luni, 11 mai 2020

Viața unui cățel, în vremea lui CoVid-19

Bine v-am găsit, dragii mei vizitatori. Astăzi o realizez o mică depersonificare. Astăzi sunt Lola, "catzaua" cu care îmi împart o mare parte din zile, de când cu carantina. Stând la casa de la țară, acum petrec mult mai mult timp cu ea decât petreceam înainte.

"De ceva timp, stăpânul meu petrece mult timp cu mine aici, la țară, unde stau eu și îmi petrec zilele de atâta timp, de câțiva ani deja. Stau de multe ori și mă gândesc că îmi doresc mult să se întoarcă, să mă mângâie cu grijă și să pot sta cu el, să îi arăt ce am mai descoperit, să îi spun de toți căinii ăștia rai din cartier, să îl fac să înțeleagă cât de mult apăr pentru noi locul acesta pe care mi l-a lăsat în grijă. Nu știu încă dacă o fac pentru mine sau o fac pentru el, iubindu-l atât de mult. Pe de o parte aș putea crede că sunt destul de puternică să le fac pe toate, dar fară el, fară dragostea, înțelegerea și atenția lui, poate nu aș mai fi atât de motivată să fac toate aceste lucruri, să îi țin departe pe cei pe care îi simt rai și toxici pentru noi. Acum, de ceva vreme, el e aici mult mai mult timp, îl văd în fiecare zi! Îmi zâmbește și mă mângâie în fiecare zi, îl simt aproape. Poate de ceva timp nu mai am bobițele mele preferate, dar acest lips a fost înlocuit absolut de faptul că am mâncare gătita mult mai des! Cât de mult îmi displăcea momentul când pleca pur și simplu, fără o explicație... Mă mai mângâia o dată, se suia în obiectul acela mare, metalic, cu roți, și pleca... Parcă pleca pentru totdeauna, dar eu mereu știam, speram că se va întoarce. Și de ceva timp nu mai e nevoie, el e mereu aici și îmi încălzește zilele mai mult decât orice soare... zâmbete și mângâieri, clipe petrecute alături de el. Oare îmi imaginam o variantă mai frumoasa a vieții mele până acum? Cât de mult îmi place că se află aici, că pot să îl văd și stiu că e bine, stiu că îl protejez și că e în siguranță, stiu că fac pentru el tot ce el face pentru mine de atâta timp. Îmi dau o mică părticică din viață să îl fac să se simtă iubit, protejat. Pentru el. Pentru tot ce îmi oferă dezinteresat, pentru că mă iubește pur și simplu. Totul pare altfel și nu înțeleg de ce... Până acum părea mult mai ocupat cu alte lucruri decât să stea cu mine, deși eu dintotdeauna am vrut să stau cu el, chiar aratandu-i cât de des am putut, parcă niciodată nu a înțeles, sau cel puțin așa a părut.
Dar acum , în perioada asta, îmi iubesc viața și existenta mai mult decât am făcut-o vreodată, în toți anii ăștia care sunt la mijloc. De vreo două luni, este mereu aici, ceilalți oameni, celelalte probleme s-au evaporat deodată. Și cât de mult îmi place asta. Este aici doar pentru mine!
În sfârșit pot să îi arat cât de mult îl iubesc și să îmi petrec timpul cu el cum nu am reușit niciodată, deși eu am încercat dintotdeauna. Eu alerg, el e acolo, e acolo să mă dezmierde, când latru fericită e și el acolo și e în sufletul meu să vadă ce am găsit sau ce am descoperit! Zilele astea senine, soarele strălucește și zâmbetul lui, prezența și tot ce îmi oferă prin gesturi mici sau mari, totul e perfect. Și nu, niciodată nu aș fi putut să cer sau să ofer mai mult decât acum. Nu știu ce se întâmplă, dar acestea sunt cele mai senine zile din viața mea. Nu știu când o să mai am parte de asta sau când se va termina pentru totdeauna totul, dar acum... tot ce e acum și modul în care aceste lucruri și trăiri îmi inundă viața... sunt nemaipomenite! Pentru mine e tot ceea ce îmi doresc, deși uneori văd durerea în ochii lui... oare pentru ce, oare din cauza a ce? Oare se vă întâmpla ceva rău? Nu simt nici un pericol atât de aproape, dar el oare simte? Nu stiu să îl descos atât de bine, dar și daca aș ști, poate nu aș înțelege.
Pentru mine el e aici și acum, iar pentru el... pare că de ceva timp sunt mult mai importantă.

Iar asta e tot ce contează! "



Dragii mei iubitori de animale, poate voi încă nu vă dați seama, sau încă nu v-ați gândit atât de mult la aceste aspecte, dar faptul că ați petrecut atât de mult timp acasă este o desfătare sufletească pentru micul sau marele vostru companion. Pentru ei, noi suntem cei mai importanți și stâlpii vieții lor, pentru aceste suflete, prezența noastră (și mâncarea, să fim sinceri) este tot ce contează, iar prin prezența noastră scurtă (de 1-2 luni) e foarte probabil să le fi prelungit fericirea din a lor viață scurta în mod nemărginit. Printre 1000 de motive de supărare, de deznădejde și de dezamăgire, găsiți macar câteva momente în care să vedeți și părțile bune. 
Fără aceste părți bune, viața noastră nu ar mai avea sens și nu am mai găsi puterea de a merge înainte, indiferent de orice, așa că pentru voi, pentru toți cei apropiați vouă, pentru sufletele mici și înțelegătoare care își trăiesc infima viață pe lângă voi sau pe lângă casa voastră, nu uitați să vă și bucurați, nu uitați să vedeți și părțile bune.

Pentru că nu puteți să luați înapoi timpul ce v-a fost luat, dar puteți să găsiți în fiecare moment un nou mod de a da sens vieții.





Da! Ea e Lola, domnița despre care v-am vorbit !