mi se pare corect, trăim timpuri interesante. Oricum, e ok, dacă tot nu avem probleme, bine că știm să ne facem.  

  Asta e trist, nah, nu se vede, cred, depinde cât ai băut în seara aia... Eu am neon în baie, și cred că după o masă iute... la câteva ore distanță, se poate citi durere pe fața mea sub neonul din baie, deci discutabil... 

  

 După asta se cam repetă versurile (surprinzător, având în vedere calitatea și mesajul absolut genial al melodiei) și se mai plânge fata asta de multele probleme care îi invadează viața tumultoasă din cauza iubirii pierdute și neregasibile, decât în vreun prost de discotecă, nu contează cine, oricum. 

  

 Ca o concluzie, cam așa zice băieții ăștia la radio că trebuie să fie fetele, dramatice, insensibile cu aproapele lor(porcul ăla)... și depravate după o decepție. 

  

 Per total, mi se pare corect, trăim timpuri interesante. Oricum, e ok, dacă tot nu avem probleme, bine că știm să ne facem.  

Colectionar

De-a lungul vietii mele (adica nu de foarte mult timp) am observat ca oamenii au vicii, mici placeri, sunt atrasi de ceva mai mult decat de altceva, etc.

E lesne de inteles ca acesta e un adevar general valabil. Preferinta pentru un lucru, in detrimentul altui lucru.
Dar ce se intampla cand "preferinta" este dusa la extrem? Apare "colectionarul".
Omul care ar putea sa dea oricat, doar pentru a avea "acel ceva",omul care mereu investeste bani in ceva,un ceva care pentru altii e ieftin, pentru altii nefolositor, dar pentru el, pentru el foarte important!

Pe acest piedestal indraznesc sa spun ca sunt si eu, si acum observ schimbarile care au intervenit usor, usor, fara sa imi dau seama.
In situatia initiala, am constatat, prin 2012-2013, ca imi placeau mult modelele de iPhone 3GS, asa ca, la vremea aia, am vorbit cu un prieten care avea un 3GS si l-am cumparat pe al lui, la un pret infim, chiar si atunci.
Un alt prieten care mereu a avut iPhone, m-a introdus si pe mine in "lumea" Apple, pana mi-am cumparat primul meu iPhone, ca telefon oficial, un iPhone 5, negru.
De atunci am stat destul de mult in ecosistemul iOS, pentru ca atat din punct de vedere hardware, cat si software, oferea ceea ce credeam (si nu ma inselam) ca am nevoie.

La 3-4 ani distanta, aveam deja un iPhone 2G, vai de viata lui, cumparat de nici nu mai stiu de pe unde, la un pret modic (dar merge!)

De atunci incolo a inceput...:

- ma interesam din ce in ce mai des de preturi pentru iPhone pe OLX.
- cautam nu doar telefonul, ca pana acum, ci incepusem sa imi doresc sa fie cu totul, cutie originala, totul original
- am inceput sa maresc bugetul alocat acestei placeri, avand in vedere pretentiile din ce in ce mai crescute
-  tot profitul pe care il faceam fata de o suma initiala investita in ceva se ducea pe colectie (trebuie accesorii originale, trebuie schimbate componente, trebuie cumparate terminale cu un anume sistem de operare...)

Acum, in 2018, ma pot lauda cu un iPhone 2G, golas, de cateva luni caut piese peste tot...
Un 3G, perfect functional, in cutia lui, cu toate accesoriile.
Un 3GS ce trebuie sa vina din Anglia cat de curand, cutia sa, accesorii...
Un 4, in stare impecabila, cu iOS 6.1.3, in cutia sa, cu accesorii...
Un 4S, impecabil, ca celelalte de mai sus.
Un iPhone 5, negru (ca sa vezi), impecabil (in ciuda faptului ca vopseaua de pe acest model se decojea imediat), in cutia lui, cu totul.
Un SE, negru, pe care actualmente il folosesc eu.

Ciudat, o mana de lucruri in care ajung destui bani, nu au nici o utilitate practica...
Dar ma fac fericit. Sunt momente in care ma uit la ele si simt ca mi se insenineaza ziua. Stiu ca acolo stau ore, poate chiar zile de cautari si negocieri, de emotii si momente de satisfactie a ofertei bine prinse.
Stiu ca sunt ale mele, sunt langa mine si vad ca viata nu trece pur si simplu pe langa mine.
Imi raportez uneori reusitele in aceste lucruri. Le vad cum se strang, vad cutiile cum au ceea ce trebuie, vad cum se completeaza. Si stiu ca viata nu sta pe loc, totul se schimba.

Colectionarul stie ca arunca o tarla de bani in ceva ce poate nu o sa valoreze niciodata pretul investit, dar are multumirea sufleteasca a faptului ca detine. Atata timp cat lucrul acela este la el, multumirea este nemasurata.
Nu pot decat sa ma multumesc cu faptul ca "Fericirea" are uneori un pret atat de mic pentru mine, ca o pot cumpara cu bani si ca ma pot bucura de ea ori de cate ori simt nevoia sa o fac.

Cum să reușești în viață?

 Trăiesc într-o țară "săracă", iar generația mea, mai mult ca alte generații, se pare că are, luând în calcul tot ce văd pe rețelele de socializare, mult. Mult din toate, multă popularitate, mulți bani, multe posesiuni, telefoane, tablete, mașini, prieteni. Totul e la superlativ. 

  

 Toți oamenii o duc super bine. Sau cel puțin toți copiii lor o duc super bine, poate părinții nu sunt chiar atât de norocoși și își scot și sufletul din ei ca să poată să își facă ăla micu' poză artistică pe Facebook cu tigara'n mufă și Aifonu ultimu' răcnet în mână. 

  

 Așa că, automat, m-am gândit cum să fac și eu să mă umplu de lovea fără să îmi bat capul prea mult (poate, poate, vă dau o idee bună și vouă). 

  

1.  Capul plecat, sabia nu-l taie.

 Ăsta e primul tip de om care poate face bani lejer. Este oaia care stă la bățul ciobanului, oricând, fără să aibă prea multe de zis. Crede și nu cercetează, și oricum, dacă ar descoperi ceva, nu ar avea prea multe de zis despre asta. 

 E o unealtă bună, s-a zbătut toată viața, i-a ascultat pe părinți, și-a găsit un job total convențional, eventual de inginer, și acum face treabă basic și câștigă un venit moderat spre bun. Are prieteni destui, face un credit "Prima casă" la un moment dat, își găsește o față aproape decentă, cotizează amn2, se duc în vacanțe de 2 ori pe an... etc. Și cam asta e de zis despre ăștia, nu fac prea multe în general, așa ca nu merită prea multe rânduri. 

 Ei sunt de obicei cei care nu acordă interes la ceea ce e în jur. Nici nu sunt prea utili când se întâmplă ceva cu grupări mari de mase, pentru că riscă să piardă locul călduț pentru care au luptat atâta... 

  

 2.Conspirationistul care știe să pună problema ( aici îi trebuie și nițel fler) 

 Acesta este un personaj specific secolului în care trăim. Sau oricum, e de-al timpului nostru. 

 A fost mereu mai ciudat, mereu a văzut cumva și partea întunecată a Lunii, a pus problema cum mulți alții nu au pus-o. S-a râs mult de el, părinții l-au tot bătut la cap că nu așa se face treabă în viață. 

 Posibil să fi trecut neobservat pe undeva prin 1800,  poate 1900 și ceva. 

 Dar în 2000+, lucrurile se schimbă puțin. Băiatul nostru își face pagină de facebook și începe să își posteze mizeriile, la care niște dubioși, la fel ca el, se abonează. Ăsta începe să strângă fani, oamenii care îl citesc îi dau share și îl iau în serios... Postările ajung la copiii, iar copiilor le place, că e edgy și sună mistic. Ajunge și pe la televizor eventual. Mai scrie o scrisoare deschisă, se face remarcat la un eveniment public, ceva... 

  

 Așa s-a lansat un cretin. Și din păcate își creează o armată de dobitoci în jur care chiar au impresia că sunt speciali și că ei știu mai bine ca restu'. Avem aici nenumărate exemple la noi în țară: Oreste, Olivia Steer și alții, pe care nu mai stau să îi scriu. 

 3.Tupeistul (veșnicul câștigător) 

 Ăsta e deja un clasic. Nu îl recomandă mai nimic, de fapt, dar e peste tot, se bagă în seamă cu toată lumea, își permite multe cu oricine, și, de ce nu, încearcă să își facă de rahat partenerii de pe același piedestal cu el, doar ca să pară el mai valoros. 

 Inevitabil o să reușească, poate nu peste tot, dar am văzut că tupeul vinde de atâta timp. Mizeriile sunt actuale, oamenii se țigănesc la televizor, pe internet, se țigănesc pe stradă... Și în toate aceste 3 medii, e imposibil să nu se formeze un cerc de gură-căsca care observă. 

  

4.Bogatul

Stereotipic, ăsta e copilul bogatului. Are destule, și ce nu are, își va cumpăra cât mai curând. De obicei nu are nimic mai special decât alții, înafară de situația materială. De la fragedă vârstă, are tot ce și-a dorit, nu apreciază nimic pe cât ar trebui. Nu da 2 bani pe oameni, ceea ce îl face un șef "bun" (nemilos, dar util). De obicei face niște cursuri de una-alta și se realizează în domeniul în care a activat familia lui, ducând afacerea mai departe. 

 Duce o existență fadă de multe ori, pentru că are tot ce își dorește, dar află destul de curând că nu are ceea ce și-ar dori de fapt, spiritul său fiind deja mult prea "anesteziat" ca să mai simtă lucrurile la adevărata lor valoare. 

5.Boemul (nu e neaparat "de succes", dar eu cred că si el reuseste, oarecum)

 Omul care se dedică părții spirituale, o arde foarte chill, face ce o face, nu știe când o va face și ce va face când o să facă ceva, dar nu se stresează prea mult. Vrea doar un chior de bani, ceva cu care să călătorească, vrea să cunoască oameni și să strângă amintiri. 

 Probabil că nu o să moară cu avuție multă în jurul său, dar spiritul lui va fi mai plin decât al tuturor celorlalți la un loc. 

  

 În timp ce ei câștiga pentru copiii lor sau pentru o viață care se măsoară în obiecte și posesiuni. ăsta câștigă pentru posteritate, de cele mai multe ori, ajunge un oarece haiduc (e plin de dastia pe facebook, și văd că sunt foarte îndrăgiți) care face multe chestii și trăiește într-o aparentă libertate, azi prin Italia, peste o lună, poate prin Spania, altă dată ajunge și prin Maroc. 

  

Partea proastă cu bucata asta de secol.

 Am scris câteva tipologii de oameni mai sus. Care fac ceva ca să câștige ceva sau ca să fie de succes, cumva. 

 Trist este că ei nu doar că sunt diferiți, dar diferențele îi divizează. Se nasc adevărate conflicte, dobitocii care au impresia că încep să cunoască secretele lumii îi bombardează pe ceilalți cu argumente mai mult sau mai puțin idioate, dar absolut niciodată cerute. 

 Și acum, că există internet, nu poți să strângi 10 oameni să îi spui unuia din ăsta că ar trebui să se gândească mai bine din ce surse își ia informația, că există mulți ca el și sunt toți acolo, la grămadă, se aprobă unul pe altul, și desigur, toată lumea adunată nu are un IQ mai mare decât al unuia singur dintre ei. 

  

 În timp ce problemele se întâmplă undeva după o perdea de catifea, oamenii luptă în războaiele altora, sunt cooptați în cercuri în care nu ar avea ce căuta, se inraiesc, devin irascibili, prind ură pe semenii lor. 

  

 Dezbină și cucerește. Acesta e secolul în care se vede cu ochiul liber că fix asta se întâmplă. Miliarde de chichițe ne împart în milioane de tabere, fiecare având idealurile ei, dar niciodată mergând pe aceeași linie cu cealaltă. Și la sfârșit, probabil, nu va câștiga nimeni, în afară de cei care au câștigat, oricum, de la început. 

  

 Ce simplu ar fi să fim cu toții oameni și atâta, nu buni, nu răi, nu săraci, nu bogați, nu omnivori și vegetarieni, nu proști și deștepți... 

Cum am petrecut de SFINTILI SARBATUORI!

Bun, suntem in 05/01/2017 si va scriu aproape recuperat dupa o raceala crunta, care m-a borsit bine timp de vreo saptamana. Cum am facut rost de ea si evenimentele predecesoare acesteia, in cateva momente, mai jos!

Cracit fericiun cu familia.

Sau ceva de genul. Genu' ala de Craciun traditional, petrecut la tara, cu parintii si (eventual) prietena. Ne trezim dimineata, vedem ce-a lasat Mos Craciulete sub pomu vesnic verde. 

Eu unul am primit basics, ciocolati, mandarele, bananioare, o jucarie sa imi aduc aminte de vremurile bune si un tricou smecherandru. Partea misto din cadou a fost un Bolo, cravata din aia texana, stiti voi.

De restu de cadouri ale celorlalti nu va mai zic, ca nu va intereseaza, asa ca sa trecem mai departe.

Cracit pe drum cu pretena ca sa ajungem la Cracit Fericiun cu familia ei!

Nu, pe drum nu s-a cracit absolut nimeni, este doar un fel de a spune ca am petrecut vreo 3 ore din ziua de Craciun strabatand locuri foarte misto. Am vazut nitica zapada pe anul asta, m-am tras cu ea (in poza) si am mers mai departe. 

Am salutat concetateni, un claxon scurt si o fluturare de mana, desigur, cu un zambet cat mai sincer pe fata. (am masina, da? Ati inteles, claxon scurt, da?)

Aici am observat 2 lucruri : 

1. super putina lume pe strada, ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca oamenii chiar prefera sa petreaca zilele astea alaturi de cei dragi

2. baietii raspundeau , calduros, la salut, in timp ce fetele se uitau cu dispret. Da, ok , probabil ca e dubios sa iti faca cu mana un necunoscut... Dar am impresia ca toata treaba asta se naste din faptul ca preconceptiile ca "Vai mama, te vede nesimtitu, iti da claxoane, "sexy gagicaa", si apoi cine stie ce iti face." sunt din ce in ce mai raspandite. 

Probabil ca pe de o parte sunt multe cazuri asa, pe de alta parte, din aceste mizerii de preconceptii unii oameni nu sunt intelesi in mod corect. Eu cu draga inima salut un om necunoscut dar care pare inofensiv si care pur si simplu ma saluta. Si probabil si prietena mea la fel, pentru ca intai trebuie sa cunosti omul, inainte sa judeci intentia. Evident, daca te aposteaza cu un cutit si cateva vorbe de duh, sau noapte la 2-3 dimineata clatinandu-se, ar putea sa fie ceva in neregula...dar chiar si asa.

Ma rog. Trecem peste,

Si ajungem la Dambovita. Un loc interesant de'altfel. Petrecut nitel timp cu familia ei, apoi plecat o tura pana ian Targoviste la o berarie, Vlad Tepes daca nu ma insel. Interesant loc, interesante beri, neinteresanta muzica, per total un 8/10. 

Si au portii zdravene de mancare. Foarte zdravene.

Am dat apoi o tura de noapte prin parcul Chindia si am vazut luminitili foarte frumoase si un cap de domnitor lipsa de pe'un stativ. Destul de trista imagine, dar sa trecem peste.

Plecat acasa, ascultat muzica romance pana in sat, gasit betiv intins pe mijlocul drumului... Ceva neaos, ca la noi asa. L-am luat si l-am carat si pe ala acasa, mi-a povestit pe drum cum a lucrat taicasu la uzina 1 Mai si cum el stie ca Bulevardul Castanilor face legatura Centru-Sud si nu s-a lasat pana nu mi-a subliniat de vreo 10 ori treaba asta...

In fine, per total ne-am trezit a doua zi, am mai bagat niste hrana si apoi, eroic, am purces catre "Casa parinteasca nu se vinde", eu in Ploiesti, pretena mea in Bucov.

Revelion cu copiii ( nu ai mei :D )

Pentru ca suntem oameni cu perspectiva, ne-am inchiriat din timp o vila in Campina, cu vreo 25 de locuri, dintre care 24 s-au ocupat. Am bagat forja cu mancarea, a fost prea multa, am umflat matul ca ultimele animale, in fiecare zi, si ne-a mai si ramas pentru inca vreo 2-3 zile in aceeasi formatie, dar am preferat sa o dam la o casa de copii din Campina, poate ca ei au mai multa nevoie decat noi.

Vila se numeste Tom Cris, preturi decente, servicii decente, personal destul de amabil (dupa parerea mea).

Party in fiecare seara, cu muzici dalea nebune, cu house, psy-trance, rappanon de la Axon Turmentatu, manele de la Sorin Necunoscutu', ce mai, pe toate gusturile!

Bagat gratarel dupa gratarel, ca sa facem mancarica, ca era familia mare, mare!

De acolo am cateva poze incarcate, ca sa vedem cum ne prezentam in ziua de  1 ianuarie:

Ceva de genu' asta. Vreau sa nu uit ca PUTETI COMANDA CIORBA / SUPA in Campina pe 1! Am bagat o ciorbica de burta de m-a uns pe ficacior cu miere, de la restaurantul Bella Italia, fix pe 1, ca simteam ca mi-o ia digestia razna de la atatea friptane...

Am incheiat grandios, ca bucatarul (prietenul care gatea, aici la vila) avea boala in el si pe 2 am plecat cu totii morti, cu boala'n gat si cu ficatu' patinand pe alcooale.

Asta e doar povestire, articolul ala despre ce m-a taiat pe mine capul o sa vina azi sau maine.

Deci, voi cum v-ati petrecut sarbatorili? V'atz distrat? Ati stat acasica sau pe la rude?