Vina știm a cui e, dar unde sunt soluțiile?

        În ultima vreme, cu toate schimbările astea care se întâmplă prin lume, colo un război mic, în partea cealaltă miroase a genocid, pe planetă e plin de covizi de diferite neamuri, mai nou cu văru Omicron la platane, observ ca lumea a cam luat-o puțin razna la capitolul asumare și putere de acțiune. Este preferabil să stai jos, în pat, pe scaun sau lăbărțat în cadă și să arunci cu smiorc pe internet, pai cum să nu fie. E gratis (aproape).

       

        Nemulțumire generală, statusuri cu sub și supraînțeles, Tik-Tok-uri grăitoare despre... habar nu am, în general dansuri și oameni care suferă în dragoste, articole despre una alta (e, i-auzi, cine vorbea, că ăsta ce o fi?), dar nimeni care să propună soluții la așa numitele probleme care apar. Da, sunt lucruri care se întâmplă, sunt demne de discutat și fiecare om are dreptul la o poziție în ce privește respectiva problemă, dar soluțiile?

        Am vrut sa ocolesc valul, deși poate s-ar spune că e destul de anti-intuitiv, dar considerentele sunt ale mele, așa că la mine pe tarla fac cum cred că e mai bine.

        Fetița aceea a fost lovită de autospeciala de poliție, iar de acolo încolo, cred că știm cu toții cine și ce a mai făcut, cum a ajuns treaba în presă, cum s-a pus problema și cât de mult a fost înjurat și înfierat sărmanul ăla care, pe bună dreptate, oricum e distrus pe viață în acest moment. Și de circumstanțe, și de o condamnare, dar și de propria lui conștiință. E greu să mai fii om dupa o treabă de genul. Și asta doar îmi închipui, căci de încercat, cu siguranță nu vreau să încerc doar ca să confirm sau să infirm. Și lumea a început să se certe, care cum și în ce fel, toți influesării cu păreri peste păreri, ceilalți atacând într-o parte sau în alta.

Și ce?

        Acum vine întrebarea. De ce nu se caută și găsește o metodă prin care copiii nostri să fie educați în acest sens. În care sens?  În sensul în care trebuie să păstreze o conduită specifică când pe stradă, drum, alee, carosabil, în fine, se deplasează o autospecială (poliție, pompieri, ambulanță, irelevant care) și semnele care indică o astfel de operațiune în desfășurare.

        Sunt ore cu nemiluita la școală, toate utile în felul lor, dar prea puține care ar putea avea o aplicabilitate atât de practică. Sunt de părere că în 2022 ar trebui să existe ore interactive, în clasele primare, la care să participe lucrători din aceste sfere (polițiști, doctori, pompieri, etc), îmbrăcați si pregătiți serios, exact ca pe teren, dar să dea lupta în liga celor mici, cu explicații pe limba lor, cu sirene, cu lumini, cu joculețe interactive, care să îi învețe pe copii ce înseamnă când trece o ambulanță sau mașină de poliție și toate astea, ați înțeles voi.
Să îi explice că atitudinea pe care o adoptă nu e pentru că “așa trebuie”, ci este necesara pentru că în acea ambulanța e posibil să fie un copil, ca și el, o mami sau un tati care are nevoie de ajutor, iar ei, prin prezența de spirit ajută extrem de mult. Cât de mult pot. Mulți nu au înteles încă ceva elementar. Vorba bună. Să le vorbim frumos și pe înteles, să le arătăm ca au un rol, ca ii ajută pe adulți și că efortul lor contează. Așa construiești cetățeni buni, oameni empatici. Oameni cărora le pasă.

Nu am puterea influencerilor, încă nu am prea multă putere, personal, să dau lumea cu roatele în sus. Dar nu exclud niciodată varianta asta, iar până atunci încerc să găsesc variante să fac din cloaca asta de certăreți de birou și supărați de trastatură o lume mai decentă, că de bună, e bună ca tiramisu uitat în soare, deja.