duminică, 10 martie 2019

De ce îţi pierzi timpul?!

 Fiind într-o perioadă inactivă și destul de închisă, contacte "calitative" relativ reduse cu oamenii, în sensul în care schimbam păreri referitoare la generalități și prea puține discuții lungi și personale, fiind obligat de circumstanțe obiective să stau "la vatră", am mai pierdut și eu timpul...
 Atențiune! Cititul/antrenamentul sau activitatea de învățare nu sunt pierderi de timp! Dar vizionatul de seriale și făcutul de biluțe din mucișori cam la "pierdere de timp" se încadrează. 
 
 A, și să nu uit. Scroll-ul pe facebook/insta/twitter...Astea's cele mai ale dracului.

 De ce e plin peste tot de animale și meme-uri?! 

 Îmi mijesc ochii poate chiar și 1-2 ore pe zi scrollând Facebook și Instagram și tot ce văd sunt câini bătuți, câini salvați, câini cu pui, câini care cască, câini care se uită, pisici care (WOWOWOW) merg, pisici care (PAMPAMPAAAAM) scot limba (da, pisica scoate limbuța ca să se șteargă la bot, ceva absolut logic și natural), hamsteri care învârt roata, elefantul ăla de la circ care a scăpat după naiba știe cât timp de înveselit oameni și a fost împușcat, având privirea aia disperată și tristă și...hai că o știți și voi, nu aveți cum. Vai ce dureros. Pierdem minute, ore.. la ce bun? 
 OK!, animalele e viața ta și îți fac ziua mult mai bună, totul pare roz și realitatea nu mai e crudă, poți trece mai ușor cu vederea bulangii de colegi care te iau la mișto, bărbatu' care îți da bătăiță acasă sau hoțul de buzunare care te ușurează de câteva acte și câteva "poze" cu ilustrul poet național: Mihai Eminescu. 
 Dar ce facem cu meme-urile? Bă, da, unele sunt amuzante, porcoase, sunt mișto dacă ai o minte perversă, au sens și îți pun neuronu la contribuție. Apoi apar pozele explicate în fel și chip, miștouri făcute de Trump, de Kim-Jong-Un (sau cum s-o scrie, chiar nu stau să caut), Dăncilă și surplusul ei de abecedar, Dragnea și bine-cunoscutul său păr facial. 
 Dar unde e creierul folosit în toate astea, unde e procesul de gândire, unde-s jocurile de cuvinte? 
 Râdem de toți pitpalacii ăștia, dar nu pentru că e amuzant, ci pentru că sunt idei simple, de la oameni simpli. Apropierea lor față de noi e cea care joacă rolul. Distribuim ceea ce vedem ca fiind aproape de ceea ce am face și noi. Diferența fiind că ei au avut ideea mai înainte. 

 Câștig de cauză? Zero ( 0 ) 

 Trece timpul. Nu mai discutăm idei, discutăm "dume", nu mai tragem concluzii, doar hrănim iluzii. Râdem de o realitate bolnavă, credem că manifestările astea afectează pe cineva. 
 Dacă ar fi pe așa, hai să îmi iau și eu un camion de bani și să fac ce mă tăie capul, ca apoi să mă ia toată opinia publică la mișto. Diferența e că eu am și banii și puterea și ce mai vreți voi. Iar voi râdeți a proști. Și pierdeți timp gândindu-vă ce insultă și ce mare brânză ați realizat voi și cât de afectat sunt eu. Nu sunt interesat de ce aveți de zis, iar voi în loc să o faceți cum trebuie, stați de glume. Pot să zic că am câștigat pe tema asta. 
 Nasol e sentimentul de trecere a timpului, că la un moment dat trece ziua și proștii de care râzi sunt tot bine la treaba lor.

Bagi seriale grupa mare?

 Acum, ăsta e trendul, încercam să ne condimentăm viața prin "viețile" altora, să ne imaginăm cum ar fi dacă... sau dacă noi am fi făcut mai bine ce fac persoanejele pe care le îndrăgim atât. Asta chiar e în regulă, după o zi plină, vine exact ca un desert bine-meritat. 
 Mai grav este când ziua aia a fost plină de seriale. Lâncezești afundat în vieți inexistente. Urmărești miliarde de imagini, pierzi ore importante. Urmarea nu e niciuna, sau cel puțin eu nu am întâlnit încă pe vreunu' profesor doctor docent în medicină după vizionare intensivă de Dr. House sau Doctor G. medic legist. Mai sănătos e să stai cu prietenii la o vorbă, cu familia împreună, să mergi o fugă la munte, să joci puțin fotbal sau un sport de orice fel, de fapt. 
  
 Hai să nu mai lâncezim. Era o vorbă mare: "Nu mai sta, că-ți stă norocul!"și se vede că ne cam stă. 
Imagini pentru great