Trăiesc într-o țară "săracă", iar generația mea, mai mult ca alte generații, se pare că are, luând în calcul tot ce văd pe rețelele de socializare, mult. Mult din toate, multă popularitate, mulți bani, multe posesiuni, telefoane, tablete, mașini, prieteni. Totul e la superlativ.
Toți oamenii o duc super bine. Sau cel puțin toți copiii lor o duc super bine, poate părinții nu sunt chiar atât de norocoși și își scot și sufletul din ei ca să poată să își facă ăla micu' poză artistică pe Facebook cu tigara'n mufă și Aifonu ultimu' răcnet în mână.
Așa că, automat, m-am gândit cum să fac și eu să mă umplu de lovea fără să îmi bat capul prea mult (poate, poate, vă dau o idee bună și vouă).
1. Capul plecat, sabia nu-l taie.
Ăsta e primul tip de om care poate face bani lejer. Este oaia care stă la bățul ciobanului, oricând, fără să aibă prea multe de zis. Crede și nu cercetează, și oricum, dacă ar descoperi ceva, nu ar avea prea multe de zis despre asta.
E o unealtă bună, s-a zbătut toată viața, i-a ascultat pe părinți, și-a găsit un job total convențional, eventual de inginer, și acum face treabă basic și câștigă un venit moderat spre bun. Are prieteni destui, face un credit "Prima casă" la un moment dat, își găsește o față aproape decentă, cotizează amn2, se duc în vacanțe de 2 ori pe an... etc. Și cam asta e de zis despre ăștia, nu fac prea multe în general, așa ca nu merită prea multe rânduri.
Ei sunt de obicei cei care nu acordă interes la ceea ce e în jur. Nici nu sunt prea utili când se întâmplă ceva cu grupări mari de mase, pentru că riscă să piardă locul călduț pentru care au luptat atâta...
2.Conspirationistul care știe să pună problema ( aici îi trebuie și nițel fler)
Acesta este un personaj specific secolului în care trăim. Sau oricum, e de-al timpului nostru.
A fost mereu mai ciudat, mereu a văzut cumva și partea întunecată a Lunii, a pus problema cum mulți alții nu au pus-o. S-a râs mult de el, părinții l-au tot bătut la cap că nu așa se face treabă în viață.
Posibil să fi trecut neobservat pe undeva prin 1800, poate 1900 și ceva.
Dar în 2000+, lucrurile se schimbă puțin. Băiatul nostru își face pagină de facebook și începe să își posteze mizeriile, la care niște dubioși, la fel ca el, se abonează. Ăsta începe să strângă fani, oamenii care îl citesc îi dau share și îl iau în serios... Postările ajung la copiii, iar copiilor le place, că e edgy și sună mistic. Ajunge și pe la televizor eventual. Mai scrie o scrisoare deschisă, se face remarcat la un eveniment public, ceva...
Așa s-a lansat un cretin. Și din păcate își creează o armată de dobitoci în jur care chiar au impresia că sunt speciali și că ei știu mai bine ca restu'. Avem aici nenumărate exemple la noi în țară: Oreste, Olivia Steer și alții, pe care nu mai stau să îi scriu.
3.Tupeistul (veșnicul câștigător)
Ăsta e deja un clasic. Nu îl recomandă mai nimic, de fapt, dar e peste tot, se bagă în seamă cu toată lumea, își permite multe cu oricine, și, de ce nu, încearcă să își facă de rahat partenerii de pe același piedestal cu el, doar ca să pară el mai valoros.
Inevitabil o să reușească, poate nu peste tot, dar am văzut că tupeul vinde de atâta timp. Mizeriile sunt actuale, oamenii se țigănesc la televizor, pe internet, se țigănesc pe stradă... Și în toate aceste 3 medii, e imposibil să nu se formeze un cerc de gură-căsca care observă.
4.Bogatul
Stereotipic, ăsta e copilul bogatului. Are destule, și ce nu are, își va cumpăra cât mai curând. De obicei nu are nimic mai special decât alții, înafară de situația materială. De la fragedă vârstă, are tot ce și-a dorit, nu apreciază nimic pe cât ar trebui. Nu da 2 bani pe oameni, ceea ce îl face un șef "bun" (nemilos, dar util). De obicei face niște cursuri de una-alta și se realizează în domeniul în care a activat familia lui, ducând afacerea mai departe.
Duce o existență fadă de multe ori, pentru că are tot ce își dorește, dar află destul de curând că nu are ceea ce și-ar dori de fapt, spiritul său fiind deja mult prea "anesteziat" ca să mai simtă lucrurile la adevărata lor valoare.
5.Boemul (nu e neaparat "de succes", dar eu cred că si el reuseste, oarecum)
Omul care se dedică părții spirituale, o arde foarte chill, face ce o face, nu știe când o va face și ce va face când o să facă ceva, dar nu se stresează prea mult. Vrea doar un chior de bani, ceva cu care să călătorească, vrea să cunoască oameni și să strângă amintiri.
Probabil că nu o să moară cu avuție multă în jurul său, dar spiritul lui va fi mai plin decât al tuturor celorlalți la un loc.
În timp ce ei câștiga pentru copiii lor sau pentru o viață care se măsoară în obiecte și posesiuni. ăsta câștigă pentru posteritate, de cele mai multe ori, ajunge un oarece haiduc (e plin de dastia pe facebook, și văd că sunt foarte îndrăgiți) care face multe chestii și trăiește într-o aparentă libertate, azi prin Italia, peste o lună, poate prin Spania, altă dată ajunge și prin Maroc.
Partea proastă cu bucata asta de secol.
Am scris câteva tipologii de oameni mai sus. Care fac ceva ca să câștige ceva sau ca să fie de succes, cumva.
Trist este că ei nu doar că sunt diferiți, dar diferențele îi divizează. Se nasc adevărate conflicte, dobitocii care au impresia că încep să cunoască secretele lumii îi bombardează pe ceilalți cu argumente mai mult sau mai puțin idioate, dar absolut niciodată cerute.
Și acum, că există internet, nu poți să strângi 10 oameni să îi spui unuia din ăsta că ar trebui să se gândească mai bine din ce surse își ia informația, că există mulți ca el și sunt toți acolo, la grămadă, se aprobă unul pe altul, și desigur, toată lumea adunată nu are un IQ mai mare decât al unuia singur dintre ei.
În timp ce problemele se întâmplă undeva după o perdea de catifea, oamenii luptă în războaiele altora, sunt cooptați în cercuri în care nu ar avea ce căuta, se inraiesc, devin irascibili, prind ură pe semenii lor.
Dezbină și cucerește. Acesta e secolul în care se vede cu ochiul liber că fix asta se întâmplă. Miliarde de chichițe ne împart în milioane de tabere, fiecare având idealurile ei, dar niciodată mergând pe aceeași linie cu cealaltă. Și la sfârșit, probabil, nu va câștiga nimeni, în afară de cei care au câștigat, oricum, de la început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu