tag:blogger.com,1999:blog-87143304230875583512024-02-18T18:58:44.761-08:00 Nobil într-o lume mediocră... //Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.comBlogger72125tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-31188677356555939982023-02-18T14:12:00.003-08:002023-02-18T14:12:52.998-08:00”Dă-te-n papucii mei!” Dar altfel.<p> </p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Astăzi nu este
despre papuci sau despre înjurături românești foarte specifice și cu siguranță
nemaiîntâlnite pe alte meleaguri, ci este ceva puțin mai profund de atât.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Cum ar spune
englezul, ”to be in your shoes”, referindu-ne la a vedea prin ochii celuilalt
pentru a întelege de ce cineva se simte cumva sau de ce X-ulescu a acționat așa
într-o anumită conjunctură și nu altfel.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>De mai multe ori în
ultima perioadă m-am tot lovit de situații în care diverse persoane și-au
asumat cu lejeritate și cu o siguranță extraordinară cunoașterea unor situații,
privind strict prin sistemul lor de valori, prin prisma experiențelor (sau
lipsei de experiențe) anterioare, din posturi diferite și sub nicio formă
asemănătoare cu viața mea, trăirile, emotivitatea sau motivele mele sau ale
altora.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Este simplu să îi
spui azi unuia: ”Ce mișto arăți azi, zici că mai ai trei pârțuri și mori, ha,
ha!” ca primă vorbă cum îl vezi, fără să dai o ceapă degerată pe<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cum și-a petrecut omul timpul sau zilele până
atunci. O faci când te știi cu omul, când e tovărășie, când îi cunoști viața,
când știi că și dacă e ceva, nu are cum să fie atât de nasol încât să îl
afecteze cu adevărat.<span style="color: red;"> O faci când știi, de principiu, care e războiul din
spatele unor râsete și că știi că aceste glumițe sunt permise</span>. Pentru fiecare
individ în parte, fiecare zi se petrece altcumva, fiecare cu problemele lui,
poate niște tâmpenii pentru tine (”Vere n-am bani să mă duc la Marriot, am bani
doar de Rin Grand, offf veață...</span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 16px;">„</span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;">) care te gândești ce dracului pui pe masă la
copii între salarii. Dar totuși, problemele rămân probleme, fiecare individ în
parte se consumă pentru câte ceva.</span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><i><b>Nimeni și nimic nu
are dreptul să minimizeze ironic și fără echivoc trăiri care nu îi sunt
proprii,emoții pe care nu are capacitatea să le simtă</b></i>. Lipsa de
responsabilitate socială a multora a distrus probabil încrederea și
determinarea semenilor. Doar glume și ironii. Vorbe bune, n-avem.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Fiecare individ în
parte își ”duce crucea„, pentru unii mai grea, pentru alții mai ușoară. Nu,
greutatea fiecărei vieți în parte nu e cuantificabilă. Niciun individ din
exterior nu are cum să înteleagă pe altul. Îl poate încadra în tipologii. Poate
face pronosticuri cu privire la anumite acțiuni viitoare. Asta e tot. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Pentru un om care
nu a simțit greutatea distanței, poate spune la orice oră: ”da frate, plec doi
ani în afară, iau două mii de coco pe lună și dupaia mă-ntorc la familie și la copii
și ne trăim viața ca-n filme</span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 16px;">„</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">. Altul care știe ce înseamnă, îi va râde în față. ”Știi tu, gâscane, ce înseamnă să fii departe și să se îmbolnăvească un copil, o
mamă, un tată? Știi tu, fraiere, cum e să fii departe și să termine un copil
clasa 4-a la școală, cu festivitate, toți părinții acolo, dar tu... pe tir, cu
marfa-n spate și ouțele strânse cât măslinele, că e marfa scumpă și oricând
poate să apară vreunu să te mierlească de nu mai vezi lumina zilei de mâine...
Ia zi, bărbățel, știi astea?<o:p></o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 16px;">„</span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Pentru un dependent
de orice, o zi normală pentru oricine e ca o zi pe front: ”Astăzi nu am băgat.
M-am gândit toată ziua, cum să fac, ce scuză să îmi găsesc, cum să iau, ce să
iau, de unde, de ce să nu iau, viața are sens fără? Oricum mor până la urmă,
chestia aia chiar îmi făcea plăcere, de ce să nu îmi ofer picătura aceasta, mi
se cuvine măcar atât...” Și astfel de gânduri pe tot parcursul. Dependențele
sparg bariere greu de imaginat. Uneori nici măcar legăturile de sânge nu mai au
valoare. Distrug mintea și vând sufletul. Și totuși unii încearcă să-l scape
din ghearele nimicului înconjurător, care le va înghiți, fără echivoc sau drept
de apel, cândva, pe toate. <b><i>Un individ oarecare, netrecut prin aceste dure
încercări, nu are dreptul și expertiza niciodată să poată lua în derădere, să
poată duce în derizoriu aceste lucruri și eforturi invizibile și fără ecou
aparent.</i></b> Pentru că nu a fost acolo. Pentru că nu știe cum e. Eu dacă nu știu
chineză, nu mă duc la un chinez să-i zic ”Tziombag tziomping hai chai ling
ling!</span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 16px;">„</span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;"> cu pretenția să mă ia în serios. Pot face asta doar dacă sunt absolut
idiot. Dar nu sunt.</span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Am văzut dependent
reformat, reîncepuse, la treizeci și ceva de ani, să își ia viața de la capăt.
Chiar se vedeau niște schimbări. În bine, a încercat să lucreze la el, să devină
o versiune mai bună a sa. Știu, din păcate, că vorbele ”drogatule, distrusule,
terminatule, ai distrus x căsnicii și ai stricat x sumă de bani” nu au încetat
să existe. Poate e adevărat. Sigur e. Dar oare omul ăla, mintea aia a lui, care
a reușit să se echilibreze cumva, într-un fel, nu a realizat toate astea în
momentul 0 al schimbării? După ce că e singur în războiul lui cu viața, în
fiecare zi, să vină și câte vreun cretin să îl denigreze și să ia în derâdere toate
zilele fără... nu mă mir că s-a întors înapoi. ”Dacă tot nu dați doi bani pe
mine, deși am încercat, atunci luați, să aveți motiv, și așa fără drogul meu
simțeam că viața nu mai are sens..</span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;"><span> </span> <i><b>Dar probabil o făcea pentru cei pe care îi
iubea, si pentru alții pe care i-ar mai fi putut iubi de atunci încolo. Dar
probabil nu va mai avea șansa, au avut grijă niște oameni fără de păcat, curați
ca lacrima de înger, sa îl facă să rămâna la locul lui, un simplu dependent
fără șanse.</b></i></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>De ce credeți că
foștii dependenți numără zilele, nu săptămânile, lunile sau anii. <b><i>Pentru ca
fiecare zi este precum prima. Fiecare zi este la fel de grea ca prima, fiecare
zi este la fel de importantă ca prima, fiecare moment de rezistență este o
victorie.</i></b> Pentru un anume individ, momentul în care ar fi putut să o facă dar
nu a făcut-o echivalează ca valoare cu intrarea la o super-facultate a altora.
Dar cine să dea doi bani pe astea. <span style="color: red;">O facultate e cuantificabilă, un om e un
simplu CNP, iar intrarea lui în ilegalitate este doar un alt mandat rezolvat
mai devreme sau mai târziu.</span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVd-ztvfWp2b3aTMosFNTl7PsmWDcLinAlyEX7vzNlSie0BR8rDQxCYU1tk8tXKsyL9gnbPmLkzSJIv948NgYMWoVFrIN0FNDphBSOiIQ6kkQax48m5xqQNOaCJWXesEHaM5tiksW5NzOeb5PeTzT-jc58zlYVSz99xoUZ-xxx4XAa2OqJZ8VULLxr/s2048/328135673_3369121539974863_3212828106001297558_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVd-ztvfWp2b3aTMosFNTl7PsmWDcLinAlyEX7vzNlSie0BR8rDQxCYU1tk8tXKsyL9gnbPmLkzSJIv948NgYMWoVFrIN0FNDphBSOiIQ6kkQax48m5xqQNOaCJWXesEHaM5tiksW5NzOeb5PeTzT-jc58zlYVSz99xoUZ-xxx4XAa2OqJZ8VULLxr/s320/328135673_3369121539974863_3212828106001297558_n.jpg" width="320" /></a></div><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Drumurile sunt
sinuoase, pentru fiecare în parte, fiecare drum, fiecare lacrimă sau zâmbet.
Zâmbesc rar și râd la glumele care îmi plac. Nu plac prea mulți oameni, nici nu
am nevoie să mă placă prea mulți. Dar îi respect pe toți atât cât merită
fiecare, iar caracterul stă dovadă în loialitatea pe care o arăt celor care mă
cunosc cu adevărat și nu mă joacă sub nicio formă. De toate care s-au făcut,
din toate câte s-au cernut, la sfărșit rămâne o mână de oameni. <b><i>Și grijă mare,
în viață o mână poate să se întindă pentru a-ți oferi ajutor, dar aceeași mână
poate să îți facă brânci de unde nu mai e cale de întoarcere.</i></b><o:p></o:p></span><p></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><b><br /><i><br /></i></b></span></p>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-65463247929435397292022-12-23T08:01:00.000-08:002022-12-23T08:01:00.216-08:00artifici(RE)alitate<p><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: medium;"><b>Constatări fără derogări</b></span></p><p><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;">De luni, devenite
între timp ani, citesc, aud, văd și compătimesc foarte mulți oameni care s-au
pierdut în tinerețea lor. Au între 15 si 35 de ani, merg la petreceri și beau
băuturi tari, urcă pe munte și merg la teatru, urmăresc gale de box și se
plimbă cu bicicletele în parc, poate râd la film și își sărută iubita sau
iubitul pe frunte când sunt ei în clipele lor de intimitate (sper, nu pe
mijlocul drumului...), dar cu toate acestea, cu toate aceste clipe, cu toate
aceste momente și amintiri de neuitat pe care le crează prin diferite mijloace,
tuturor le lipsește ceva.</span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Și nu, nu e vorba
de bani, că ăștia ne lipsesc tuturor, dacă e să o luăm așa, că fiecare vrem mai
mult, fiecare vrem mai bine...în fine, nu mă rezum la bani, că asta ar însemna
să fiu superficial (acuma nu că nu aș avea doza mea, dar nu vreau să știți voi,
sîc!).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Este o lipsă
generalizată de scop. De ideal și de puritate a unui ideal frumos. Nu, nu e
bine să idealizezi un om, un sentiment sau o idee, astea pot duce la schisme
majore în viață, între oameni și în lume în general. Vorbesc de ceva intrinsec.
Pentru ei.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: medium;"><b>În jur, un fiasco total</b></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Ne-au îndoit de la
trei sferturi în toată media: război, lipsuri, joburi puține, bani deloc, prea
puțini indivizi care să reprezinte încredere în orice domeniu, contradicții
peste contradicții.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Pe partea cealaltă,
unde citești un articol, asculți o melodie sau te uiți la o emisiune...dramă,
tati, dramă ca la balamuc. Dragoste neîmplinită, toxicitate, disperare, oameni
plânși, oameni care mint, oameni care sunt mințiți. Folosiți. Aruncați.
Aruncați în față de niste producători, de niște compozitori, de niște regizori.
Să sădească, să dezvolte și să crească o molimă. Umbra. Umbra care se depune
peste suflete și minți. ”Îi lăsăm goi și apoi îi umplem cum vrem, îi umplem cum
umplem sarmalele, doar că în loc de o carne gustoasă, umplem cu putregai și
praf din drum.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Feminismul toxic a
ajuns la apogeu, iar femeile se complac în asta, căci simt că le avantajează.
Se prezintă ” la donna perfetta” datorită frumuseții lor. Bine, sunteți frumoase...
și mai ce? <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Bărbații se
prezintă ca șmecheri, combinatori, ”descurcăreți” și ... Și mai ce? <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">În societatea în
care fetele se cred celebre că au 1.000 de like-uri pe Instagram și băieții
cred că sunt întreținători de familie dacă au lovit speciala la ”Book of Ra” pe
10 lei mâna, responsabilitatea și constința pică în derizoriu, iar cantitatea
de otravă din sânge, dependența de iluzii, devine o normalitate. Normal era și
să îți permiți să îi comanzi soției tale ce să facă, în trecut, doar pentru că
erai cel ce aduce banii în casă. Dar nu era chiar normal. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Metehnele vechi
creează animozități noi, iar lipsa de educație a adâncit prăpastia dintre cele
două sexe, acum fiecare încercând să monopolizeze la maximum, doar că în stil
nou, rapid și riscant, ceea ce au fost învățați că trebuie făcut. Băieții vor
să producă pentru a fi admirați, femeile vor să fie frumoase pentru a fi
admirate. Toți se expun riscului, joacă totul pe o carte, riscă demnitate și
își riscă viitorul pentru recompensa imediată.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: medium; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><b>2020+ - bani din crypto, bani din net, bani din piatră seacă</b></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Se caută metode
facile, să fim rapizi, să fim oportuniști, să fim ghiduși și să dăm lovitura,
dar de fapt lovitura ne-o dăm nouă, cu Tesla-n ouă. Câștigul de azi, cel de
mâine, cel de peste o lună și peste un an este instalarea dependenței,
nevăzută, nesimțită, neluată în seamă, dragii mei domni. Doamnelor, modul în
care vă expuneți va atrage privirile și admirația neconstructive ale unor
indivizi care nu doresc decât să vă... mulțumească că existați. Iar în cazul în
care ați preferat să prestați OnlyFans sau alte asemenea, vă anunț (desigur,
subiectiv) că banii poate vor veni, dar va pleca o parte din așa numita și
cântată în melodii apuse de demult: „demnitate”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Ce vreau să spun,
pe termen lung, superficialitatea asta de azi, lejeritatea și norocul...vor apune,
lăsând loc pentru disperarea conștientizării lipsei de „mobil”, lipsei de
afecțiune, lipsei de profunzime și lipsei de aptitudini reale. Zilele astea
sunt interesante, totul se întâmplă rapid, caruselul este modern și urcarea
este foarte exaltantă, dar sper să ne păzească pe toți sfânta divinitate de
picajul și de întorsăturile care pot avea loc. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: medium;"><b>Și, la urma urmei...chiar contează?</b></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Dacă astăzi suntem
multumiți că am primit 10.000 de like-uri și am obținut 1.000 de euro din
Tik-Tok conversând subiecte irelevante cu vreo altă vedetă de carton, un
necunoscut fără un merit relevant și vreo fărâmă de expertiză într-un
domeniu... ce facem mâine când internetul nu va mai fi ceea ce cunoaștem azi?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Existați pe aceste
rețele pentru că vor alții și doar cu acordul lor. Existați pe internet pentru că
internetul există. Eu scriu aici pentru că sunt lăsat să scriu. Dacă mâine ceva
se cenzurează, am dreptul să îmi iau jucăriile și să plec, dar asta nu mă va
face să fiu incomplet. Voi scrie pe foi, pe pereți, pe mașini și voi picta pe
inimile celor dragi mie cele mai frumoase balade.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Dar dacă mâine
internetul va fi altfel sau nu va mai fi...voi cine veți constata că sunteți,
de fapt?<o:p></o:p></span></p>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-20782179722025397912022-07-11T15:12:00.003-07:002022-07-11T15:12:22.451-07:00Eroii necunoscuți<p> </p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Trecând printr-o perioadă de tranziție din punct de vedere comportamental,
fizic si psihic, momentan mi-am găsit alinarea în sport, nu știu cât mă va
ține, dacă e un episod sau e o viitoare constantă, dar momentan, e ceva, dar nu
asta-i ideea.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Era doar o introducere, căci prin aceasta voiam să ajung la momentul la
care am mers până pe litoral, la ziua unui prieten care a organizat ceva frumos,
3 zile de distracție, la mare (depărtare de casă), pentru oamenii importanți
din viața lui (merci fram că mai adăugat în această listă!!!).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Și cum nu doresc să mai consum alcool și îmi doresc mult să fac sport
regulat (deși nu pare prea regulat la ce momente îmi mai găsesc și eu uneori)
am zis să dau o tură de fugă pe plajă, cu tălpile goale, pe nisipul fin ca
palma bunicului care muncește zi-lumină la câmp (adică nu prea fin, evident).
Aveam o distanță pe care doream să o parcurg? Sigur că nu, mă gândeam că 4-5 km
sunt arhisuficienți. N-a fost așa.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Aici intră în scenă domnul acela care a venit până la mine și mi-a adresat
o întrebare: „Alergați de plăcere?”. </span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 14pt;">Sigur că asta făceam, așa că răspunsul nu a întârziat să apară. A mai urmat
o întrebare: „V-ar deranja dacă am alerga împreună?”</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Evident că nu mă deranja. Când vine vorba de sport, pentru mine nu există
bariere care să țină de vârstă sau educație. Nu există discriminare aici. Și am
plecat. Și am alergat. Nu prea mult, nu prea puțin, dar fără să realizez, am
alergat cea mai lungă tură dintr-o bucată pe care am alergat-o până acum.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Ajunși pe undeva la vreo 3-4 stațiuni distanță, ne-am oprit, urmând să
alergăm ulterior înapoi spre locul în care ne-am întâlnit. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Lângă malul mării, am făcut cunoștință cu domnul Grigore Brad. În
următoarele secunde am înțeles și de ce i-a venit atât de ușor să țină pasul.
Nu era decât ultramaratonist, la cei 64 de ani ai săi. Cu nici o săptămână în
urmă a obținut cea de-a 100-a medalie pentru terminarea unei curse.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Frumos de specificat, mi-a spus că pentru el, cu toții facem parte din „CCCA”
-<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Clubul celor care aleargă. Atât de
simplu, atât de cuprinzător.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Și mereu o splendoare când cineva te ajută să aparții
de ceva. <i>Aparținem de prea puține și, deopotrivă, ne dorim să ne aparțină atât
de multe...</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Aici am sesizat eu un fapt interesant în legătură cu acest domn admirabil:
scopul. Cea de-a 100-a medalie nu era doar o medalie, era o medalie pentru
câștigătorul locului I. Deși nu l-a interesat în special să câștige vreodată,
de data asta a preferat să aștepte vreo 5-6 ore ceremonia de decernare. Pentru
nepoții lui. „Dacă boșorogul ăsta poate, noi cum să nu putem, cred că își vor
spune, îmi doresc să îi înspir, iar să își vadă bunicul pe podium va însemna
ceva!”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>A început să cocheteze cu sportul la o vârstă înaintată. Mi-a povestit că prima competiție la care a participat în cadru organizat a fost la onorabila
vârstă de 60 de ani, acum având 64. Deși există niște probleme de sănătate,
sportul le diminuează, voința le ascunde și dorința de mai mult le face uneori
să dispară cu totul. Metaforic, desigur, din păcate.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Personal, n-am fost vreun vârf în vreun domeniu vreodată, deși am avut un
noroc imens de a avea apropiați mult mai inteligenți, din punct de vedere al
IQ-ului, cel puțin, decât mine. Și am văzut că talentul e important, prin
intermediul cuiva. Altcineva mi-a demonstrat că munca asiduă poate să treacă și
peste bariera asta, lucru care m-a ambiționat, pentru că talent nu am. Sunt
lipsit de talent în multe activitați pe care le consider plăcute pentru mine. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> Acest domn</span> mi-a arătat cum... cu muncă și dedicare poți ajunge să ai
momentul tău. Momentul tău poate fi oricând. Acum sau în 20 de ani.
Antrenament, determinare, concentrare. Și un scop. Un scop. Să fii eroul
familiei tale mi se pare un scop nobil. Să le arăți tuturor ce poate face
munca. Munca pentru ceva, pasiunea și sufletul pe care le depunem în fiecare
picătură de sudoare care ne sleiește corpul.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Cunosc oameni care s-au pierdut, oameni care nu s-au regăsit niciodată sau
trepăduși care cred că ceea ce cunosc ei e adevărul adevărat. Eu unul mă perind
printre unii și alții, observând și învățând. De viață învăț, mai greu de carte,
că viața mi-a tot plăcut, cartea nu m-a pasionat prea mult niciodată. Am învățat că nu au multe lucruri rost, dar atunci când cred că l-am găsit pe ăla care nu
e chiar degeaba, ar trebui să mă țin cu dinții de el.<o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7x1IKUF_NVNJaA1xjogdQIo05SQL40sFvodZTfy9Oy6XI8dh8zHjHNEaprFsdKViGt8qHZ7ZV1ZlDYRAKmrOkRNeYtUUToJZQfHn6XSAkuXW1ki9avD-9CQh2ckRWgRK7gHFxLF0o4aXLR5cqL46SfRpOy0z8TcnQTAvXWpoXRxqOKIfK9xBw5LPX/s2048/WhatsApp%20Image%202022-07-12%20at%2000.58.00.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7x1IKUF_NVNJaA1xjogdQIo05SQL40sFvodZTfy9Oy6XI8dh8zHjHNEaprFsdKViGt8qHZ7ZV1ZlDYRAKmrOkRNeYtUUToJZQfHn6XSAkuXW1ki9avD-9CQh2ckRWgRK7gHFxLF0o4aXLR5cqL46SfRpOy0z8TcnQTAvXWpoXRxqOKIfK9xBw5LPX/s320/WhatsApp%20Image%202022-07-12%20at%2000.58.00.jpeg" width="320" /></a></div><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> <i> </i><i>Disciplină. Disciplină. Disciplină.</i> Ore, zile, nopți, săptămâni, luni, ani,
decenii. Pentru un moment. Dar măcar va fi. Iar dacă nu va fi...o să vă spun
atunci. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Cei mai mulți <i>eroi</i> sunt <i>necunoscuți</i>, cele mai multe vieți au un sens pentru
fiecare dintre cei care țin la ceva. Miliarde de povești nespuse, milioane de
cuvinte care ar putea să ne bucure și să ne motiveze sufletele. De la oameni
simpli, minunați, fără pretenții. Motivație pură venită din suflete simple.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Printre miliarde de doze si chiștoace care zboară din miliarde de mâini zi
de zi, mii de cuvinte lipsite de bun-simț sau sens care ies din guri de
cetățeni ingrați și grobieni, totuși, omenia și respectul sunt aici, au rămas și vor
rămâne. O vorbă bună, un exemplu pozitiv, o mângâiere pentru cei slabi, un
moment de respiro pentru cei puternici, o fracțiune de paradis pentru noi toți.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Mulțumesc, eroule necunoscut, pentru că ești eroul familiei tale și unul
dintre eroii mei. Cândva sper să pot spune că am făcut măcar jumate. Pentru
mine si pentru oamenii mei, care au fost, care sunt sau care vor fi ei.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span><o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhygaGeCAvB9TbwL_KrGUn70vjY2TtUckSUGMphR85_8i6H966eVKzpDVP1vPJ-JiEpygiG3LT0uzOW5PO8inpN6ZbXd-zTITl38SBYMqkAtCEn4rTnANBDV5iYZrFOxbkZJJmLYT2Cm7ZfylAw1GsoN9TeAubgSCMs2lh6dIMbh_9HJV0gdixCuOba/s2048/WhatsApp%20Image%202022-07-12%20at%2000.57.58.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhygaGeCAvB9TbwL_KrGUn70vjY2TtUckSUGMphR85_8i6H966eVKzpDVP1vPJ-JiEpygiG3LT0uzOW5PO8inpN6ZbXd-zTITl38SBYMqkAtCEn4rTnANBDV5iYZrFOxbkZJJmLYT2Cm7ZfylAw1GsoN9TeAubgSCMs2lh6dIMbh_9HJV0gdixCuOba/s320/WhatsApp%20Image%202022-07-12%20at%2000.57.58.jpeg" width="320" /></a></div><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span>Și poate la rândul meu voi fi și eu un erou.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">(Da, sigur că am acordul domnului pentru publicarea acestei poze, mi-a spus, când l-am întrebat, că este deschis mereu pentru nou și că nu este nici un fel de problemă!)<br /></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 18.6667px;" /></div>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-7634478283637807522022-04-19T00:56:00.000-07:002022-04-19T00:56:00.198-07:00Un individ decent în vremuri indecente<p> </p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Nu mă numesc nicicum, arăt precum nimeni altul dar sunt
asemănător tuturor, educația mea este pe cât de aleasă, pe atât de precară, în
același timp. De ce? Nu sunt un om, sunt doar un concept, sunt o noțiune
exprimată de individul Avram, cel care mai scrie pe aici verzi și uscate. Nu
sunt un adevăr irefutabil cum nu sunt nici o minciună sfruntată. Pentru fiecare
sunt ceea ce fiecare întelege.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Minunată dimineață, ora <b>08:00</b>, mă trezesc din patul cel
de toate zilele și intru pe Tik-Tok, Onlyfans, Snapchat, Instagram, Facebook, social media în general. Ce să vezi, copii care se zbenguie de colo
colo pe melodii ciudate, femei care își arată trupul frumos și voluptuos sau
nu, în mod obiectiv, pentru milioane de ochi, contra unei așa numite
popularități, uneori contra unei sume.</span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"> <b> </b><b>Trec peste aceste detalii cu înțelegere, este viața lor, fiecare
persoană alege cum să trăiască și probabil știe ce e mai bine pentru ea. În
viitor, consecințele apar pentru oricine, dacă alegerea nu a fost cea mai bună,
la fel cum e posibil ca și cele mai bune rezultate să apară, dacă acestea sunt
meritate. Nu am de ce judeca oamenii.</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Este ora <b>08:30</b>, sunt la locul meu de munca, acela care
este oricare, pentru că toate sunt la fel. La fel? Pentru că există și alți
oameni aici. Aflu despre război, din discuțiile interminabile care au loc pe acolo, un război al unui nimeni contra nimănui,
motive nenumărate care acoperă un scop deșart care peste 50 de ani o să fie
doar un sfert de pagină din vreun manual. Nu emit păreri, deoarece nu cunosc
politica internă sau externă a acelor state, nu cunosc, din punct de vedere
istoric, relațiile existente de la un punct anume până în prezent, sunt absolut
subiectiv, neputând să fiu echidistant.<b> </b></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b><span> </span>Prefer să mă abțin, pentru că aceste
discuții pe marginea unor subiecte pe care nu le cunosc nu îmi fac cinste și nu
îmi aduc beneficii, nici mie, nici celorlalți colegi, sunt foarte sigur ca
niciunei persoane, de fapt. Nu pierd timpul, nu emit păreri neavizate, nu
dezinformez. </b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>La <b>10:00</b> a venit vestea cea mare, este pandemie în toată
lumea. Va trebui ca în viața mea să primesc noi seturi de reguli, va trebui ca
în existența mea să se strecoare noi opreliști. Nu, nu voi crede că totul e
doar o mare mascaradă. Au murit oameni, oameni mor și vor mai muri din această
cauză.</span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b> <span> </span>Voi respecta măsurile impuse de niște persoane care au luat decizii pe
baza științei, pentru că adevărul nu se află la mine care nu am pregătirea
necesară să înteleg, cu siguranță se află la cei care de zeci de ani, poate,
se zbat să afle, să știe, să fie adevărați specialiști în domeniu. Respect, nu
blamez, nu înjur, nu dezinformez, nu discut discuții fără sens și fără fond, ar
fi o pierdere de timp.</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>În jurul orei <b>12:00</b>, merg să achizitionez ceva de mâncare
de la un magazin. Și entitățile au nevoie de hrană, spirituală, de principiu,
dar să zicem ca azi vreau să mănânc o salată și un sendviș de la Mega. <span> <span> </span></span>Acolo se
află <b>un refugiat, un tânăr de 18 ani și o doamnă în etate.</b> Refugiatul stă în
mașin personală, tânărul, deși în putere, cere mila publicului fără de rușine,
doamna prezentă stă undeva într-un colț. Nu cunosc simțămintele lor, dar ochii
mei văd și mintea procesează. Tânărului nu îi vine greu să ceară. De la toți
odată și de la fiecare în parte. Bâtrăna este acolo. Privirea ei nu se oprește
pe niciun trecător, de multe ori privește în jos. Acest domn refugiat doarme,
deși mașina lui e mult mai bengoasă ca a mea (sunt o entitate cu permis, sîc!)
tind să cred că și-ar fi dorit mult sa doarmă la el în casă, sub coperișul lui,
în țara lui. Intru în magazin și pe lângă ceea ce mi-am propus, mai cumpăr
căteva produse. Ies și mă duc către bătrână, ii ofer ceva de mâncare, ea
acceptă, cu privirea în pământ. Și mănâncă. Îi este de folos darul meu. Tânărul
cere, cere fără oprire. Nu îi ofer, nu o să îi ofer niciodată. Munca îi va
oferi ceea ce el cere, iar eu nu susțin persoanele ce nu vor să muncească.
Obiectiv vorbind, nu e moral, e dăunător. Refugiatului îi duc cateva produse de
îngrijire si ceva de mâncare. Între timp s-a trezit, se spală pe față cu apa
dintr-o sticlă, mașina îi e plina cu lucruri, nici nu poti vedea prin geamuri
în interiorul ei... Îi ofer și o cafea. O bem împreună. Ar vrea să îmi
vorbească, dar nu cunoaște decât limba țării mame... pare obosit și încercănat.
Mulți ar zice că nu contează, eu fraier, uite doar ce mașină are! Poate au
dreptate mulții, poate nu.</span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b> <span> </span>Nu discriminez, ofer cât pot, cui pot, ajut și nu
aștept aprobarea sau felicitările nimănui. Nu o fac pentru un om cât o fac ca
să nu uite omenirea că încă e posibil să fii om. Cu oricine. </b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">La ora <b>14:00</b> este un mare concert, atât de mare că se
întinde pe suprafața a trei orașe. Muzica este de toate genurile pe care omenirea
le cunoaște, fanii sunt, și ei, diferiți unii de ceilalți. O combinație tare
fistichie. Nu îmi place muzica. Eu, personal, sunt o entitate care urăște
muzica, fiecare gen în parte.</span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b> <span> </span>Cu toate astea, nu emit păreri depsre dorința
fiecăruia de a asculta ceea ce consideră că îl definește. Nu mi se pare
deplasat modul în care se îmbracă. Modul în care dansează, modul în care se
exprimă. De ce mi s-ar părea? Îî văd pe ceilalți oameni, sunt o entitate, deci
ii văd pe toți și le aud gândurile tuturor. Hulesc, opinează diverse, fiecare
despre ceilalți. Nu, muzica nu te face mai apropiat de divin, mai depărtat, nu
te face mai cult în mod necesar, nici mai elevat, nicidecum mai special. Ce
risipă de energie și câte vorbe goale aruncă indivizii ăștia, deși în zadar,
chiar au impresia că le aduce vreun avantaj. Ilar.</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">La ora <b>17:00</b> s-a terminat programul, <b>merg sa înot, să
schiez, să mă antrenez la sala, să urc pe munte, să citesc beletristica,
evident, merg să fac orice poate însemna timp liber. Ce plăcut, fac ceva pentru
mine care să mă detensioneze, să îmi aducă satisfacție și să îmi ofere un scop
pe termen lung. Nu ar avea rost să îmi ocup timpul cu discutarea unor persoane, cu discuții interminabile despre politică și despre cât de nedrept e totul. Doar să încerc să fac ca viața să fie cât mai colorată, să simt ca trăiesc.</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span> </span>Pe la orele <b>19:00</b>, un prieten îmi cere ajutorul.<b> Merg să
îl ajut</b>. Nimic în plus, nimic în minus.</span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span> </span><b>Nu aștept momentul în care trebuie să
îmi întoarcă favoarea, nu o fac pentru că știu că îmi rămâne dator, fac un gest
pentru un prieten. Nu despre asta e prietenia</b>?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b><span> </span>Seara se așterne</b> și ajung în sfârșit acasă lângă femeia
pe care cu greu am ales-o dintre miliarde să îmi fie alături totdeauna. Intru
în casă nerăbdător să îi simt căldura trupului și să îi aud vocea care sute de
nopți și zile mi-a șoptit cu dragoste sau mi-a vorbit cu înțelepciune ori cu
naivitate. <b>O cuprind în brațele mele și îi șoptesc cât de multă iubire îi port.
Vreau mereu să audă asta, vreau să știe asta. O ajut să trebăluiască, nu pentru
că împărțim sarcinile, nu pentru că este o convenție, pentru că azi poate
pentru ea a fost mai greu, o vreau odihnită. Eu știu că dragostea nu e despre procente.
Ea doar este. Simplă, curată, veșnic trebuie întreținută.</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><span> </span><b>Îi povestesc ziua mea, ea face asemenea. Dormim împreună
în patul nostru. Nu doarme ea împreună cu mine, nici eu împreuna cu ea. Dormim
noi doi, împreună. Trupul meu existent (de această dată, materializarea este
obligatorie) se atinge de al ei. Trupul meu nu a fost pângărit de o altă femeie
de când ea se află în viața mea. Nu ar avea sens să fac acest lucru. Aflarea
unei astfel de vești i-ar aduce multă durere. Durerea ei este și a mea, nu
încape o astfel de durere în existența noastră.</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;">Așa sunt eu, o entitate corectă într-un spațiu greșit. Nu
cea mai corectă, în opinia unora, nu cea mai greșită, în opinia altora. Cu
toate astea, lăsând metafora la o parte, obiectiv vorbind, cam așa arată un
individ decent în aceste vremuri indecente. Sunt multe alte detalii de luat în
calcul, dar și așa textul e destul de lung.</span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ca ultimă notă, doar o rugăminte: Măcar încearcă. Să ai
coloană vertebrală. Să taci când vorbele tale sunt doar sunete fără real sens.
Să judeci mai puțin ceea ce nu întelegi. Să nu fii unul dintre acei mulți.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ori dacă ești...măcar asumă-ți. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2FR_4kuwntW4dzNvOKrf__xTUbPwE6CZVAFn1-dzHO9T6opN1vjD1ME_R8TICgnz_TvgoZKlK_1pZwQsfYDDwTzt3eO_5ijsocUfQHEnV06HLf-oUQ_tlXPABrUD1yLihyIP9dCXlhfJRSvAYeuHpiWFi0ls584pMemW6tFAa1lBU2CzLVQ7KTSvg/s851/simplitate.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="314" data-original-width="851" height="118" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2FR_4kuwntW4dzNvOKrf__xTUbPwE6CZVAFn1-dzHO9T6opN1vjD1ME_R8TICgnz_TvgoZKlK_1pZwQsfYDDwTzt3eO_5ijsocUfQHEnV06HLf-oUQ_tlXPABrUD1yLihyIP9dCXlhfJRSvAYeuHpiWFi0ls584pMemW6tFAa1lBU2CzLVQ7KTSvg/w523-h118/simplitate.jpg" width="523" /></a></div><br /><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-65944974003353046392022-02-03T13:22:00.000-08:002022-02-03T13:22:26.496-08:00Vina știm a cui e, dar unde sunt soluțiile?<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj2hsTjpPNpw81-SEGo6Y8pJawhPZKbgi92MwjHmfB_Qfe9Qv7DgI2y7niD682zz6UVrWNxttyOxkTgSHzQngjesOPFHQ6wC3-FosgrCCAFVdNZMqxbmCDmIkS3d7c4yAYtF68bKldFq5yS_WvIgyV5hl-QVOVa4vGcES_5ecpR7NwR51LvBiOHJ2PM=s225" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj2hsTjpPNpw81-SEGo6Y8pJawhPZKbgi92MwjHmfB_Qfe9Qv7DgI2y7niD682zz6UVrWNxttyOxkTgSHzQngjesOPFHQ6wC3-FosgrCCAFVdNZMqxbmCDmIkS3d7c4yAYtF68bKldFq5yS_WvIgyV5hl-QVOVa4vGcES_5ecpR7NwR51LvBiOHJ2PM" width="225" /></a></div><span> </span><span> </span>În ultima vreme,
cu toate schimbările astea care se întâmplă prin lume, colo un război mic, în
partea cealaltă miroase a genocid, pe planetă e plin de covizi de diferite
neamuri, mai nou cu văru Omicron la platane, observ ca lumea a cam luat-o puțin
razna la capitolul asumare și putere de acțiune. Este preferabil să stai jos,
în pat, pe scaun sau lăbărțat în cadă și să arunci cu smiorc pe internet, pai
cum să nu fie. E gratis (aproape).<p></p><p><span> </span><span> </span></p><p><span><br /></span></p><p><br /></p><p><span> </span><span> </span>Nemulțumire
generală, statusuri cu sub și supraînțeles, Tik-Tok-uri grăitoare despre...
habar nu am, în general dansuri și oameni care suferă în dragoste, articole
despre una alta (e, i-auzi, cine vorbea, că ăsta ce o fi?), dar nimeni care să
propună soluții la așa numitele probleme care apar. Da, sunt lucruri care se
întâmplă, sunt demne de discutat și fiecare om are dreptul la o poziție în ce privește respectiva problemă, dar
soluțiile?</p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span> </span><span> </span><i>Am vrut sa
ocolesc valul</i>, deși poate s-ar spune că e destul de anti-intuitiv, dar
considerentele sunt ale mele, așa că la mine pe tarla fac cum cred că e mai
bine.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span> </span><span> </span>Fetița aceea a
fost lovită de autospeciala de poliție, iar de acolo încolo, cred că știm cu
toții cine și ce a mai făcut, cum a ajuns treaba în presă, cum s-a pus problema
și cât de mult a fost înjurat și înfierat sărmanul ăla care, pe bună dreptate,
oricum e distrus pe viață în acest moment. Și de circumstanțe, și de o
condamnare, dar și de propria lui conștiință. E greu să mai fii om dupa o
treabă de genul. Și asta doar îmi închipui, căci de încercat, cu siguranță nu
vreau să încerc doar ca să confirm sau să infirm. Și lumea a început să se
certe, care cum și în ce fel, toți influesării cu păreri peste păreri, ceilalți
atacând într-o parte sau în alta.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><b><span style="font-size: medium;">Și ce?</span></b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span> </span><span> </span>Acum vine
întrebarea. De ce nu se caută și găsește o metodă prin care copiii nostri să
fie educați în acest sens. În care sens? În sensul în care trebuie să păstreze o
conduită specifică când pe stradă, drum, alee, carosabil, în fine, se
deplasează o autospecială (poliție, pompieri, ambulanță, irelevant care) și
semnele care indică o astfel de operațiune în desfășurare.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span> </span><span> </span>Sunt ore cu
nemiluita la școală, toate utile în felul lor, dar prea puține care ar putea
avea o aplicabilitate atât de practică. Sunt de părere că în 2022 ar trebui să
existe ore interactive, în clasele primare, la care să participe lucrători din
aceste sfere (polițiști, doctori, pompieri, etc), îmbrăcați si pregătiți
serios, exact ca pe teren, dar să dea lupta în liga celor mici, cu explicații
pe limba lor, cu sirene, cu lumini, cu joculețe interactive, care să îi învețe
pe copii ce înseamnă când trece o ambulanță sau mașină de poliție și toate
astea, ați înțeles voi.<br /> Să îi explice că atitudinea pe care o adoptă nu e
pentru că </span>“așa trebuie”, ci este necesara pentru că în acea ambulanța e
posibil să fie un copil, ca și el, o mami sau un tati care are nevoie de
ajutor, iar ei, prin prezența de spirit ajută extrem de mult. Cât de mult pot.
Mulți nu au înteles încă ceva elementar. Vorba bună. Să le vorbim frumos și pe
înteles, să le arătăm ca au un rol, ca ii ajută pe adulți și că efortul lor
contează. Așa construiești cetățeni buni, oameni empatici. Oameni cărora le
pasă.<o:p></o:p></p>
<span style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 11.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-GB; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"><b>Nu am puterea influencerilor, încă nu am prea
multă putere, personal, să dau lumea cu roatele în sus. Dar nu exclud niciodată
varianta asta, iar până atunci încerc să găsesc variante să fac din cloaca asta
de certăreți de birou și supărați de trastatură o lume mai decentă, că de bună,
e bună ca tiramisu uitat în soare, deja.</b></span>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-25079979234623497912021-12-05T21:10:00.000-08:002021-12-05T21:10:38.891-08:00De ce iubesc tradiția?<p> </p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">După o perioadă destul de lungă de absență, revin, desigur, ca un cadou, de
sărbători, mai exact astăzi, 06.12.2021, chiar de Sfântul Nicolae.<span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Ne trebuie puțin context, asă că o să-l
creionez rapid, prin câteva paragrafe, ca să nu uit, când o să citesc textul
ăsta, peste 10 ani, ce naiba voiam de fapt să transmit.</span></p><h3 style="text-align: left; text-indent: 36pt;"><br /></h3>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span> </span><span> </span><span> </span>Anul ăsta,
imediat după terminarea facultății, m-am mutat în alt oraș, în care nu prea
cunosc multă lume, nu am cine știe ce prieteni apropiați, nu-s nici singur pe
lume, dar nici cel mai iubit dintre pământeni (sau măcar pe acolo, oricum), în
casă nouă, obiceiuri noi, program nou, schimbări (ghici ce!) noi – toate convergând
într-un punct. Să încerc sa devin un individ ceva mai bun, să nu mai dorm în
ghete, să o dau tare și bine, și nu doar în contextele alea(care alea, alea mă,
nu-ntreba!).</span> Și pentru asta aveam nevoie să mă dau nițel cu
fundul de pământ, așa zis, așa făcut.</p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Trecut-au lunile și timpul, am văzut, de principiu, despre ce e vorba, am
conturat un program cât de cât decent, am început să spăl vasele fără să mă
gandesc de fiecare dată că mi-ar face mult mai multă plăcere să le arunc, în
schimb, grămadă în ghenă, ce mai, să zicem că nu mai pare totul chiar un mic
calvar, deși schimbări au fost, sunt în desfășurare și mai urmează.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dar constanța tradiților, sărbătorilor, ea a rămas și totdeauna va rămâne.
Doar că spre deosebire de ultimii 23 de ani (wow, cam toți până de până acum,
cum s-ar zice) anul ăsta este diferit. Sunt singur. Nu e nici o eventuala
iubită lângă mine, nici vreun părinte, nici vreun prieten, nici colegii de
cameră (obișnuiam, în timpul facultății, la fiecare Moș Nicolae, să ii las
fiecăruia câte o pungă cu ceva dulciuri și cadouri pe masă în cameră, pentru ca
atunci când se trezesc să simtă, măcar pentru o secundă, spiritul sărbătorilor,
chiar dacă mediul nu era tocmai cel mai propice, care mă cunoașteți, stiți la
ce mă refer). Cadouri, deci, anul ăsta, ioc! Adică n-avem, singurul cadou din
ghete o să-mi fie hoituțul obosit pe la 07:30 în drum spre job. Pentru unii
poate ar părea puțin trist, poate nițel descurajant. Pentru alții, nu pare
nicicum, unii oameni nu dau doi bani pe sărbători, tradiții și alte asemenea. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><br /></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><b><i>Eu unul pun preț</i></b>. </span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><br />Pun preț pe cum mă simt, nu pe consumerismul ăsta jenant
care se practică (auzi tu, Târg de Crăciun care începe în noiembrie...).
Oricâte nasole am avut în familie, în preajma sărbătorilor s-a încercat o pauză
de la ranchiună, de la ceartă, și, poate dintr-o datorie, poate din dragoste,
poate din amândouă, mereu, dimineața, ghetuța m-a surprins cu ceva, poate o
ciocolată mai specială, poate vreo pungă de chipsuri mai fancy, vreo 4-5
mandarine (să mai bag un fruct, că prea multe chipsuri cu Oreo strică!) iar
bradul, de fiecare dată, cu o pungă, cel puțin, pungă ticsită cu cadouri
frumoase, dorite și asteptate sau surprinzătoare și binevenite. Da, am fost un
fericit al sorții, de cele mai multe ori, ai mei și-au permis, de bine, de rău,
să-mi facă sărbătorile frumoase de-a lungul copilăriei.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dar anul ăsta ghetuța va arăta fix așa cum arăta acum o oră. Nici o pungă
de cadou nu mă asteaptă pe masă, nici o surpriză ascunsă prin vreun ungher. Și,
cu toate astea, pantofii sunt curățați și aranjați frumos la ușă, în așteptarea
unui Moș invizibil care se va încăpățăna să mă oblige să-l trec la absenți de
data asta. Și totuși, de ce?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Unul dintre motive ar putea fi că obișnuiesc să îmi curăț pantofii și nu îmi
e o mare greutate să îi scot la ușă (da, îi scot, că în general stau în pantofar).
Ar putea, dar nu e. Singurul motiv este că schimbările bune din viața mea
trebuie să aibă loc și totul trebuie să meargă în acea direcție, dar, în
aceeași măsură, niciodată nu trebuie să uit să simt. Doza aceea de ceva
special, unic, căldura aceea din interior, căldura momentelor. Pentru că îmi e
ușor să uit. Și ar fi atât de hidos să uit asta. </span><span style="text-indent: 36pt;">Pentru mine, pentru femeia de care
îmi voi lega viața și eventualii copii pe care îi vom avea îmi doresc să pot
face totul ca ei să simtă, la fel ca mine, dragostea, căldura. <b>Plinătatea</b>.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Obiceiurile bune nu trebuie să moară, tradițiile care ne umanizează trebuie
îmbrățișate și ținute strâns, căci, din păcate, mai nou, când din gura tuturor
ies toate mizeriile, ură, injurii și alte abjecții, acestea râmăn adevărate
ancore pentru suflete. Linia e subțire, putem fi mai buni, putem fi mai răi,
dar niciodată nu le vom face pe oricare dintre acestea fără motive. Nu vreau să
pierd motivele de a rămâne un om bun. Sper ca nimeni să nu le piardă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Taică-miu a venit cu o idee inventivă. Cică să pun cardul în ghete, că îi
dă Moșu vreun refresh, ce zici de asta? <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Sărbători fericite să avem, eu și voi, deopotrivă. Acum că am revenit, sper
să îmi fie puțin mai greu să plec.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMmJmBPg8Dv-fTaUoXavFLTVVFO0eQb7H9mVIJqEJLbo5q9TF2nD9GK61eiwJkAFgKsX7OKYDazIaDDKp_L0UkbFPWBf0MiEN12bgzdNqYpu56JiWZ65AVScaM9QCemshS0PgQ2jgfK3U/s2048/263490115_1020864475153867_7182237701629368941_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="299" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMmJmBPg8Dv-fTaUoXavFLTVVFO0eQb7H9mVIJqEJLbo5q9TF2nD9GK61eiwJkAFgKsX7OKYDazIaDDKp_L0UkbFPWBf0MiEN12bgzdNqYpu56JiWZ65AVScaM9QCemshS0PgQ2jgfK3U/w230-h299/263490115_1020864475153867_7182237701629368941_n.jpg" width="230" /></a></div><br /><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzUSTRWhypkKbisyMcNp6DunOZn87oSiwNN2Yy3fCYKDi-9quqZ110NJBp8RHDHkQGGmiC7Ui2NEBWNratIp0S6JYtWmUXOArRjIRVmqciFwvs-6fyNKIZJK0bBVu7BtdDkhiEXLN2wfA/s2048/263313045_1248390365572083_8391770269119735329_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzUSTRWhypkKbisyMcNp6DunOZn87oSiwNN2Yy3fCYKDi-9quqZ110NJBp8RHDHkQGGmiC7Ui2NEBWNratIp0S6JYtWmUXOArRjIRVmqciFwvs-6fyNKIZJK0bBVu7BtdDkhiEXLN2wfA/w258-h275/263313045_1248390365572083_8391770269119735329_n.jpg" width="258" /></a></div><p></p>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-32717895696487612192021-04-22T14:04:00.001-07:002021-04-22T14:28:12.330-07:00Fir cuConcluzii despre altceva înafară de COVID, că de ăla suntem sătui toți.<p> </p><p class="MsoNormal"><b style="font-size: x-large;">La rece, dar fără vreo bere rece </b><b>(că primăvara-i iarnă, vara-i iarnă și iarna-i toamnă, 'tui muma ei de încălzire globală)</b></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">O lungă perioadă
nu am mai scris nimic, mi-am văzut de ale mele, am stat pe burtă, am stat pe
spate, am mai făcut și aia, am mai facut și pe aia și pe ailaltă, per total,
m-am descurcat, de bine, de rău, nu m-am plictisit foarte tare, ba chiar am mai
pus o experință în raftul (pe care îl doresc nemărginit, în viața asta) de experiențe.
După cum îmi e felul, am mai tăcut și am ascultat, am explodat și am vorbit, am
învățat de la unii, de la alții, ce era de învățat și mi-am luat și făcut
lecțiile, ca un elev prea silitor în banca aia care contează(pentru mine, cel
puțin).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">E tare să vezi că oamenii se mai și schimbă și încearcă să o vadă din cât mai multe unghiuri.
Plăcut să vezi oameni care au ajuns să-și reconsidere viața după ce au dat nas
cu mocirla și au prins, greu ce e drept, da au prins scârbă de ea și au reușit
să iasă. Ăștia fac elementul virtuții. Mi-a zis și mie taică-meu o vorbă într-a
IX- a când, deși eram mare sculă de basculă președinte pe scoală la mine în
liceu, am avut cea mai mică medie din clasă: </span>“Nu-i cu supărare, dacă
pleci de jos, nu poți să ajungi decât mai bine ca înainte!” <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu au fost chiar
astea vorbele lui (a trecut ceva timp, n-am creieru TDI cu motor de 4.000,
totuși) dar pot să zic că așa e. Dacă ești direct din partea decarilor, n-ai
cum să mai întelegi si cum e să te zbați pentru altele. Că ești decar și te
zbați suficient pentru asta, nu ai de ce să te mai zbați pentru altceva.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cine pleacă de
jos, în toate, le vede parcursul. Întelege și omul prost, mintea puțină, întelege
și omul luptător pentru cauze pierdute dar și pe ăla care se zbate să iasă din
noroi, si îl întelege chiar și pe ăla care face tot ce poate, da în felul lui.
Experinențe diverse, areal mai mare, orizonturi mai largi, dezvoltare pe mai
multe paliere. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">După o perioadă
în care toată lumea, unde mă duc, mă întreabă dacă am făcut vaccin, toți peste
tot aruncă în stânga și în dreapta cu teorii despre orice, m-am cam lecuit de
discuțiile și știrile astea. Ăsta e nivelul, atât se poate. Asta e realitatea,
am înteles eu de la ăștia. Eu zic că asta e realitatea lor. Așa că nu mă mai
bag, dau din cap și ascult, fiecare ce-i poate capul, și așa sunt peste tot, pe
orice stradă la orice scară, la orice birou și în orice parcare, toți au auzit
ei la un prieten care are un prieten asistent la spital. Da frate, cred că
prietenul tău te-a ajutat pe tine cu o vorbă bună la asistentul ăla să te lase
să ieși de la spitalu 9. Că dacă auzea careva ce-ți debitează mecla, zburai
direct acolo cu cățel și purcel.</span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> În fine, voiam să mă răcoresc cu privire la
treaba asta, că o aveam pe suflet, trebuia zisă și asta pe undeva.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da, continuăm de
mai sus. Una peste alta, toate ca toate, mă închin în fața puterii spiritului
omenesc, în ultima vreme, când văd câte și mai căte pot oamenii să facă după ce
se dedau cu totul unor scopuri greșite si-și dau seama că nu e chiar așa.
Suntem câștigători din momentul în care aflăm care-i lucrul care ne lipsește.
Și facem ceva, oricum, oricât, oricând, să ajungem unde trebuie. N-am trișat,
personal, decât când am știut că efortul meu depus acolo e subevaluat,
neinteresant și invizibil, atât pentru mine, cât și pentru omul care se află în
poziția de a mă descoperi. Dacă voia să știe, probabil s-ar fi străduit. El nu
s-a străduit, nu am făcut-o nici eu. O mână spală pe alta, apa curge și va mai
curge multă pe Dunăre, și cât oi fi...și a mai curs și cât n-am fost.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ideea e să o duci la capăt, așa cum simți, de
bine de rău, o să iasă. Dacă n-a ieșit, mai ai de lucrat. Dacă a ieșit, mai ai
de lucrat oricum, n-ai cum să ajungi în vârf și să ai pretenția să stai acolo o
viață.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Îmi place să văd
în jur oameni diferiți. Să încerc să îi ințeleg, să mă pun în locul lor și să
încerc să le port pantofii (cum ar zice americanul) chiar și pentru o secundă. Azi
i-am lăsat lu unu care vindea ziare la semafor 10 lei. Era bătrân și ramolit,
i-am dat 10 lei și mi-a întins 3 ziare, că 3 avea, i-am zis să ia banii și să i
le vândă altuia. Da, fraier, încurajez cerșetoria, da chiar mi-a părut bine
când am văzut ce s-a luminat la față omul. Nu-mi place când dau de oameni
obsedați de adevărul lor. Da, ok, e al tău și eu chiar încerc să-l înțeleg,
poate chiar o fac. Dar aici moneda trebuie întoarsă și pe cap, dar și pe
pajură. O fac pentru tine, dar fă-o pentru mine. Ascultă și întelege,
fiecare-și are povestea și de multe ori ai să constați că ai arunca o căruță de
bani pe cartea în care ai putea găsi o astfel de poveste, dacă ai știi că
există pe undeva.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Una peste alta,
câteva gânduri si impresii din ultima vreme, unele mai relevante ca altele,
dar, de la mine pentru voi, o mică concluzie: Capul sus, framilor, da, ne țin
ăștia cum ne-or ține și ne zbatem să facem un alta, ne trec anii, unu, doi,
câți or fi, dar nu disperați. Încercați să faceți ce nu ați făcut până acum. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ascultai mai des,
fii tu ăla care lansează conversația. Ieșeai des și uitai să mai ajungi pe
acasă? Acum alegeți oamenii pe care chiar vrei sa ii vezi, spune-le asta, iar
timpul acela mai puțin petrecut cu ei, să fie petrecut cu noimă. Gândeste puțin
mai puțin, dacă înainte o duceai la extrem, relax, seara e a ta, învață să o
petreci sublim. Te urăști, în mare măsură? Da, și eu, dar împrietenește-te cu
tine, ai tot timpul acum, deprinderile bune pot lua locul deprinderilor proaste.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Mai fă un pas,
iar dacă ești ca mine și îți place uneori să mai sari niște trepte sau să
încerci prin orice mijloace să mai iei liftul... Ei bine, mai fă un pas. Pentru
că fără un pas nu pot exista mai mulți pași. Și abia atunci o să simți că lucrurile se
întămplă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Curaj!!!<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> O imagine random, de primăvară, luminos, cald, primăvăratic, spre deosebire de vremea de afară...</div><span> </span><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizV5OwKRyd_R9qxSt-IhWWqceI-rOz7LglTrsBv6VjBslOcVyiop0Jg2eZG_JLiWTHodDx7OIp_8rFXcu_qYz00sNrw_JTCzyDR0S2OsktTLhqEUksYgILfvh2gZUSz_o2e8qoB8fVWs8/" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="775" data-original-width="1240" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizV5OwKRyd_R9qxSt-IhWWqceI-rOz7LglTrsBv6VjBslOcVyiop0Jg2eZG_JLiWTHodDx7OIp_8rFXcu_qYz00sNrw_JTCzyDR0S2OsktTLhqEUksYgILfvh2gZUSz_o2e8qoB8fVWs8/" width="320" /></a> Ce optimist sunt, meeeeam!<p></p>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-86111196189924559102020-12-06T02:05:00.000-08:002020-12-06T02:05:29.223-08:00 Blestemul celor privilegiați<p> </p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><b>Ochii</b> mei au
privit, de-a lungul existenței lor, mii de zâmbete. Sute de răsărituri, dar au
vărsat mii de lacrimi văzând atâta incorectitudine și superficialitate. Au
semănat ură în suflet cât pentru 2 vieți, deși nici nu am trăit încă jumătate
din una singură. Nefericit sunt pentru nefericirea acelor ochi care nu s-au
lăsat pătrunși o viață de o rază de soare, dar acei ochi stiu oare că nu tot ce
ar fi putut vedea este frumos, încântător? Oare știu ei durerea pe care o simți
când stâlpii vieții tale de copil, cu timpul, devin doar niște umbre? Zâmbetul
plin de vitalitate al părintelui tău devine cu timpul o grimasă, atât de rară.
Chipul, odinioară tânăr, este asemeni unei foi mototolite de un timp găunos,
brăzdat de riduri adânci.</span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Și uneori ai vrea pentru un moment să vezi dincolo,
doar că ochii vor vedea doar ceea ce este, iar realitatea e asta, a trecut
timp. Și ochii vor vedea și momentul în care ii vei pune în pământ, și momentul
în care nu se va fi schimbat nimic, deși în momentele din viața ta o să fie
durere nemăsurată, natura își va desfășura liniștită ciclul. Doar noapte după
zi, nimic mai mult. Ochii vor vedea zâmbetele batjocoritoare, vor vedea cum
zâmbetul odinioară drag, iubit poate, se va transforma în câteva momente în cel
mai dizgrațios lucru din viața ta. Aceiași ochi vor vedea lacrimile lor, mă vor
face să simt, fără echivoc și fără vreo cale de ieșire, durerea lor, va fi
meritat? Asta vor vedea ochii, și tot ce vor vedea ei se va imprima veșnic
undeva.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><b>Gura</b> mea a cuvântat
multe vorbe frumoase, a proliferat multe injurii, vocea mea m-a ajutat de multe
ori să exprim ceea ce gândeam, m-a îmbrățisat în dulci brațe când totul în jur
tăcea, murea, dar oare să uit câte au fost momentele în care cu aceeași voce am
distrus și mi-am bătut joc, de tine, de el, de ea, uneori și de mine. De câte
zeci de ori am blestemat vieți și Dumnezei... Tot ea, vocea mea. Cum ieri i-am
spus că o iubesc, dar azi i-am aruncat vorbe atât de grele încât orice altceva
și-a pierdut sensul. Sufletul și-a cântat adesea muzica prin această voce, tot
el și-a urlat durerea când, pentru câteva momente, părea că poate nu mai e
nimic altceva de făcut. Asta a făcut ea, totdeauna, asta va face, pănâ ea,
gura, se va astupa veșnic cu pământ binefăcător.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><b>Urechile</b> mele au
auzit destule. Au auzit vorbe de încurajare, au auzit totdeauna vorbele
frumoase, m-au păzit de pericol și m-au menținut prezent în lumea în care trăiesc.
Dar oare nu tot ele mi-au dezvăluit urletele dizgrațioase? Vorbele aruncate în
vânt de ei, vorbele care au lăsat scârbă si pâclă pe suflet? Nu tot ele m-au
aruncat în vina de a fi veșnic martor al păcatului de a auzi ceea ce nu trebuia
auzit? Oare nu tot ele au deformat vocile pe care le-am iubit, transformându-le
în ecoul durerii nemeritate poate, uneori? Câte lucruri poate auzi un om? Poate
auzi totul sau vine un moment când pur și simplu poți pune stop, când ai auzit
pur și simplu suficient? Să fie totuși un privilegiu că-mi pot păta sufletul la
nesfărșit cu mizeria umană care-mi umple paharul, picătură cu picătură? Cu siguranță
voi știi cândva și cum e să nu mai aud nimic. Poate va fi mai rău, poate va fi
puțin mai bine.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><b>Nasul</b> meu, care
mi-a imprimat veșnic în memorie mirosul mâncărurilor pregătite de mama mea, în
copilărie. Mirosul copilăriei, aș putea distinge unele arome dintre alte
miliarde. Dar oare trebuie să uităm cum, cu timpul, mi s-a oferit șansa să
miros moartea, putreziciunea, nefastul miros al descompunerii? Mirosul de sânge
proaspăt, acel miros greu, de fier lichid, de viață care se scurge, mixul de arome
pestilențiale pe care le emană un om rămas fără nimic, sărac, fără scăpare.
Asta a făcut el, mi-a lăsat amintirea pe care o iubesc, dar mi-a lăsat și șansa
unei veșnice reamintiri a tot ceea ce este urât, a morții prea prezente în
viață.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><b>Corpul</b> meu,
momentan tânăr și viguros, puternic și funcțional, cândva doar o ideea a ce
este acum, cândva va fi doar o umbră a celui de azi. Sute de îmbrățișări primite
sau dăruite, mii de kilometri parcurși, sute de cerceafuri mototolite. Dar oare
nu e același corp care de atâtea ori a lovit, care a apucat cu intenția de a
face rău, de a strica si a duce în derizoriu? Același corp care prin gestică și
mimică i-a făcut pe alții să se îndoiască de ei, i-a întristat, i-a
traumatizat, poate fizic, poate psihic. Același corp care a ucis poate animale,
le-a lovit sau schingiuit. Pe altele le-a spălat și le-a salvat, le-a
îmbrățișat și îngropat în îmbrățișarea moale, caldă și veșnică a binevoitorului
pământ.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><b>Mintea</b> mea în
aparență întreagă, gândind cu dragoste sute de daruri, mii de momente și
milioane de scenarii demne de o lume puțin mai bună decât asta pe care o avem,
nu e oare aceeași care gândește atât de des răul, moartea, care propovăduiește
o ură viscerală pentru atât de multe și atât de mulți. Atâta toxicitate în
claritatea ei, atâta viziune împăienjenită de sinapse care-mi curentează toate
simțurile și duc omul care sunt astăzi catre atâtea decizii crude. Mintea care
discerne răul de bine, episodic, epuizând resurse de suflet pentru o
funcționare normală într-o lume puțin anormală. Minte care mă face să mint, să
rănesc, pentru că așa-mi spune că e mai bine. Pentru mine, cât egoism. Oare cât
de mult e destul, câte gânduri rele încap într-o simplă cutie craniană? Dar
câte gânduri bune? Cu siguranță mai puține decât cele rele.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Și toate astea,
împreună, alcătuiesc un <b>individ</b> văzut ca fiind întreg, în accepțiunea generală.
O epavă de simțuri disproporționate, o tragedie comică într-un mediu aseptic
croșetând cu grijă o realitate subiectivă, de cele mai multe ori potrivnică în
cele mai diverse moduri față de dorințele și visurile noastre de fapt și de
drept. Să fie de preferat o minte întreagă care ciobește metodic sufletul, să
fie de preferat un cumul de simțuri ascuțite care înfățisează deopotrivă câteva
momente de fericire absolută de-a lungul vieții și de 100 de ori mai multe
dezamăgiri și tristeți?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cu siguranță da. Dar
cu siguranță privilegiul absolut al întregului aduce cu sine și blestemul
veșnic al nefericirii.</span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik99VZm9l8_9lidHH3GseN78qMJH2JDOvaxgFJ-Cv5yKU93RdQxeSWzTg2K5nX8LtrFt9CMKrItN77AdOpLPRXUZcji2fdMg3GwOn-7wWDgVi5FROHeSCHzcNH7GfLEvQEWpJMgrokpVA/s1279/Quote-Block-Templates-copy.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="668" data-original-width="1279" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik99VZm9l8_9lidHH3GseN78qMJH2JDOvaxgFJ-Cv5yKU93RdQxeSWzTg2K5nX8LtrFt9CMKrItN77AdOpLPRXUZcji2fdMg3GwOn-7wWDgVi5FROHeSCHzcNH7GfLEvQEWpJMgrokpVA/w527-h220/Quote-Block-Templates-copy.png" width="527" /></a></div><p></p>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-36705682851353888492020-11-21T05:32:00.000-08:002020-11-21T05:32:10.105-08:00Doar 2 oameni.<p style="text-align: center;"><br /></p><p>Pentru mulți dintre noi, prietenii sunt familia pe care ne-o putem alege. Putem alege ceea ce dorim de la un om, ceea ce dorim să facem împreună cu acel om. Când vorbim de prieteni, vorbim despre alegeri. De a face, de a nu face, de a da (sau împrumuta) o mică părticică din viața și emoțiile tale. Din păcate, cum e peste tot, lucrurile se schimbă. Prioritățile se schimbă, obiectivele se schimbă. În câteva cuvinte, omul se schimbă și el, pentru că ceea ce contează pentru el se schimbă.</p><p><i>Și prietenia rămâne undeva jos. Ci nu jos, bine întipărită în conștiință “prietenilor”, nu, jos, în fundul listei priorităților.</i></p><p><span> </span><b>Pentru o femeie</b>, mulți uita că le-ai fost aproape sau că i-ai ajutat. Măcar de-ar avea vreun scop nobil, de-ar vrea să o “salveze” pe ea de un eventual “tu” absolut dezagreabil. Nu e așa, niciun scop nobil, nimic mai presus. Doar un cineva care nu știe ce e aia prietenie și își pune dorințele pe primul plan. Scârbos, grotesc, din păcate absolut real și prezent în viața fiecăruia la un moment dat (numai eu cați din ăștia, mai mult sau mai puțin pe față am avut). Baftă lor, pentru fiecare prieten de genul, înțelegere. Atâta pot, atâta vor face. Cu timpul se va vedea câți le-au rămas prieteni și cați îi vor ajuta când vă conta de fapt, o sumă egală cu numărul de oameni pentru care au nutrit sentimente sincere. Asta fiecare știe pentru el. Asta a fost mereu consolarea mea. </p><p><span> </span><b>Pentru frustrări</b>, oamenii ce iți erau prieteni iți devin dușmani. Și nu pentru că nu ar mai simți sentimente de prietenie. Pentru că, prin prisma timpului trecut și problemelor nerezolvate, pur și simplu niste șanțuri adânci sunt săpate în inimile și sufletele lor. Se simt neînțeleși. Și cum ai putea tu, unul cu care, deși era prieten, să vii să îl înveți pe el? Să îi zici și să îl sfătuiești? Cine ești tu? Ești cineva? Ai vreo importanță? Tu ai zice că da. Eh, pentru prietenul ăsta al tău, faptul că ai fost uneori absent, chiar și fară voia ta la unele evenimente din viața lui, te îndepărtează de el. Nu mai știi toate detaliile, nu poți să pretinzi că îl înțelegi așa cum ar vrea el. Așa că mereu există o barieră. Tu nu o să o poți doborî niciodată. Nu poți decât să speri că celalalt va vrea cândva, într-o zi, să îți spună totul. Și poate în acea zi să te vadă din nou ca pe un prieten, nu ca pe un intrus care vrea să îi schimbe viața, desi nu știe nimic despre viața lui.</p><p><span> </span><b>Pentru avantaje</b> mulți uită că te disprețuiesc. Pentru că nu au caracter și nu își pot asuma unele comportamente. Da, e amuzant cum fix ăla pe care îl știi că nu te înghite e primul ce vine când vrei să faci ceva frumos, să organizezi ceva. E amuzant cum atunci când zboară dopuri de pe sticle, îți spune vorbe frumoase și te face să te simți bine, iar când pe jos sunt doar cioburile de la paharele sparte, îți aruncă o mătură și un șut în fund, să te descurci singur. Primii ce vin, primii ce pleacă. Așa sunt “prietenii”.</p><p>Scârbos cum fiecare ființă cerebrală stă și calculează momentul în care poate să facă ceva să te ardă. Vorbe sau fapte. Fiecare o face în felul lui, fiecare o face cândva. Loial nu cunosc. E frumos cum scuzele există de fiecare dată, fiecare are un motiv, fiecare găsește o vină care nu e niciodată a lui. Dar prietenia era a lui. Sentimentul era al lui, era intrinsec. Daca e mai puternic ceea ce vine de afară, cât tupeu și câtă nesimțire poți avea încât să spui că a existat ceva mai presus, ceva înlăuntrul tău?</p><p>Cu timpul se vede, dacă ai ochi cât de cât și minte să poți distinge, cine vrea ceva și cine vrea să ofere ceva. Cu timpul toți se îndepărtează, cu timpul pe toți ne va interesa altceva mai mult decât ce ne-a interesat inițial. Fie că e vorba de familie, fie că e vorba de un nou job sau alte sacrificii sau lucruri frumoase care intră în viețile noastre. <u>Nu judecăm alegeri, nu judecăm oameni, nu judecăm motive. </u></p><p><u><i><b>Judecăm și vom judeca mereu atitudini și coloană vertebrală.</b></i></u> Dacă am vrut să fiu rău cu cineva, am fost. Dacă am vrut să fiu bun, am fost. Dacă am vrut să fiu loial, să nu înșel o persoană în ceea ce privește ceea ce simt, am fost. Nu am cărat vorbe, desi alții mi-au cărat mie vorbele de la unii la alții. Am jucat bine, am jucat prost, am ales bine, am ales prost. Dar nu m-am jucat cu sentimente. Sau cel puțin, am făcut tot ce am putut ca oamenii care s-au simțit lezați de modul în care am făcut ceva să inteleagă de ce și în ce mod o gândesc eu.</p><p>Prietenia nu-i decât un ideal, iar pe aia câțiva pe cați îi consider, îi număr pe degetele de la o mână. Sper să rămână așa. Și când mă gândesc că e atât de simplu. Loialitate și transparență, puțină înțelegere și o vorbă bună când trebuie. </p><p>Cum viața e că o gară, cum mii de trenuri se opresc, mii de oameni, mii de orizonturi. La sfârșit nu contează decât cine a rămas. Sau mai bine zis, cine a mai făcut încă o dată cale’ntoarsă pentru o discuție în vechea gară. Ca de la om la om, fară bariere de status, fară reproșuri. Doar doi oameni, care discută despre ei și își doresc pur și simplu binele, binele unul altuia.</p><p><a href="https://www.youtube.com/watch?v=2QUQI2yPa3E&ab_channel=Bitza-OfficialYoutubeChannel">Să simți este cancerul sufletului, să nu simți este moartea lui. Dar oare ce e de preferat? Să simți știind că o să doară sau să nu doară niciodată, dar să nu mai simți nimic?</a></p><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><br /></div>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-76375163160761972292020-10-27T03:32:00.001-07:002020-10-27T03:33:05.970-07:00Purtarea sau nepurtarea măștii, o alegere. Bunul simț, o obligație.<p> </p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: times;"><b><i><u>“<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dacă am face
toți parte din tabăra corectă, am trăi raiul pe pământ.</span>”</u></i></b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span style="font-family: times;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">De aici e
normal să încep, așa că de aici încep. După ce marele Covid19 ne-a
îngenunchiat, atât la nivel de mapamond, cât și la nivel de națiune, după ce plini de
spume am trecut printr-o așa numită </span>“stare de urgen<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ță</span>”<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> când puteam ieși din casă cu porția, asta în cazul în care chiar era
necesar să ieșim, după ce a plouat cu amenzi în valoare de multe mii de iepuroi
și s-au aruncat vorbe de duh de la toți către toți, iată-ne aici.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;"><b>Octombrie</b> pe
sfârșit, încă 2020. Se cam știe cum e treaba cu virusul, nu mai este un element
de noutate. Frica de necunoscut nu mai este prezentă, la majoritatea
persoanelor. Știm că, la fel de bine, putem fi asimptomatici, pierdem din
vedere că nu e o regulă, că unii nu doar că vor avea simptome, dar acele
simptome pot chiar să îi coste viața.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">Și am ajuns
unde mă interesa, prezentul mai mult decât perfect.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: times;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRdoZIOgQNlfPIkCk6y_m3suN3xcw9cTPzMMOazWvUd_oUBhw1lTKkHzzSPIARiEcPJh4geOpdmaBeunmvlaMrnQmOoNU5fIduonOiEKR3YF_Ej8E8pXb-wwGoLbQ2DM42il9GMJPD73Q/" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img data-original-height="466" data-original-width="830" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRdoZIOgQNlfPIkCk6y_m3suN3xcw9cTPzMMOazWvUd_oUBhw1lTKkHzzSPIARiEcPJh4geOpdmaBeunmvlaMrnQmOoNU5fIduonOiEKR3YF_Ej8E8pXb-wwGoLbQ2DM42il9GMJPD73Q/w400-h225/image.png" width="400" /></a></span></div><span style="font-family: times;"><br /><br /></span><p></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: times;"> </span></o:p></span><span style="font-family: times;">În România
anului 2020, avem grupuri sociale care se bat cu pumnul în piept că poartă
mască, în timp ce, de cealaltă parte, avem celelalte grupuri sociale de băieți și fete care au aflat adevărul despre cum se întâmplă de fapt lumea asta, așa că nu
doar că își bagă piciorul în regulile temporare menite să ajute populația în
această situație. Nu, deja văd totul ca pe o mare conspirație. Sigur, lucru
deja bine cunoscut.</span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><span style="text-align: justify;">Creștini
ultra-naționaliști care văd toate măsurile de distanțare socială ca pe o
încercare a statului de suprimare a valorilor hieratice ale neamului românesc,
urăsc tot ce ține de măsuri , inclusiv pe oamenii care iau acele măsuri, nu au
ochi să citească și urechi să asculte nimic din ceea ce pare să nu le
împărtășească valorile, chiar dacă ne referim aici la un frate la fel de
supărat ca ei, dar cu opinii diferite.</span></div><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; text-align: left;">Conspiraționiști
care se simt, în momentul ăsta, ca peștele în apă. Sunt în elementul lor, lumea
e dornică să asculte, să audă și să vadă dovezi, chit că ele au acoperire logico-științifică
sau nu. La o adică, dacă sună adevărat, înseamnă că sunt mari șanse sa fie
adevărat, nu? Dar dacă pe lângă faptul că sună adevărat mai e și fix ceea ce
îmi doresc să aud? Clar așa e, nu încape îndoială.</span></p><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px;"><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; text-align: left;"></span></p></blockquote><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: times; text-align: left;"><br /><br /></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span style="font-family: times;">Speriații de
medicamente, vaccinuri, medicație de orice natură (cu excepția celor care sunt
chiar din natură, măcar atât).</span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: times;"> </span></o:p></span><span style="font-family: times;">Progresiștii,
tinerii nu foarte frumoși, nu foarte liberi, care fac surfing pe internet si pe
rețelele sociale și fac mișto de toți cei de mai sus. Ok, ăștia au bulină albă din
partea mea că barem sunt în stare să respecte niște reguli de bun simț fără să
facă prea mare vâlvă, dar și bulină neagră, că din cauza lor ceilalți se concentrează în ură și preferă să se înconjoare de oameni asemeni lor, pentru a se simți apreciați, luați în serios.</span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: times;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">După părerea
mea, neimportantă, dar a mea, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>la
sfâșitul zilei deja nu mai este vorba despre cine are dreptate. Despre gradul
de mortalitate al virusului, despre cifre umflate și măsuri prea drastice sau
prea puțin drastice. Despre conducături inapți sau eminențe ce nu se pot
exprima nefiind în punctul de forță, la conducere.</span></span><span style="font-family: times;">E vorba despre
a fi om cu omul de lângă tine. E vorba despre respect reciproc și bună-cuviință.</span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: times;"> </span></o:p></span><span style="font-family: times;">Sătul să văd
creștini care merg pe Athos, dar își permit să scuipe ură și venin pe internet,
de parcă le-ai făcut vreun rău având o părere diferită de a lor. Și oricum,
parcă era vorba ca întoarcem și celălalt obraz și încercăm să ne ajutăm
aproapele, nu să îl ponegrim. Bine, în fine.</span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">Sătul de
oameni pro-mască care iau in derâdere orice înseamnă oricare categorie de mai
sus. Dacă vrei să îți impui părerea, folosește argumente. Dacă nu îți iese,
retrage-te elegant. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">Sătul de oameni
anti-mască care sunt în stare să te ia la bătaie pentru faptul că tu chiar
porți mască din convingere, care te înjură și jignesc, fără ca măcar să te
cunoască.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: times;"> </span></o:p></span><span style="font-family: times;">Sătul de tot
adevărul absolut pe care îl dețin toți, cele mai bune idei, cele mai bune
argumente, cele mai corecte optici și perspective. Toți le au, cu excepția
celorlalți care nu-s ca ei.</span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: times;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;"><i>Și mergând pe
firul logicii primei propoziții... chiar așa e? Sincer, pare puțin altfel. În
cel mai rău sens.</i></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">Chiar nu se
întreabă nimeni puțin mai mult decăt pătrățica lui? Chiar nu sunt în stare
oamenii să vadă că treaba-i nasoală și la ei în ogradă? <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">Toți sunteți
născuți din părinții care îi au drept părinți pe oamenii ăștia care pun botul
la teorii. Vedeți și partea lor, au trăit altfel, au ieșit direct din fundul
comunismului ca să dea puțin cu nasul de democrație, apoi să se întâmple asta.
NORMAL că se simt puțin lezați.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span style="font-family: times;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">98% sunteți
botezați, deci ortodocși. Aveți idee despre cele 10 porunci? Măcar atât. Nu?
Păi nu poți să combați ceea ce nu cunoști. Decăt dacă ești ignorant. Iar dacă
esti ignorant și îți permiți să îl numești pe </span>“bigotu’ <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ăla</span>” <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ignorant, scuză-mă, dar ești de-a dreptul imbecil.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">Voi,
ăștialalți, trebuie doar să purtați o bucată de textilă pe față. E chiar atât
de greu? Nu aveți încredere în cele comercializate? Le puteți confecționa acasă
din material textil + / - alte materiale pe care le considerați utile pentru
filtrarea aerului.</span></span></p><p class="MsoNoSpacing"><span style="font-family: times;"><br /></span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;"><o:p></o:p></span></span></p><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL4ocFt_RG9hwgsyje2iPASPE8ekrbV0_FNtQgLe8r57NFcx2_lQ3d-odzW-KRqoe7ZgysC7KT1K4f7jbmGyVA1ZgRvJ2wnhzCRjNgKt3nZrd-YREdoNTJ-d2XSYaQx2cEy5aeJqgMhbA/" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="1620" data-original-width="1080" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL4ocFt_RG9hwgsyje2iPASPE8ekrbV0_FNtQgLe8r57NFcx2_lQ3d-odzW-KRqoe7ZgysC7KT1K4f7jbmGyVA1ZgRvJ2wnhzCRjNgKt3nZrd-YREdoNTJ-d2XSYaQx2cEy5aeJqgMhbA/" width="160" /></a></div><p></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;"><br /></span></span></p><p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;"><br /></span></span></p><p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;">E atât de
simplu.</span></span></p>
<p class="MsoNoSpacing"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: times;"><u><i><b>Fără ceartă,
fără jigniri, fără mizerie, fără sute de argumente aruncate în van într-o lume
în care a ajuns la modă să asculți doar ca să poți combate, fără să mai conteze
dacă celălalt chiar are ceva important/relevant de zis sau nu.<br /></b></i></u></span><o:p></o:p></span></p>Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-91405670329332475452020-06-02T10:09:00.002-07:002020-06-02T10:09:58.847-07:00Despre bărbați, femei, violuri și păreri.<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Din start vă anunț că e o postare destul de lungă, așa că fiți pregătiți să vă rupeți vreo 7-8 minute pentru ea.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Am 22 de ani și sunt băiat/bărbat/posesor de penis, sau cum ne mai numim noi în ziua de azi. Nu prea urmăresc vlogguri, nu prea urmăresc oameni care influențează oameni. Dar și eu, chiar aici, sub ochii voștri, am un blog. Pe care scriu, opinez despre chestii sau îmi expun gândurile. Blog-ul ăsta rudimentar în care nu am băgat nici 1 leu și care are probabil maximum 300-400 de vizualizări la un articol în ultimul timp (pentru că nu sunt constant) a avut, la vreo 3 articole câteva mii de vizualizări, iar la un articol, la un moment dat, vreo 60.000. Din momentul ăla puteam să mă apuc să cresc, să scriu și să înnebunesc scriind despre toate care nu mă interesează. Diferența dintre mine și acela care ar fi făcut asta e că pe mine nu mă interesează să livrez pentru voi, dacă eu nu sunt interesat de subiect. Eu nu scriu ce se vrea și nu scriu ceea ce place, am o grămadă păreri proaste despre extrem de multe lucruri, sunt de un negativism și/sau realism ieșit din tipare și nu sunt o marfă care se vinde la colț, pe tarabă. Avram Alexandru nu e „ce se cere” și nu gândește și nici nu face „cum se cere”. Livrez ce vreau eu, pentru voi, îmi exprim gândurile și nu o fac spre a căpăta faimă, pentru că consider că degeaba ești faimos într-o lume care iți cere să te degradezi moral că să rămâi sus. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><b><i>Bun, am creat un context</i></b>. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Problema de azi este în legătură cu binecunoscutul (de care am auzit azi) Alexandru Bălan, un băiat care face vlogguri și spune povesti interesante<a href="https://zoso.ro/niste-continut-calitate-vlogger-civilizat/"> despre cum fute el de rupe și își urcă gagica pe pereți.</a> Bun, trecem peste părerea mea despre genul ăsta de povesti (și da, sunt băiat și eu, poate că acum o să par cam fraierel în ochii la băieții de cartier cu coaele mari și tărie de caracter) și intrăm direct în subiect (intrăm cum intra și baiatu' ăla în ființa aia care îl accepta ca și „iubit”). </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Domnii mei, omul a spus într-un live că ar vrea să i-o dea uneia de vreo 15-16 ani, să o ia să o ciocănească cu mâini, cu picioare, cu scuipați în gură și ce mai zicea el acolo. Idioți vocali care există și se exprimă umplu drumurile, casele și mașinile din România și din lumea asta mare dintotdeauna. Problema e când idioții ăștia spun idioțenii de față cu alți idioți care le împărtășesc părerile. Din păcate s-a ajuns la un fenomen social, și din una în alta, ca un efect de domino, au început să se nască diferite „caste”, grupuri sociale.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să mă explic. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><b>Începem cu prima problemă:</b></span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"> "Efectul Dunning Kruger este o eroare de apreciere în care persoane care nu au competență într-un domeniu anume apreciază eronat competența lor că fiind mult mai mare decât este în realitate. Acest comportament se datorează incapacităţîi persoanelor respective de a-şi recunoaşte nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoştinţe în domeniu."</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Luam problema asta și o adaptam la tot ce mișcă în societate. O să vedem că avem de-a face cu oameni mulți cu minte puțină, care nu doar că sunt ei toxici pentru mediul lor limitat în care trăiesc și se exprimă, în familiile lor sau în relațiile inter-umane pe care le dezvoltă. Nu, libertatea de exprimare și modul în care se pot face auziți cresc șansele că acești oameni toxici, care nu doar că nu recunosc autoritatea unora sau altora (nu vorbesc de poliție, armata, jandarmi și altele din astea în mod special, ci de autorități în anumite domenii, oameni specializați să facă și să dreagă ce dreacu fac și dreg ei) și își permit și să arunce cu noroi în absolut tot ce li se pare lor ciudat, deși nu au nici un fundament relevant și nici argumente care să se apropie măcar de realitate despre problema despre care ei vorbesc, să strângă în jurul lor o comunitate de oameni. Oameni bogați, săraci, oameni cu studii, oameni cu diferite meserii și ocupatii de o mie de feluri, nu asta contează. Ideea de bază este că oamenii ăștia stau ei cu ei și își validează ideile. Își validează ideile în timp ce “restul” devine o masă amorfă de idei și argumente proaste.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"> Problema e că unde sunt mulți, puterea creste. Și cei mai periculoși oameni mulți sunt idioții. Pentru că au puterea și inconștienta să facă ceva sau să lupte pentru ceva greșit moral și pentru că le lipsesc scrupulele.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<a href="https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn%3AANd9GcTgrfy9xCxA16JY3nQGqyiZ7v4fxH7NBR4VMW6ShKlBRh6aUduI&usqp=CAU" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Administrator" border="0" height="97" src="https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn%3AANd9GcTgrfy9xCxA16JY3nQGqyiZ7v4fxH7NBR4VMW6ShKlBRh6aUduI&usqp=CAU" width="320" /></a><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><u><b>Din tot ce e scris mai sus vreau să punctez în mod direct în problema noastră următorul aspect</b></u>. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Exista niște oameni care susțin ce a zis papliciul ăla. Că da, frate, la ce dreacu se îmbracă astea așa, că și-o cer si că cică merită să și-o și primească. Bă voi sunteți nebuni? În 2020 exista încă oameni care au luat-o randeaua în așa hal încât nu consideră normal să iți înfrânezi instinctele animalice, chiar dacă exista o “tentație” în fața lor. Violul nu e ok. E departe de a fi ok. Mai ales când vorbim despre niște fete care încă nu prea stiu ele cu ce se mănâncă viața, vorbim despre niște copile, care vor și ele să fie populare și să fie cum consideră ele că e “șmecher” să fii. Și da, bărbații lu' peste, voi le învățați să își dorească să fie așa.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"> Toată media este dictata de societate iar societatea se mulează pe ce dictează media. Cum? Simplu. O șleahtă de pulărăi nesimțiți și libidinoși își doresc poze cu gagici goale. La început, gagicile o să fie reticente, apoi unele o să rupă bariera și vor apărea diferite industrii (pornografie) care să îi fac pe respectivii de mai sus fericiti, ei vor livra bani, în fine, marketing pur. Fetele, orice fel de fete, vor vrea și ele la rândul lor să se integreze și sa primească atenție de la băieți, și o să ajungă să aibă un comportament similar cu cel care este cerut și care exista în social media, pentru că fetele alea sunt băgate în seamă, așa vor fi și ele băgate în seamă, se vor dezgoli mai mult sau mai puțin.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"> Asta e punctual de vedere social acceptabil semigresit dar foarte des întâlnit.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Celalalt punct de vedere, cel relevant, fiecare face cam ce vrea cu trupul său. Daca tipa aia a lucrat la sala sau ce a făcut ea și vrea să fie vizibila, să se simță frumoasă și toate cele, o va face. Indiferent de ce comentează sau nu comentează Pulică Franaru, 10 clase, manipulant Kaufland. Care el comentează da comentează aiurea, că lui de fapt îi și place. Dar vrea să aibă o scuză, nu e el de vina că e un animal, e aia de vină că îi naște lui instinctele animalice. Hai bă stai parcat.</span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<img alt="Alexandru "Colo" Bălan nu se lasă! Încă o lovitură după viralul cu ..." src="https://s.evz.ro/imgserv/420x0/smart/filters:contrast(5):quality(65):format(jpeg)/evz.ro/wp-content/uploads/2020/06/alexandru-colo-balan-minore.png" /><br />
<br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cel mai trist e că ăștia sunt, destui, se întâlnesc și discută, se văd și se exprimă. Publicul cere mizerabil și din păcate există extrem de mulți care livrează mizerabilul cotidian. Probabil că Alexica ăla e un papagal care nu a făcut veci ce a zis în video-uri și care în veci nu ar fi atins-o pe minora aia nici cu o floare, dar el zice și vorbește rahaturi, că să fie lumea mulțumită. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Și asta, dragii mei, se numește evoluție. Asta ne învață pe noi unii sau alții, asta ni se bagă în cap prin doojdă mii de căi. </span><br />
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span>
<b><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Am sfătuit, în repetate rânduri, multe femei să își ia anumite măsuri de precauție. Un spray cu piper. Să nu iasă la ore târzii foarte provocator sau dacă o fac să meargă cu mașină personală sau cu taxiul (desi cred că suntem de acord că nici taximetriștii nu sunt toți de bună-credință). Dar asta să o facă pentru ELE, pentru SIGURANȚA LOR, pentru că există și vor exista într-adevăr brute care nu se vor putea abține.</span></i></b><br />
<b><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></i></b>
<b><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"> Nu-s de acord în nici un caz cu treaba asta, dar asta e realitatea. Și realitatea se adaptează extreme de greu la om. Și până atunci, e de datoria omului să se adapteze la realitate. </span></i></b><br />
<b><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></i></b>
<b><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cateva linkuri utile:</span></i></b><br />
<b><i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"></span></i></b><a href="https://www.youtube.com/watch?v=aKSA8usOay8">ici individul</a><br />
<a href="https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/vloggerul-care-a-instigat-la-violente-impotriva-minorelor-prezinta-scuze-sunt-de-6-ani-cu-o-fata-niciodata-nu-am-ridicat-mana-la-ea-1316777">ici valurile care s-au creat din mizeria lui</a><br />
<div>
<br /></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-1410425831869125602020-05-11T10:39:00.001-07:002020-05-11T10:39:42.062-07:00Viața unui cățel, în vremea lui CoVid-19<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><b><span style="white-space: pre-wrap;">Bine v-am </span><span class="word" data-words="găsit,gasit" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">găsit</span></b><span style="white-space: pre-wrap;">, dragii mei vizitatori. </span><span class="word" data-words="Astăzi,Astazi" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">Astăzi</span><span style="white-space: pre-wrap;"> o </span><span class="word" data-words="să,sa,șa" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">să</span><span style="white-space: pre-wrap;"> realizez o </span><span class="word modified" data-words="mica,mică,mîcă" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">mică</span><span style="white-space: pre-wrap;"> depersonificare. </span><span class="word" data-words="Astăzi,Astazi" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">Astăzi</span><span style="white-space: pre-wrap;"> </span><span class="word" data-words="sunt,șunt" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">sunt</span><span style="white-space: pre-wrap;"> </span><span class="word" data-words="Lola,Lolă" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">Lola</span><span style="white-space: pre-wrap;">, "catzaua" cu care </span><span class="word" data-words="îmi,imi" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">îmi</span><span style="white-space: pre-wrap;"> </span><span class="word" data-words="împart,impart" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">împart</span><span style="white-space: pre-wrap;"> o </span><span class="word" data-words="mare,măre,mâre" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">mare</span><span style="white-space: pre-wrap;"> </span><span class="word" data-words="parte,pârte" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">parte</span><span style="white-space: pre-wrap;"> din zile, de </span><span class="word" data-words="când,cand" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">când</span><span style="white-space: pre-wrap;"> cu </span><span class="word" data-words="carantină,carantina" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">carantina</span><span style="white-space: pre-wrap;">. </span><span class="word modified" data-words="Stand,Stând,Ștand" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">Stând</span><span style="white-space: pre-wrap;"> </span><span class="word" data-words="la,lă" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">la</span><span style="white-space: pre-wrap;"> </span><span class="word modified" data-words="casa,casă,cașa,cașă,câșa,câșă" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">casa</span><span style="white-space: pre-wrap;"> de </span><span class="word" data-words="la,lă" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">la</span><span style="white-space: pre-wrap;"> </span><span class="word modified" data-words="tara,tară,târa,târă,țara,țară,țără,țâra,țâră" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">țară</span><span style="white-space: pre-wrap;">, acum petrec mult </span><span class="word" data-words="mai,măi,mâi" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">mai</span><span style="white-space: pre-wrap;"> mult </span><span class="word" data-words="timp,tîmp,țimp,țîmp" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">timp</span><span style="white-space: pre-wrap;"> cu ea </span><span class="word" data-words="decât,decat" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">decât</span><span style="white-space: pre-wrap;"> petreceam </span><span class="word" data-words="înainte,inainte" style="box-sizing: border-box; cursor: pointer; transition: all 250ms ease 0s; white-space: pre-wrap;">înainte</span><span style="white-space: pre-wrap;">.</span><span style="color: #333333; white-space: pre-wrap;"> </span></span><br />
<br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">"<i>De ceva timp, stăpânul meu petrece mult timp cu mine aici, la țară, unde stau eu și îmi petrec zilele de atâta timp, de câțiva ani deja. Stau de multe ori și mă gândesc că îmi doresc mult să se întoarcă, să mă mângâie cu grijă și să pot sta cu el, să îi arăt ce am mai descoperit, să îi spun de toți căinii ăștia rai din cartier, să îl fac să înțeleagă cât de mult apăr pentru noi locul acesta pe care mi l-a lăsat în grijă. Nu știu încă dacă o fac pentru mine sau o fac pentru el, iubindu-l atât de mult. Pe de o parte aș putea crede că sunt destul de puternică să le fac pe toate, dar fară el, fară dragostea, înțelegerea și atenția lui, poate nu aș mai fi atât de motivată să fac toate aceste lucruri, să îi țin departe pe cei pe care îi simt rai și toxici pentru noi. Acum, de ceva vreme, el e aici mult mai mult timp, îl văd în fiecare zi! Îmi zâmbește și mă mângâie în fiecare zi, îl simt aproape. Poate de ceva timp nu mai am bobițele mele preferate, dar acest lips a fost înlocuit absolut de faptul că am mâncare gătita mult mai des! Cât de mult îmi displăcea momentul când pleca pur și simplu, fără o explicație... Mă mai mângâia o dată, se suia în obiectul acela mare, metalic, cu roți, și pleca... Parcă pleca pentru totdeauna, dar eu mereu știam, speram că se va întoarce. Și de ceva timp nu mai e nevoie, el e mereu aici și îmi încălzește zilele mai mult decât orice soare... zâmbete și mângâieri, clipe petrecute alături de el. Oare îmi imaginam o variantă mai frumoasa a vieții mele până acum? Cât de mult îmi place că se află aici, că pot să îl văd și stiu că e bine, stiu că îl protejez și că e în siguranță, stiu că fac pentru el tot ce el face pentru mine de atâta timp. Îmi dau o mică părticică din viață să îl fac să se simtă iubit, protejat. Pentru el. Pentru tot ce îmi oferă dezinteresat, pentru că mă iubește pur și simplu. Totul pare altfel și nu înțeleg de ce... Până acum părea mult mai ocupat cu alte lucruri decât să stea cu mine, deși eu dintotdeauna am vrut să stau cu el, chiar aratandu-i cât de des am putut, parcă niciodată nu a înțeles, sau cel puțin așa a părut.</i></span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i>Dar acum , în perioada asta, îmi iubesc viața și existenta mai mult decât am făcut-o vreodată, în toți anii ăștia care sunt la mijloc. De vreo două luni, este mereu aici, ceilalți oameni, celelalte probleme s-au evaporat deodată. Și cât de mult îmi place asta. Este aici doar pentru mine!</i></span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i>În sfârșit pot să îi arat cât de mult îl iubesc și să îmi petrec timpul cu el cum nu am reușit niciodată, deși eu am încercat dintotdeauna. Eu alerg, el e acolo, e acolo să mă dezmierde, când latru fericită e și el acolo și e în sufletul meu să vadă ce am găsit sau ce am descoperit! Zilele astea senine, soarele strălucește și zâmbetul lui, prezența și tot ce îmi oferă prin gesturi mici sau mari, totul e perfect. Și nu, niciodată nu aș fi putut să cer sau să ofer mai mult decât acum. Nu știu ce se întâmplă, dar acestea sunt cele mai senine zile din viața mea. Nu știu când o să mai am parte de asta sau când se va termina pentru totdeauna totul, dar acum... tot ce e acum și modul în care aceste lucruri și trăiri îmi inundă viața... sunt nemaipomenite! Pentru mine e tot ceea ce îmi doresc, deși uneori văd durerea în ochii lui... oare pentru ce, oare din cauza a ce? Oare se vă întâmpla ceva rău? Nu simt nici un pericol atât de aproape, dar el oare simte? Nu stiu să îl descos atât de bine, dar și daca aș ști, poate nu aș înțelege.</i></span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i>Pentru mine el e aici și acum, iar pentru el... pare că de ceva timp sunt mult mai importantă.</i></span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><i><u>Iar asta e tot ce contează!</u></i> "</span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<br />
<div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div>
<div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Dragii mei iubitori de animale, poate voi încă nu vă dați seama, sau încă nu v-ați gândit atât de mult la aceste aspecte, dar faptul că ați petrecut atât de mult timp acasă este o desfătare sufletească pentru micul sau marele vostru companion. Pentru ei, noi suntem cei mai importanți și stâlpii vieții lor, pentru aceste suflete, prezența noastră (și mâncarea, să fim sinceri) este tot ce contează, iar prin prezența noastră scurtă (de 1-2 luni) e foarte probabil să le fi prelungit fericirea din a lor viață scurta în mod nemărginit. Printre 1000 de motive de supărare, de deznădejde și de dezamăgire, găsiți macar câteva momente în care să vedeți și părțile bune. </span></div>
<div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Fără aceste părți bune, viața noastră nu ar mai avea sens și nu am mai găsi puterea de a merge înainte, indiferent de orice, așa că pentru voi, pentru toți cei apropiați vouă, pentru sufletele mici și înțelegătoare care își trăiesc infima viață pe lângă voi sau pe lângă casa voastră, nu uitați să vă și bucurați, nu uitați să vedeți și părțile bune.</span></div>
<div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"><u>Pentru că nu puteți să luați înapoi timpul ce v-a fost luat, dar puteți să găsiți în fiecare moment un nou mod de a da sens vieții.</u></span></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyJwbYlR2C2LN84WjZIN4Yx_KY9bwVYPBp4AlMCXQZBlZQZyb_cGS5DvHyw0G6xlgDJig-4PnT6O0c1wbe_PGJERFPczMFJWRhqgdFkJH5Z2LjfIkqxwCyGY5vBZrcsU53LMFallAjB9s/s1600/lola.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="719" data-original-width="960" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyJwbYlR2C2LN84WjZIN4Yx_KY9bwVYPBp4AlMCXQZBlZQZyb_cGS5DvHyw0G6xlgDJig-4PnT6O0c1wbe_PGJERFPczMFJWRhqgdFkJH5Z2LjfIkqxwCyGY5vBZrcsU53LMFallAjB9s/s400/lola.jpg" width="400" /></a><br />
<br />
<br />
Da! Ea e Lola, domnița despre care v-am vorbit !<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-27990219596631741842020-03-16T22:16:00.002-07:002020-03-16T22:16:37.184-07:00INFORMARE- FAKE NEWS (CÂND?, CUM?, DE CE?)Dintre toate relele propagate în acest mediu online, care sunt destule, decapitări peste decapitări pe siteurile de profil (pe care nu le numesc, perverși ciudați si dubioși, căutați singuri, of cors), darkweb (pe unde băieții stabilesc prețuri corecte pentru diferite servicii mai...neconvenționale), informații trunchiate care mai au câte o legătură minimă cu realitatea (deși în ultimul timp deja un "strop de adevăr" e si așa foarte mult) a apărut mama lor. Știrea falsă.<br />
Fake news.<br />
Pentru ca am o plăcere vinovată (recunosc), să mă amuz de oameni prin comentarii ironice, să fiu sarcastic sau alte asemenea, sunt în destul de multe grupuri pe facebook, văd multe postări de la mulți pe subiecte nenumărate. Extrem de mulți oameni cred lucruri care nu au nici o legătură cu realitatea.<br />
<br />
<h3>
Conspirații la tavă si cum ele sună edgy ca dracu, da n-au nici o treabă cu ce-i adevărat.</h3>
<div>
Mi-aduc aminte că cele mai mișto conversații pe care le purtam cu o tipă erau alea în care puteam să îi zic verzi și uscate despre 1000 de subiecte, informații argumentate interesant, dar fără o bază reală. Stăteam într-o lumină misterioasă si povesteam lucruri aflate "din surse", lucruri care sunau destul de logic, dar argumentarea de la baza era, evident, 0.</div>
<div>
Evident, eu unul știam că 80% din ce zic în momentele alea erau niște mizerii colosale, dar oricum gagica era cu roatele în sus cand vedea cantitatea de edgy-citate pe care o eman, deci nu mai conta oricum. Alte vremuri, erau câteva surse, știam deja exact care sunt siteurile care propagă așa ceva.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mai nou, au apărut zeci de siteuri, zeci de știri cu același subiect, îmbrăcat în nenumărate învelișuri, menite să dezinformeze și să arunce o pâclă de neîncredere si scârbă în ceea ce privește anumite decizii, instituții guvernamentale sau persoane.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Dar cum, domnule Avram, de unde știi tu și de ce faci pe deșteptu, că poate sursa mea e de 10 ori mai veridica decât a ta!</h3>
<div>
Da, deși s-ar zice ca ăsta e un blog de mâna a 12-a pe care scrie un puștan de 20j de ani (și vă spun, dacă chiar se zice asa, oamenii ăia au dreptate) sunt vechi prin analele internetului, am citit multe și am vazut muuult mai multe, așa că sunt situații de care m-am lovit și eu.</div>
<div>
Da, sputnik.com sună mai profi decât dilemahaterului.blogspot. Dar nu e. E o budă cât Statuia Libertății. Și mai e și sponsorizat de ruși, în caz că numele nu v-a oferit această infromație.</div>
<div>
Pentru fiecare astfel de publicație există un număr mare de oameni în spate care au un anumit interes foarte bine delimitat. </div>
<div>
<b>Divide și cucerește.</b></div>
<div>
Nu vreau să sar în concluzii ca-câinele la os, dar cand vedeți știri sponsorizate de diferite state care promovează ideea de instabilitate guvernamentală și cum actualele instituții o duc de 10 ori mai prost decât prezintă media "ordinară", poate ar trebui să vă gândiți de 2 ori dacă să le credeți sau nu.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Da bine bai ăsta, ce garanție am eu că ceea ce spui tu e ceea ce trebuie și ceea ce spun ăia e fix pix? Poate și tu ești plătit de Insula Paștelui să bagi harneală în creduli...</h3>
<div>
Da, există o șansă...dar voi chiar credeți că plătește cineva o persoana care scrie, în general, de RĂU pe orice subiect? E probabil, dar vă asigur că nu e posibil.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Bine, fie, poate ești curat, totuși. În acest caz, ce ne recomanzi să urmărim si ce nu?</h3>
<div>
Să vă răspund și la asta. cunosc câteva publicații online care miros a rahat de la 3 poște. Voi posta aici numele lor, să rămână pentru posteritate, adică încă vreo 3-4 luni pănă le închid aștia și deschid altele asemenea lor cu alte nume...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
yogaesoteric.net</div>
<div>
ro.sputnik.md</div>
<div>
trezireainteligentei.ro</div>
<div>
eushtiu.com</div>
<div>
kp.md</div>
<div>
us24.ro</div>
<div>
stiriapropo.ro</div>
<div>
gzo.ro</div>
<div>
<br /></div>
<div>
...și ca acestea sunt multe altele. Vă recomand ca informația sa o preluați din surse cu potențial de credibilitate ridicat și, după aceasta, să o verificați din cel puțin alte 2 surse, pentru a putea cădea de acord asupra veridicității acesteia.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Avem și pe facebook propaganda la greu, să nu uităm.</h3>
<div>
Din nou, mare grijă prin ce grupuri vă faceți veacul. Cunosc oameni ok, oameni buni si de treabă, care deși nu au nici un interes sau vreo dorință ascunsă, dau share la tot felul de mizerii. Se întâmplă, cu răbdare si dorință, le puteți explica și lor ce greșesc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
O să las mai jos căteva linkuri utile în care se explica mai detaliat acest fenomen mult prea prezent:</div>
<div>
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=oKAGj46vsFI&feature=youtu.be&fbclid=IwAR1WyzNp6eDO8y15GQ_gfiv2ZKSeLrprPmGRM9WPzu27Z6f_CSFHbYas0nw">Un video explicativ destul de bine realizat, în prima fază.</a></div>
<div>
<a href="http://www.ziare.com/media/stiri-false/este-timpul-sa-vorbim-despre-propaganda-ruseasca-si-epidemie-1601824">Tocmai ce ziceam, băieții ăștia explică aici ultimele noutăți în materie de gunoi în media.</a></div>
<div>
<a href="https://newsweek.ro/politica/cum-ne-sperie-propaganda-nato-ne-saraceste-ue-ne-controleaza">Aici se dezbat câteva teme actuale de propagandă.</a></div>
<div>
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=vxdYR0dmbsE">Zaiafet o zice si el binișor. Tot pe la el găsiți și câteva exemple de fake news grosolane în alte câteva video-uri.</a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
În fine, cam asta aveam de trecut în caiet, pentru azi. Daca măcar 1 din cei 2 oameni care vor citi asta (adică nu eu, celălalt) va întelege ceva, măcar știu că nu a fost în zadar!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>Atenție la neatenție!</b></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-28732274069488639562020-03-15T12:27:00.000-07:002020-03-15T12:27:22.901-07:00Populația și autoritățile în vremuri de CORONA și alte asemenea.<h3>
În vremuri interesante, trăim răsturnări de situație cel puțin surprinzătoare.</h3>
<div>
Am început în acest ton tocmai pentru că mă aflu, surprinzător, în anul 2k20, luna a III-a, ziua cu numărul 15, la mine-n apartamentul meu rezidențial din Ploiesti. Pentru că e carantină, și chit că aș fi vrut să mă aflu altundeva, oricum nu s-ar fi putut. </div>
<div>
Ca un mic rezumat. Pentru când o să citesc asta, peste ceva timp. E un virus interesant plecat de pe zona China, Wuhan, mai exact. Ii strică pe cetățeni la plămâni, de principiu pe aia de peste 70 care au mai avut in trecut diferite afecțiuni ( respiratorii, boli cronice...). După ce a avansat cu ușurelul printr-o bună parte dintre țările europene, a ajuns într-un sfârșit și la noi. În România. Partea nefericită este că ne-a adus și fiii rătăcitori acasă. În special din țările afectate de acest virus într-o măsură deranjantă. Precum Italia.</div>
<div>
Bun, cred că o să mă descurc cu aceste detalii. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
De ceva timp, pagina Ministerului Afacerilor Interne are niște băieți foarte fâșneți la butoane, băieți cu idei interesante, care reușesc sa țină pagina "cool" prin tot felul de texte cât mai atractive si sloganuri new-age. Super mișto, chiar era nevoie de așa ceva, într-o lume în care memarii sunt atât de răspândiți, chiar e ok să ne punem bine si cu ei. </div>
<div>
Acum vreau sa ajung la ceea ce mă interesează. După cum bine știm, există foarte mulți adolescenți nervoși care se simt oprimați de autorități, un număr foarte mare de persoane care încep să scuipe invective doar când aud cuvinte obscene în genul "JANDARMERIA" sau alte asemenea atrocități lingvistice. Deși realitatea de până acum 2 săptămâni este aceasta, trăiesc zilele in care majoritatea acetor persoane s-au așezat cuminți cu botul pe labe, liniștite, în căldura propriilor lor case, și au început să arunce cu LOVE si SHARE în poze precum aceasta :</div>
<div>
<img alt="Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând jos" height="240" src="https://scontent-otp1-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/90192474_3526691350734564_2626854001697619968_n.jpg?_nc_cat=1&_nc_sid=8024bb&_nc_ohc=T4dhBE0S3ykAX9HbtQn&_nc_ht=scontent-otp1-1.xx&oh=802fe9c41c9d706e904536bcd06d2108&oe=5E93A44B" width="320" /></div>
<div>
(Imagine preluată de pe pagina oficială de Facebook a M.A.I.)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cumva, nu mai este la modă să înjurăm autoritățile acum. Aparent, populația își dă seama ca oamenii ăștia chiar merg la serviciu când miroase a dezastru. Bine, aici includem toată paleta, polițiști, doctori, asistenți, pompieri, etc. </div>
<div>
Restul timpului sunt niște hiene care fac doar mizerii, au draci pe ei cand mergem la consultații, îi filmăm cand ne opresc să ne întrebe de sănătate în trafic sau pe stradă, îi scuipăm când ne iau la bătaie ca rupem scaunele de pe stadion, dar cănd se împute treaba, crește dragostea până la Dumnezeu si înapoi.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Coloana vertebrală. Când?</h3>
<div>
Ambivalența asta este cel putin scârboasă. E un lucru bun că populația, chiar si în al 12-lea ceas poate înțelege că treaba nu e ok și că de data asta poate ar trebui să ascultăm și de băieții ăia cu uniforme fancy. Dar de ce nu poate deveni asta o stare de normalitate. De ce trebuie sa fim undeva la pragul de jos al stabilității sociale ca să putem întelege importanța întelegerii si colaborării cu autoritățile? Oare este atât de indecent de greu?</div>
<div>
Pun pariu ca după ce vom scăpa cu bine de toate astea, pentru că asta se va întampla, majoritatea se va întoarce la sfântul obicei de denigrare a oricărei autorități posibile pentru orice motiv oricât de stupid ar fi el.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu, nu sunt de nici o parte. Și sunt de acord cu faptul că există NENUMĂRATE situații în care poate e vorba de abuz de putere sau de incompetență.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<u>Dar nu sunt de acord cu o singură speță de oameni. Nu sunt de acord cu ipocriții. </u></div>
<div>
<u><br /></u></div>
<div>
<b>Vă rog, în numele meu propriu și personal: adoptați niste principii morale stabile și urmațile pe acelea. Doar așa vă puteți numi cetățeni. Fără așa ceva, sunteți doar o sleahtă de oi. Behăituri în toate direcțiile, fără țintă, fără scop, și, în funcție de vremuri, aruncate azi către prietenii ce mâine vor deveni dușmani.</b></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-92188894210506482952019-12-14T18:10:00.001-08:002019-12-14T18:19:51.396-08:00Despre sărbători fericite. Sau nu. Odă pentru ce ar fi putut să fie.<div style="margin: 0cm;">
Din diferite cauze nu am mai avut nici starea și nici cheful necesar să va îndulcesc zilele și nopțile cu vreo capodoperă literară prin acest mijloc online de exprimare, așa că am lăsat-o baltă o perioadă. Nu doar pe blog, cât și pe pagina de instagram. <o:p></o:p><o:p></o:p></div>
<div style="margin: 0cm;">
Poate e vorba de timpul puțin și super agitat pe care îl petrec eu cu mine, poate a fost vorba de faptul că deși e puțin, îl dedic în special pentru a-mi trăi viața in mediul real și tot ce gândesc a rămas, o bună perioadă, la stadiul de gând.<o:p></o:p><o:p></o:p></div>
<div style="margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm;">
Dar acum câteva zile m-a stârnit un lucru, unul destul de trist pentru cineva, în oarece măsură și pentru mine, dar incomparabil cu simțirile și trăirile acelor oameni.<o:p></o:p><o:p></o:p></div>
<div style="margin: 0cm;">
<br /></div>
<h3>
E iarnă, sunt sărbători, e voie bună si lume fericită.</h3>
<div>
<br /></div>
<h4>
<o:p></o:p></h4>
<div style="margin: 0cm;">
Da, în general cam așa e. Cu unele excepții. Am început cu o paradă corectă pentru 1 decembrie. Frumos, da, bănuiesc că nu e nevoie să vă amintesc că apreciez această dată, deși nu apreciez modul în care lumea "apreciază". Multă ipocrizie, multe zâmbete, mult respect. Dar puțini oameni. Că pe 2 iarăși vreți să emigrați și să plecați și considerați România groapa de gunoi a Europei.<o:p></o:p><o:p></o:p></div>
<div style="margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm;">
Da, sărbători, cadouri, luminițe, colinde, bani aruncați, reclame la Cola cu nen-tu Crăciun, nașterea Domnului, reduceri, timp pierdut prin mall, filme, netflix and chill cu gagică-ta. Da, avem tot tacâmul aici, fără nici cea mai mică dilemă. Mereu e la fel. Dar nu pentru toți.<o:p></o:p><o:p></o:p></div>
<div style="margin: 0cm;">
Acum câteva zile, unui tare bun prieten, i-a murit mama. Mama lui, care l-a crescut și toate cele, bănuiesc că știți și voi ce face o mamă. Mamă a 5 copii, o femeie de nădejde, iubitoare, veselă, prima la petreceri și cu o caterincă pe ea femeia, eheh, la mine-n generație rar mai găsesc, că toți sunt șmecheri și toate sunt figuriste și se iau prea în serios. Femeie de viață, de lume, cu care râdeai când era de râs, plângeai când era de plâns, vorbeai când era de vorbit. Prietenă bună cu maică-mea. De principiu pot să zic că am petrecut și eu ceva timp pe lângă ea.<o:p></o:p></div>
<div style="margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm;">
<br /></div>
<h3>
O clipă a întinat o viață întreagă.</h3>
<div>
<br /></div>
<h4>
<o:p></o:p></h4>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; margin: 0cm;">
<o:p></o:p><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box;">Femeia, având 5 copii, iar 4 din ei având și ei la rândul lor neveste și unii, la rândul lor, alți copii. Dată “x” din decembrie, pentru toți, e o tragedie. O tragedie ce s-a transmis de la ei către femeile cu care au ales să-și împartă viața, o tragedie recurentă an de an, deși mulți ar spune că timpul le repară pe toate. Da, cei mici nu vor mai știi, poate, cum a fost. Dar mama și cu tatăl lor vor avea, până la sfârșitul zilelor lor , bucuria puțin știrbită. În fiecare an, de fiecare dată, cu copiii lor în mall, la film, ori când vor merge în vacanță sau când se vor vedea cu toții, familia reîntregită, la masa de Crăciun, vor știi că la masă ar fi trebuit să mai fie un loc. Un loc care este, din păcate, sortit lipsei, o lipsa veșnică. Și ei nu sunt singurii. Și din păcate nu sunt nici ultimii, nici primii.<u1:p style="box-sizing: border-box;"></u1:p></span><o:p></o:p></div>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box; margin: 0cm;">
<span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box;">Durerea ce există nu poate fi explicat</span><span style="box-sizing: border-box;">ă</span><span style="box-sizing: border-box;">, </span>aruncată<span style="box-sizing: border-box;"> </span>în<span style="box-sizing: border-box;"> </span>niște<span style="box-sizing: border-box;"> </span>rânduri<span style="box-sizing: border-box;"> pe un blog de </span>mâna<span style="box-sizing: border-box;"> a 2-a, </span>așa<span style="box-sizing: border-box;"> </span>că<span style="box-sizing: border-box;"> nici nu vreau, nici nu </span>încerc<span style="box-sizing: border-box;">.</span><o:p></o:p></div>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box; margin: 0cm;">
<span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box;">Tot ce vreau să vă transmit, dragii mei.. Înțelegeți că uneori unii oameni sunt puțini mai triști chiar dacă majoritatea este fericită. Și dacă vi se pare că fețele lor posomorâte v</span><span style="box-sizing: border-box;">ă </span>strică<span style="box-sizing: border-box;"> starea </span>și<span style="box-sizing: border-box;"> v</span><span style="box-sizing: border-box;">ă</span><span style="box-sizing: border-box;"> aduc aminte </span>că<span style="box-sizing: border-box;"> </span>viața<span style="box-sizing: border-box;"> nu e roz </span>și<span style="box-sizing: border-box;"> nu-i </span>ca<span style="box-sizing: border-box;"> </span>în<span style="box-sizing: border-box;"> reclame, nu </span>uitați<span style="box-sizing: border-box;"> </span>că<span style="box-sizing: border-box;"> pentru anumite persoane </span>din<span style="box-sizing: border-box;"> </span>lumea<span style="box-sizing: border-box;"> </span>asta<span style="box-sizing: border-box;"> </span>viața<span style="box-sizing: border-box;"> este </span>puțin<span style="box-sizing: border-box;"> </span>diferită<span style="box-sizing: border-box;">.</span><o:p></o:p></div>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box; margin: 0cm;">
<br /></div>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box; margin: 0cm;">
<span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box;">Mulțumiți cerului, divinității, naturii, karmei sau cui doriți voi că aveți șansa să v</span><span style="box-sizing: border-box;">ă</span><span style="box-sizing: border-box;"> </span>bucurați<span style="box-sizing: border-box;"> de </span>momentele<span style="box-sizing: border-box;"> </span>astea<span style="box-sizing: border-box;"> </span>la<span style="box-sizing: border-box;"> capacitate </span>maximă<span style="box-sizing: border-box;">. </span>Să<span style="box-sizing: border-box;"> v</span><span style="box-sizing: border-box;">ă</span><span style="box-sizing: border-box;"> </span>bucurați<span style="box-sizing: border-box;"> </span>astăzi<span style="box-sizing: border-box;"> </span>și<span style="box-sizing: border-box;"> </span>mâine<span style="box-sizing: border-box;"> de clipele ce vor veni sau au trecut, </span>să<span style="box-sizing: border-box;"> v</span><span style="box-sizing: border-box;">ă</span><span style="box-sizing: border-box;"> </span>bucurați<span style="box-sizing: border-box;"> </span>că<span style="box-sizing: border-box;"> </span>viața<span style="box-sizing: border-box;">, </span>bună<span style="box-sizing: border-box;"> sau </span>rea<span style="box-sizing: border-box;">, a avut </span>grijă<span style="box-sizing: border-box;"> de voi, a avut </span>grijă<span style="box-sizing: border-box;"> </span>să<span style="box-sizing: border-box;"> nu v</span><span style="box-sizing: border-box;">ă</span><span style="box-sizing: border-box;"> ofere cadou durerea </span>morții<span style="box-sizing: border-box;"> celei </span>mai<span style="box-sizing: border-box;"> </span>importante<span style="box-sizing: border-box;"> persoane </span>din viata<span style="box-sizing: border-box;"> </span>voastră<span style="box-sizing: border-box;">.</span><o:p></o:p></div>
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box; margin: 0cm;">
<br /></div>
<br />
<br />
<div style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box; margin: 0cm;">
<span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; box-sizing: border-box;">Și să v</span><span style="box-sizing: border-box;">ă</span><span style="box-sizing: border-box;"> </span>bucurați<span style="box-sizing: border-box;"> </span>și<span style="box-sizing: border-box;"> </span>să<span style="box-sizing: border-box;"> </span>radeți<span style="box-sizing: border-box;"> cu glasul </span>tare<span style="box-sizing: border-box;"> </span>și<span style="box-sizing: border-box;"> </span>zâmbetul<span style="box-sizing: border-box;"> larg. </span><br />
Căci<span style="box-sizing: border-box;"> nimeni nu </span>știe<span style="box-sizing: border-box;"> </span>dacă<span style="box-sizing: border-box;">, poate, </span>acestea<span style="box-sizing: border-box;"> </span>sunt<span style="box-sizing: border-box;"> ultimele momente </span>în<span style="box-sizing: border-box;"> </span>care<span style="box-sizing: border-box;"> o </span>faceți<span style="box-sizing: border-box;">.</span><br />
<span style="box-sizing: border-box;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOXNaJGExJP3c7-Rq5woC1Fr-vFMeznSp5RU-ySuLvdhFNQL6o2QdWQfa5sBuJ21d7B1BvBKmZ5TRBMU9W33fXw5OrTuke0IJTs5Y96z3x3g7hBMpCodVE4-kZUPQNqAv663S8gYlDG08/s1600/doliu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="380" height="252" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOXNaJGExJP3c7-Rq5woC1Fr-vFMeznSp5RU-ySuLvdhFNQL6o2QdWQfa5sBuJ21d7B1BvBKmZ5TRBMU9W33fXw5OrTuke0IJTs5Y96z3x3g7hBMpCodVE4-kZUPQNqAv663S8gYlDG08/s320/doliu.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="box-sizing: border-box;"><br /></span></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-73551704872910084922019-08-11T07:35:00.001-07:002019-08-11T07:35:43.639-07:00Festivalele și SATANA/BELZEBUT/BAPHOMET<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;">
</div>
<br />
<br />
<a href="https://media.resources.festicket.com/image/372x525/center/middle/filters:quality(70)/www/photos/3694-poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Image result for untold" border="0" height="320" src="https://media.resources.festicket.com/image/372x525/center/middle/filters:quality(70)/www/photos/3694-poster.jpg" width="226" /></a><br />
<div>
Doamne, generația din ziua de azi...se închină acestor zeități întunecate, chemate și redate prin muzici ce încătușează spiritul și sufletul... </div>
<div>
<div>
</div>
<h3>
<i> Bun, v-am făcut atenți, nu? Să trecem la subiect.</i> </h3>
<div>
</div>
<div>
Într-adevăr, aș fi putut scrie ceva similar cu ce e mai sus, puțin mai dezvoltat și mai ofensant, dacă aș fi avut cu un creier jumate mai puțin. Dar nu e chiar așa. </div>
<div>
</div>
<div>
<b><i><u> Ce înseamnă să fii un om bun?</u></i></b> </div>
<div>
Mă cunosc de 21 de ani și ceva. Sunt un tip destul de păcătos din punctul de vedere al decalogului. Râvnesc la ceea ce are aproapele, sunt invidios uneori, nu întorc obrazul să îmi mai iau o palmă, iau numele Domnului în deșert uneori, mă rog rar, spre deloc, merg la biserică rar, spre deloc. Nu am o relație apropiată cu Tatăl Nostru. </div>
<div>
</div>
<div>
Îi spun rar ceea ce mă apasă. Dar El știe că am motive să le fac pe toate cele de mai sus. Doar e omniprezent, omnipotent, nu? </div>
<div>
<ul>
<li> El știe că Eu nu sunt un om rău. Știe că Eu sunt o parte din El și sunt, în primul rând, om. Râvnesc la ce e al altuia pentru că societatea asta m-a învățat, așa că doresc și Eu.</li>
<li> Invidios sunt, pentru că uneori încerc cu tot dinadinsul și, totuși, altul reușește prin mijloace... neortodoxe. Sunt invidios pe succesul lui, invidios că Eu am muncit și am fost cinstit, iar el a reușit așa. Dar eu tot cinstit voi rămâne. </li>
<li>Iau numele Domnului în deșert uneori. O fac și greșesc, dar nu o fac cu sufletul. Vorbele sunt vorbe.</li>
<li> Mă rog rar, pentru că Eu am încredere în Mine, eu sunt El, pe El îl invoc în mare nevoie, în rest Îl laș să aibă grijă de cei care au mai multă nevoie.</li>
<li> Merg rar la biserică. El știe că Eu în El cred, căci cei de pe aici din lut s-au făcut și tot din lut le e sufletul, vor bani și harul le lipsește. </li>
</ul>
</div>
<h3>
<br /> De ce am scris cele de mai sus? </h3>
<div>
Asta a fost o introducere. Și sunt total serios. Cine mă cunoaște știe că nu sunt un tip religios. </div>
<div>
<b> </b></div>
<div>
<b> Bigoților, încetați, sunteți departe de a fi perfecți! </b></div>
<div>
Mi-am recunoscut greșelile. Sunt împăcat cu ele și o să le comit în continuare. Pe alea de acolo și altele. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar dacă Tatăl meu mă cunoaște:</div>
<div>
</div>
<div>
<ul>
<li> Știe că de fiecare dată ajut un om în nevoie. Nu, nu glumesc, când văd că cineva chiar are nevoie, îl ajut. Nu pun poze pe Facebook, nu îmi fac reclamă. Nu am nevoie de aprobarea nimănui, nu dau doi bani pe ea, o fac pentru omul acela și atât. </li>
<li> Știe că pot renunța la multe pentru un prieten. </li>
<li> Știe că sunt cinstit și prefer să îmi iau palme ca om drept în viață, decât să mă ridic pe spatele unora pe care îi nenorocesc. </li>
<li> Știe că intervin să ajut când se întâmplă ceva în jurul meu, că nu sunt indiferent. </li>
<li> Știe că în ceasul nopții, pot număra mai multe gânduri bune decât mulți concetățeni pierduți în delirul furiei din motive puerile. Cum ar fi festivalele sau alte manifestări "neortodoxe" apărute în societate în ultimii ani. </li>
</ul>
</div>
<h3>
Și acum va întreb pe voi, ipocriților: </h3>
<div>
Când ați fost în stare să treceți pe lângă niște oameni îmbrăcați cumva, machiați cumva, care făceau anumite gesturi, fără să îi judecați? </div>
<div>
Când ați putut întoarce celălalt obraz în momentul în care un "anticreștin" a îndrăznit să vă contrazică părerea? </div>
<div>
Când ați ajutat cu adevărat pe cineva? Fără să conteze ce crede el sau ea. </div>
<div>
Când ați ieșit de la biserică și ați văzut o fată lovită de un "bărbat" pe stradă ați intervenit? Ați încercat măcar să fiți acolo pentru ea? </div>
<div>
Când v-ați amintit să zâmbiți și să fiți fericiți? Sau voi nu faceți asta, voi aruncați cu ură și sobrietate în toate direcțiile, că urmează fericire în Grădina Edenului. </div>
<div>
Sunteți niște ipocriți, niște nesimțiți, niște falși predicatori care trebuie să înțeleagă lucrul ăsta. Trebuie să înțelegeți că ce faceți voi nu e sub nici o formă calea corectă. Nici ce fac eu. Dar eu cred și știu că atunci când fac bine, o fac din suflet, atunci când fac ceva rău, nu o fac din plăcere, iar atunci când greșesc, ÎMI ASUM. Tatăl meu știe. Și tatăl meu de pe pământ m-a învățat că în viață, oamenii maturi RECUNOSC CÂND AU GREȘIT. Și Tatăl meu ceresc cred că asta a vrut când ne-a oferit liber arbitru. Să nu fim niște sclavi, niște închiși și încuiați. Dar să ne asumăm.</div>
<div>
</div>
<div>
</div>
<div>
Haideți acum să veniți să îmi spuneți cât de trist va fi, că voi arde în fundul Gheenei. Vă rog. dar vă garantez că Tatăl meu știe că Eu am fost măcar real. </div>
<div>
Am ascultat muzică care mi-a plăcut în mod ASUMAT și m-am distrat cum am știut mai bine și mai frumos. Am râs, am plâns, am iubit și am urât ascultând-o. Și apoi m-am întors și am făcut ce am știut mai bine. Am fost un om bun. </div>
<div>
Dumnezeu e un tip de treabă. Dumnezeu ascultă de toate, pentru că el nu judecă, idioților. Dumnezeu știe că fiecare lucru e special în felul lui, că de aia le lasă pe toate împreună sub același cer. Dumnezeu știe că dacă ascult muzică din aia, dacă mă îmbrac așa sau dacă vorbesc cine știe cum, nu mă face să fiu un nenorocit. Că un om înseamnă mai mult de atât. </div>
<div>
E greu să nu fi prost. Mă chinui mult și de multe ori nu îmi iese. Dar voi sunteți de prea mult timp picați în groapă. </div>
<div>
</div>
<div>
Vedeți-vă de treabă. Faceți mătănele câte vreți, închinați-vă la toate moaștele din lume și iubiți fals o centură de castitate care vă oferă o falsă satisfacție. Dar tăceți din gură, nu mai tastați, nu vă permiteți voi, ipocriți de 2 bani, să jigniți poate mii de oameni mai nobili, mai buni, mai reali și mai ASUMAȚI decât o să puteți voi vreodată măcar să gândiți că o să puteți ajunge. </div>
<div>
</div>
<div>
Lichelelor. </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-4384052533328682202019-05-06T01:05:00.001-07:002019-05-06T02:56:45.256-07:001 Mai 2019 hai-hui pe litoral<h3 style="height: 0px;">
Partea cu plecarea.</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
Surpinzător, pe 30 m-am hotărât cu iepurașii mei de câmp să mergem în excursie pe litoral, să simțim nisipu'n pantofiori și să revedem minunatul litoral românesc, cu tot ceea ce îl reprezintă, alge, scoici, valuri, distracție, melteni, petreceri... În fine, cred că se înțelege. </div>
<div>
Bun zis, bun făcut, pe 30 la 06:00 ne vedem la benzinărie. Evident, pe la 06:20 îmi luam cafeluța aia blanao și așteptam pe cam toată lumea, singura persoană care ajunsese fiind persoana cu care oricum am venit eu. Ne-am strâns, am aranjat, am plecat, drum întins, autostrada, vreo 4 popasuri la dus, au luat băieții la micul dejun câte o sticluță corectă de Jameson si una de Jager la 20 ml, pe burta goală, ca să știe că merg la mare, și în vreo 4 ore eram acolo. Unde acolo? Păi eram la Constanța, și trebuia să ajungem în ceva apartament al unei cunostințe, doar că nu știam nici număru blocului.. și abia că știam strada, care era cumva înfrățită cu o altă stradă. În vreo juma de oră am dat și de blocuri, și de apartament, și ne-am și făcut comozi.</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Seara de 30 aprilie.</h3>
<div>
După ce am frecat puțin menta la rece, am ieșit pe plaja (apartamentul respectiv este exact lângă o plajă destul de nou amenajată, deci, destul de liberă și curată) puțin... Bine, nu eu că mi-a fost lene, dar așa ca idee, ne-am îmbrăcat conștiincios si am purces spre Vama Veche. Evident, șofer nu am fost eu pentru că mă sarutasem deja cu vreo 2 doze de bere și din considerente foarte bine cunoscute nu mă puteam urca la volan cu mintea încețoșată de aburii grei ai alcoolului (evident, nu aveam nimic, dar ieșea la ECHILOTEST, cum ar zice orice analfabet corect). Da, să zicem că masina era grea, oameni mulți, nu eu la volan, stres la kilogram, gropi peste tot, imbecili pe străzi. Rețeta perfectă ca să mi se accentueze calviția cu 101%. Dar aia e, am ajuns acolo, se stătea în coloană de-aș fi zis că drumu-i deja parcare. Chiar se înainta greu. Până la urmă am ajuns și am și parcat pe o străduță chiar pe lângă pietonala principală (merci Doamne!). </div>
<div>
Și hai să mâncăm ceva. Unde? La Canapele, că am mancat bine până acum cât am mai ajuns pe acolo. Și am stat. Si am stat. Și ne-au adus ăștia meniuri. După 20'j de minute. Am zis că o fi de la aglomerație, au multe comenzi, dracu să ii pieptene. Și a venit dupa înca vreo ora să ia comanda. Am stat, că discutam ceva, bere aveam de acasă, am zis că dacă tot am stat atâta, să mai stam. După încă vreo 45 de minute a venit cu comanda. Ne-am făcut cruce, au mâncat ăștia (că eu nu mi-am luat nimic, ca băgasem cipsuri talpa) și apoi m-am dus să discut cu chelnerița. Am aflat că a mai plâns doar de 3 ori în ziua aia. Da, fata părea competentă.</div>
<div>
Băieții de la "La canapele" și în general toți băieții care angajați oameni fără experiență doar pentru că nu cer salariu...vedeți că după vreo fază din asta vă cam pleacă din clienți. Nu zic că eu, dar ca mine au mai fost câteva zeci zilele astea, și vă garantez că în sezon mai vine la voi fix ANAF-ul să vă întrebe de sănătate, că în rest nimeni.</div>
<div>
În fine, am mers pe plajă, am stat nițel, am făcut câteva poze corecte cu sorică la apus si aia a fost. Pe un prieten de-ai mei l-a apucat criza de hernie de a zis omul că s-a rupt in 2. Hai să chemăm ambulanța, că nu e a buna. Mers pe la spital, stat pe acolo. M-am băgat în vorbă cu gardianul, mi-a povestit cum era când era plecat pe vase de croazieră... În fine, am plecat înapoi la Constanța, pe la vreo 10 și ceva. Am ajuns, am stat la povești cu încă vreo 2 din ai mei până dimineață. O seară relativ reușită, și în proporție de 99% corectă pe toate planurile!</div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Seara de 1 mai.</h3>
<div>
După ce ne-am trezit dimineața, pe la 12 cel puțin, am stat puțintel la taclale și am pus seara la cale. Am rămas din nou în apartament, pe balcon de data asta, la o vorbă lungă, sărăcia omului, cu un prieten cu care mă văd tare rar, în timp ce restul s-au dus pe plaja să lenevească la soare. Am admirat 2 domnișoare care încercau să coboare o râpă, am râs și mi-am făcut omletă cu ulei stors din cartofii prăjiți de la mec. Da, se poate, nu e normal, dar e realizabil! Au ajuns și ăștia, am băgat o comandă corectă, ca să plecăm plini de data asta... și la drum dragii mei. Cu mine șofer tura asta. Că eram prea treaz ca să nu șofez și ar fi fost păcat. Și am ajuns. Iar am lăsat mașina, tot acolo, ce să vezi, zici că aveam locul închiriat, nu parca nimeni. Și la înghesuială tati. Străzile pline, nu am loc nici să exist, ne ținem unii de alții, direct trenulețul în marea pestriță de oameni care era vis-a-vis de Marea Neagră (și între noi fie vorba, că a fost Marea Galbenă la ce dezmăț a fost pe lichide ce trebuiau scoase și afară la un moment dat). Am fost o tură pe zona Expirat. Atmosfera, nu zic nu, pentru ca ne simțeam noi bine, ca Disc Jockeyu era la pământ. Schimba melodiile de pe YouTube sau ceva de genul ăsta, că era la pământ cu tranzițiile. Am făcut frumos. Apoi o tură in Mandala. Unde era efectiv imposibil să gândești cu mintea ta, că trebuia să fie cineva acolo care să îți îngrămădesc până și firul gândirii... dar totuși. Muzica ceva mai bună, tranzițile mai profi puțin, deja era alt nivel. Pe la 5 am purces spre casă cu o scrumieră la purtător și vreo 3 pahare căpătate. Atâta risipă de veselă nu am mai văzut de multă vreme, sincer să fiu!<br />
<br />
Per total, pe 2 am cam zăcut, somnel toată ziua, mers să cumpărăm ceva mâncare, drumuri pline pe zona Constanța, ne-a prins și o torențială care s-a transformat în grindină... apoi spre noapte am plecat. Și plecați am fost, vreo 5 ore pe drum, viteza mică, somotei mare la purtător.<br />
Să merite? Da, a fost frumos, a fost distracție, a fost lume liniștită, nu au fost bătăi, nu au fost nici evenimente neplăcute, cu excepția herniei tovarășului. Fețe frumoase și zâmbitoare, oameni bucuroși că după o perioada lungă de examene, învățat, serviciu, deadline-uri, iau o mică pauză. Una bine meritată!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA9kGenadhoffk5j2tEUgbMulX4s-wXKnOgH_PDgP03BqQmahXkl5WBaGc0LdWowGFYiJ66A-X_uTj_Z8G1JFDCNQmRqi9Z0fwgBqgX5XKhyphenhyphen978-CTucR2O0zgDPtfLgmmqcDHXETdtW4/s1600/91C21AE3-43B4-4D64-90DF-DB2BE43970FB.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA9kGenadhoffk5j2tEUgbMulX4s-wXKnOgH_PDgP03BqQmahXkl5WBaGc0LdWowGFYiJ66A-X_uTj_Z8G1JFDCNQmRqi9Z0fwgBqgX5XKhyphenhyphen978-CTucR2O0zgDPtfLgmmqcDHXETdtW4/s320/91C21AE3-43B4-4D64-90DF-DB2BE43970FB.jpeg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqyr30jM-qj1coZdG2k1FrWNbPXBBFPp1_skxogca8PTJZlu2VNHJO2BUCzLLA7JdgHH08HHEAgHqhy2iSANg0PuceWMF60mZtEbWloR3i9_8htVvGR71JQgrNcmOadOBEgXIWNxgECsI/s1600/3665F757-6371-44CF-BDDE-873D519B875F.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1334" data-original-width="750" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqyr30jM-qj1coZdG2k1FrWNbPXBBFPp1_skxogca8PTJZlu2VNHJO2BUCzLLA7JdgHH08HHEAgHqhy2iSANg0PuceWMF60mZtEbWloR3i9_8htVvGR71JQgrNcmOadOBEgXIWNxgECsI/s320/3665F757-6371-44CF-BDDE-873D519B875F.jpeg" width="179" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUadYPRS1p2kXQc9xwlTP_IMmtVwlwV8EtbJZyrXWygqfWdi3c26JM0kue2JAldTCfq3JKdjnrNciT6s32nFJmYFupFUEFtN3v3_y5IXXUgg-WvMuasxH9pGbwaH-QfQq1SjaR479q6ZE/s1600/372029BC-B964-47C4-A42B-205EBBDD5F61.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUadYPRS1p2kXQc9xwlTP_IMmtVwlwV8EtbJZyrXWygqfWdi3c26JM0kue2JAldTCfq3JKdjnrNciT6s32nFJmYFupFUEFtN3v3_y5IXXUgg-WvMuasxH9pGbwaH-QfQq1SjaR479q6ZE/s320/372029BC-B964-47C4-A42B-205EBBDD5F61.jpeg" width="240" /></a></div>
</div>
<h2>
</h2>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-6673456508693410622019-03-10T06:18:00.000-07:002019-03-10T06:18:40.221-07:00De ce îţi pierzi timpul?! Fiind într-o perioadă inactivă și destul de închisă, contacte "calitative" relativ reduse cu oamenii, în sensul în care schimbam păreri referitoare la generalități și prea puține discuții lungi și personale, fiind obligat de circumstanțe obiective să stau "la vatră", am mai pierdut și eu timpul...<br />
Atențiune! Cititul/antrenamentul sau activitatea de învățare nu sunt pierderi de timp! Dar vizionatul de seriale și făcutul de biluțe din mucișori cam la "pierdere de timp" se încadrează. <br />
<br />
A, și să nu uit. Scroll-ul pe facebook/insta/twitter...Astea's cele mai ale dracului.<br />
<h4>
De ce e plin peste tot de animale și meme-uri?! </h4>
<div>
<div>
Îmi mijesc ochii poate chiar și 1-2 ore pe zi scrollând Facebook și Instagram și tot ce văd sunt câini bătuți, câini salvați, câini cu pui, câini care cască, câini care se uită, pisici care (WOWOWOW) merg, pisici care (PAMPAMPAAAAM) scot limba (da, pisica scoate limbuța ca să se șteargă la bot, ceva absolut logic și natural), hamsteri care învârt roata, elefantul ăla de la circ care a scăpat după naiba știe cât timp de înveselit oameni și a fost împușcat, având privirea aia disperată și tristă și...hai că o știți și voi, nu aveți cum. Vai ce dureros. Pierdem minute, ore.. la ce bun? </div>
<div>
OK!, animalele e viața ta și îți fac ziua mult mai bună, totul pare roz și realitatea nu mai e crudă, poți trece mai ușor cu vederea bulangii de colegi care te iau la mișto, bărbatu' care îți da bătăiță acasă sau hoțul de buzunare care te ușurează de câteva acte și câteva "poze" cu ilustrul poet național: Mihai Eminescu. </div>
<div>
Dar ce facem cu meme-urile? Bă, da, unele sunt amuzante, porcoase, sunt mișto dacă ai o minte perversă, au sens și îți pun neuronu la contribuție. Apoi apar pozele explicate în fel și chip, miștouri făcute de Trump, de Kim-Jong-Un (sau cum s-o scrie, chiar nu stau să caut), Dăncilă și surplusul ei de abecedar, Dragnea și bine-cunoscutul său păr facial. </div>
<div>
Dar unde e creierul folosit în toate astea, unde e procesul de gândire, unde-s jocurile de cuvinte? </div>
<div>
Râdem de toți pitpalacii ăștia, dar nu pentru că e amuzant, ci pentru că sunt idei simple, de la oameni simpli. Apropierea lor față de noi e cea care joacă rolul. Distribuim ceea ce vedem ca fiind aproape de ceea ce am face și noi. Diferența fiind că ei au avut ideea mai înainte. </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Câștig de cauză? Zero ( 0 ) </h4>
<div>
<div>
Trece timpul. Nu mai discutăm idei, discutăm "dume", nu mai tragem concluzii, doar hrănim iluzii. Râdem de o realitate bolnavă, credem că manifestările astea afectează pe cineva. </div>
<div>
Dacă ar fi pe așa, hai să îmi iau și eu un camion de bani și să fac ce mă tăie capul, ca apoi să mă ia toată opinia publică la mișto. Diferența e că eu am și banii și puterea și ce mai vreți voi. Iar voi râdeți a proști. Și pierdeți timp gândindu-vă ce insultă și ce mare brânză ați realizat voi și cât de afectat sunt eu. Nu sunt interesat de ce aveți de zis, iar voi în loc să o faceți cum trebuie, stați de glume. Pot să zic că am câștigat pe tema asta. </div>
<div>
Nasol e sentimentul de trecere a timpului, că la un moment dat trece ziua și proștii de care râzi sunt tot bine la treaba lor.</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Bagi seriale grupa mare?</h4>
<div>
<div>
Acum, ăsta e trendul, încercam să ne condimentăm viața prin "viețile" altora, să ne imaginăm cum ar fi dacă... sau dacă noi am fi făcut mai bine ce fac persoanejele pe care le îndrăgim atât. Asta chiar e în regulă, după o zi plină, vine exact ca un desert bine-meritat. </div>
<div>
Mai grav este când ziua aia a fost plină de seriale. Lâncezești afundat în vieți inexistente. Urmărești miliarde de imagini, pierzi ore importante. Urmarea nu e niciuna, sau cel puțin eu nu am întâlnit încă pe vreunu' profesor doctor docent în medicină după vizionare intensivă de Dr. House sau Doctor G. medic legist. Mai sănătos e să stai cu prietenii la o vorbă, cu familia împreună, să mergi o fugă la munte, să joci puțin fotbal sau un sport de orice fel, de fapt. </div>
<div>
</div>
<div>
Hai să nu mai lâncezim. Era o vorbă mare: "Nu mai sta, că-ți stă norocul!"și se vede că ne cam stă. </div>
</div>
<div>
<img alt="Imagini pentru great" height="281" src="https://previews.123rf.com/images/asiln/asiln1408/asiln140800065/30823996-great-job-stamp.jpg" width="320" /></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-83086864308963396062019-02-20T13:16:00.000-08:002019-02-21T02:49:59.787-08:00 Vise și visuri. Viața bună și iluzia unei vieți bune. <div style="height: 0px;">
Da, e frumos acasă, îmi era dor să stau mai mult de 4 zile legate, mulțumesc de întrebare. Sunt în ceva practică, așa că îmi pot odihni (aproape) liniștit trupescu-mi trup prin zona de domiciliu.<br />
După prima sesiune care a fost (puțin) cam prea diferită de restul actelor mele școlare (dacă învățam pentru BAC cum am învățat pentru asta rupeam Prahova'n 5) am ajuns în sfârșit și în practică.<br />
<br />
<h4>
Păi bine, dar de ce "Vise și visuri", și care e diferența? </h4>
<div>
Ideea a pornit de la ceea ce văd prin oraș, în zilele de practică. Oameni cu diferite probleme. Tineri, bătrâni, drogați rupți și căzuți prin oraș, bețivi care umblă cu copiii nemâncați după ei, dau ultimii bani luați din cerșeală pe alcool fabricat în cadă. Da-l dreacu de copil, că se crește și singur, îi crește stamina și bara de respect dacă aleargă singur după mâncare (aviz jucatorilor de GTA😅). Și altfel nu știe. Și se apucă să dea în cap și să buzunărească de mici. Sunt frumoase poveștile cu copiii care se ridică din sărăcie și ajung oameni de vază, dar sunt puține. Adevărul e că majoritatea ajung pleava societății.<br />
<br />
E simplu să fii dependent. Cel mai ușor mod în care scapi de sevraj e să redai doza potrivită. O dată, încă o dată. Banii vin și se duc, trăiești doar prin vise. Dar nu mai ai visuri. Nu îți permiți, având în vedere că realitatea e doar un șir de evenimente nefericite. Plină de bătăi, scuipați, amenzi, aresturi și lipsă de respect la adresa ta, o actuală ființă umană căzută în dizgrație. Nimeni nu îi mai înțelege pe oamenii ăștia. Dar și ei știu, se mulțumesc că sunt înțeleși de pahar și de dozaj.<br />
Comunicând cu ei, i-am umanizat, nu mai sunt doar "boschetarul de la colț" sau "betivu'de pe Farcaș". Sunt oameni, au un nume, s-au născut într-o zi. Au o zi de naștere și ei, se bucură poate că le-a mai trecut un an de amărăciune, poate blesteamă că încă sunt în viață, poate realizează în ce mizerie au ajuns, poate se blamează că încă nu au ieșit. Nu știu. Dar știu că și ei sunt oameni. Din păcate știința nu e tot una cu interesul. Nu mă interesează că sunt și ei oameni. M-ar interesa dacă ar dovedi că sunt buni de ceva. Actualmente se predică că fiecare e bun la ceva. Dar se omite partea cu doveditul.<br />
<br />
Astăzi, un tânăr născut în '99, mai mic ca mine, deci, cu vreo 2 ani, urla la oameni pe stradă, era într-o stare cel puțin sinistră. Ajungem la fața locului o dată cu salvarea. Da, era drogat. Băiat din ceva centru de plasament. Întins pe targă, delira, nu era în stare să scoată ceva cuvinte inteligibile. Pentru acest sub-om, o persoană care avea nevoie de salvarea aia poate a murit. Un om de bine, un cetățean util societății așteaptă în zadar pentru că e nevoie de salvare ca să care un drogat la spital. Unde probabil vomită pe câțiva doctori, scuipă câteva injurii că e deranjat, iese, iar peste 3 ore e tot acolo, cu dozajul pregătit.<br />
<br />
E important să ai visuri. E important să lași visele în somn, iar în realitate să clădești pentru visuri. E o realitate violentă și nedreaptă, lipsită de empatie și răbdare. E o realitate în care ambulantierii gândesc la pleava asta ca la simplă carne de tun. "În 2-3 luni se curăță, măcar nu mai stăm după ei. ; Ne întâlnim cu el peste o vreme după vreo supradoza și aia a fost."Și ăsta e adevărul.<br />
</div>
<h4>
Ai grijă ce alegi, toate sunt imposibile până ți se întâmplă ție. </h4>
<div>
E tare să te uiți la filme, e fantasmagoric să privești documentare, e mirobolant să citești articole pe net. E simplu, sunt alții, sunt alții care au pățit, sunt alții care sunt la dezintoxicare, sunt alții care au rămas fără casă de la jocuri de noroc, sunt alții care se aruncă în fața metroului din cauza datoriilor și sevrajului. Aruncăm un emoticon trist și mergem mai departe. Nu înțelegem nimic, pe scurt.<br />
<br />
Ne hăhăim peste tot și despre toate, memes, pamfleturi, emisiuni de calitate îndoielnică, seriale și mizerii. Dar realitatea e aia de afară. Și se întâmplă. Și e mișto să bagi un cui când te duci în discotecă. Poate e chiar indicat să tragi o linie din ingredientul secret al domnitei "Coca-Cola" de pe la mijlocul secolului 20. Dar e un pas. Și pas după pas s-ar putea să ajungem în partea cealaltă a baricadei. Uneori visele sunt mai frumoase decât realitatea, de aia le căutăm cu atâta ardoare, le dorim peste măsură. Sunt exact ceea ce ne trebuie. Și asta ar fi total în regulă, dacă nu am trăi într-o societate care e nevoită, vrând- nevrând, să aibă grijă de toți. Și într-o lume în care visele sunt atât de aproape, cine mai are nevoie de visuri? </div>
<h4>
Lasă artificialu' pentru alții. </h4>
<div>
Măsură în toate. Conștiința nu e cel mai bun prieten chiar mereu, dar e tot ce avem și tot ce ne poate ajuta într-o mică sau mare măsură. E păcat să o aruncăm la gunoi. Nu de alta, dar tot ea înmagazinează amintirile. Pe care presupun că fiecare le dorește. Și dacă e greu, și când e simplu, și când merge mai bine și când merge mai rău...<br />
Asta a fost doar o notă de subsol pentru gândurile care nu mi-au dat pace astăzi. Căci privind mai de aproape lucrurile devin reale.Devin deranjante. Și să fiu al dracului dacă nu mi se pare jenant să stai rupt în 2 întins pe o targă și să nu poți să îngâni o vorbă? Sau să căzi pe mijlocul trecerii de pietoni...<br />
<br />
Oare de mai mult nu ești în stare? Nu poți mai mult? Prizonieri închiși afară. </div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://hbr.org/resources/images/article_assets/2016/05/may16-19-smartdrugs.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Imagini pentru drugs" border="0" height="360" src="https://hbr.org/resources/images/article_assets/2016/05/may16-19-smartdrugs.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
</div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-25540385523589034122019-01-03T04:37:00.000-08:002019-01-03T10:08:33.108-08:00 Pe sfârșit de an, despre cum să NU mai fii în 2019! <h3>
Despre ce scriem astăzi? </h3>
<div>
Rezoluții? Nu, nu despre asta e vorba, că dacă ești băiat deștept poți să te hotărăști acum ce vrei să schimbi și să o faci chiar în momentul imediat următor.<br />
<br />
O să scriu despre ce se mai vede prin zona (necrepusculară) mea de confort și voie bună. </div>
<h4>
Îți place să îți exprimi opinia ironic și să fii sarcastic în orice împrejurare? </h4>
<div>
Nu o mai face! Din cauza oamenilor ca tine (ca mine, dealtfel) nu putem avea ceva frumos în viață.<br />
<br />
Ia uite ce frumos, s-a împodobit orașul, în centru e plin de luminițe, ia uite ce brad înalt, ia uite ce se bucură copiii și ce spirit al Crăciunului și-a făcut culcuș în atâtea persoane, văzând ornamentele și retrăind poate vremuri demult apuse sau realizând ce viață frumoasă și câte lucruri avem de primit și oferit.<br />
<br />
Dar NU, trebuie să apari tu, să îți bați joc, să te plângi că nu e TOT ORAȘUL plin de luminițe. Păi băi asta, dacă ar fi fost orașul plin de luminițe, începeai să comentezi că "Ce dreacu fac ăștia din consiliul local cu banii în loc să îi bage în SPITALE ȘI ȘCOLI?". Cum? Ți-a fost oferit destul încât să fii mulțumit, dar tu nu ești, tu meriți mai mult? Atunci fă în așa fel încât să obții, nu să te plângi și să îți bagi picioarele în muncă altora. Vrei schimbare, aduci schimbare. </div>
<h4>
Judeci, pentru că e simplu să generalizezi? </h4>
<div>
Nu mai face asta. Nu îți face cinste, în relație cu oameni puțin mai inteligenți ca un lighean, o să pari prost, sau, cel puțin, destul de superficial și nedemn de luat în seamă. Ai aflat că un fotbalist se îndoapă cu droguri, mănâncă cocaină pe pâine și cristale de meth la micul dejun? Nu, nu toți fotbaliștii sunt niște drogați notorii, deși au bani mulți (mult mai mulți ca tine, probabil, invidiosule). Părerile globale pot fi valabile doar dacă te referi la un domeniu, nu la persoanele care îl alcătuiesc. Și când spun asta, spun că părerile "luabile în seamă" pot fi despre un domeniu, că e evident că sunt subiective, și deci, dezbatubile. Dar aici voiam să ajung, una e să dezbați pe baza unor informații globale despre ceva, alta pe baza unor informații singulare despre personaje care sunt parte din problemă.<br />
<br />
Discuți despre fotbal, nu despre jucători.<br />
<h4>
Ți-o arzi edgy? Citești mult? Vrei să pari important și dai citate? </h4>
</div>
<div>
<div>
Nu mai face asta, dacă tu nu ești omul care să se identifice 100% cu asta. Pentru cei ce te cunosc o să pari cel puțin penibil. Nu, nu îți schimbi viața în acest mod. Schimbările se văd. Se văd "pe tine", nu trebuie să te lauzi cu faptul că vrei să le faci, că ai să le faci, că ești în cursul realizării lor. </div>
<div>
</div>
<div>
Înainte să postezi un pasaj dintr-o carte doar pentru că e interesant, gândește-te...chiar ai înțeles ce transmite? Chiar vrei să îți însușești principiul ăsta? Propovăduiești dragoste pentru că asta crezi sau pentru că ai citit prea mulți filosofi și prea multe romane? Vezi că ești în viața reală, și oamenii e răi și nu ai nici banii nici timpul pe care autorii și filosofii le-au avut când au putut ajunge la atâta relaxare psihică și sufletească pentru a plăsmui poveștile astea frumoase. </div>
<div>
Așa că ori ești hotărât să o faci și o faci singur, ori ești doar un ipocrit în căutare de atenție. </div>
</div>
<div>
<h4>
Te-ai săturat să fie așa, așa că te vei schimba ca să fie altfel! </h4>
</div>
<div>
Nu! Mai gândește-te. Perspectiva, dragul meu! Aia trebuie să se schimbe! Eu unul am devenit mult mai nervos și irascibil (poate sunt pe ciclu sau ceva, nu îmi dau seama încă...) așa că trebuie să lucrez la asta, nu eram chiar așa! Dar nu e vorba de aluat, ca ăla e bun, doar că se adună chestii, spuse sau nu, regretate încă din fașă sau spuse prea târziu. La sfârșit, nu mai contează. Nu te schimba doar pentru că alții sunt altfel și pare mai simplu. Fii tu, originalitatea e singurul dar de la divinitate cu adevărat important. Fă totul în felul tău și persistă. Nu vei da greș, îți promit! </div>
<h4>
Am destule dar vreau mai mult!</h4>
<div>
Da! E ok, dar aici se strică modul în care vedem astea. Că nici tu și nici eu nu ne simțim bine cu adevărat pentru ceea ce avem, MUNCIND ȘI ZBĂTÂNDU-NE CU ZÂMBETUL PE BUZE pentru ce vrem să fie. Nu, ne simțim aiurea, ne facem procese de conștiință, ne gândim cum ar fi dacă. Nu, nu și nu. Ca să merităm ceea ce ne dorim trebuie să facem exact ceea ce am scris mai sus. Restul sunt doar vorbe în vânt, ne stricăm singuri viața și stările sufletești. </div>
<div>
</div>
<div>
Per total, vă urez un an nou FERICIT și PLIN DE ÎMPLINIRI PE TOATE PLANURILE. Uite că ne-a mai trecut un an împreună și încă nu mi-a scos nimeni dinții pentru toate inepțiile pe care le debitez sau scriu!</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
<a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Bie_financiar%C4%83_nebancar%C4%83"> Ah, și încă ceva. Nu te împrumuta de la IFN-uri fără să citești EXTRAORDINAR de bine contractul ăla. </a></h4>
<div>
<img alt="Imagini pentru happy 2020" height="320" src="https://st4.depositphotos.com/2798137/22729/v/1600/depositphotos_227293694-stock-illustration-happy-new-year-2020-background.jpg" width="301" /></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-70896446923186744792018-11-26T06:28:00.000-08:002018-11-26T06:28:25.302-08:00 Drama ta, cetățene românesc! După o privire aruncată în maxim sictir și cu prea puțin interes peste evenimentele recente ce au avut loc pe plaiurile mioritice, mi-am format o idee extraordinar de completă, complexă și relevantă (desigur, cum altfel, despre ce dracului vorbim aici?!).<br />
<br />
Per total, probabil că m-aș fi uitat mai cu grijă, atenție și băgare de seamă, dacă nu aș fi fost iscodit de lucrurile care contează cu adevărat pentru mine (îmi pare rău). Dar, unele peste altele, am ales să scriu acest articol generalist (nu ca un medic, ci ca un articol care se referă la mai multe lucruri, știți voi, în general) cu privire la o paletă deloc restrânsă de probleme și non-probleme care dau bătăi de cap prin social media ori care au stârnit reacții mult prea înflăcărate pe alte bloguri și blogulete.<br />
<br />
Desigur, trebuie să luăm în calcul că aceasta este părerea mea (ceea ce înseamnă că este un adevăr absolut, de necombătut, o idee ce a străfulgerat spațiu-timp ca să ajungă în mintea-mi sclipicioasă).<br />
<br />
<h3>
Catedrala Mânturii Neamului</h3>
<div>
Recent s-a sfințit construcția asta. Din câte știm cu toții (că se aude prin toate boxele și se citește pe toate ecranele) a fost neterminată și nu avea aprobare ISU (totuși, nu văd de ce îți mai trebuie aprobare de la ISU, când tu ai aprobare de la sefu'al mare, I(I)SUS).<br />
<br />
-bani aruncați -> nu sunt școli/spitale/autostrăzi/veceuri în casă<br />
-timp pierdut ->fonduri alocate anual (și vor mai fi până în 2024 din câte știu) pentru megalomania asta<br />
-România e stat laic! De ce bagă primăria bani publici -> Da, ceva sâmbure de adevăr există.<br />
-ia uite câți habotnici se calcă în picioare -> desigur, românul e obișnuit cu coada... A plecat prin 1900 de la coada vacii, apoi a venit partidul și l-a mutat la coada de la lapte/pâine/carne/whatevar. Așa că pentru oamenii aceia, e normal ce se întâmplă acolo, ei așa sunt obișnuiți, nu li se pare ieșit din comun, dimpotrivă! E vorba de o proastă organizare. Se putea organiza mai bine? Dacă se acorda cu vreo 5 minute mai mult interes, absolut.<br />
<br />
Am ridicat la fileu câteva dintre probleme care macină opinia publică. Ciudat este că peste tot există doar 2 nuanțe în care e văzută problemă. <br />
<br /></div>
<div>
<ol>
<li> Ăștia vor capital politic, prostesc masele, habotnicii ăia sunt niște înapoiați, faceți pe deștepții dar credeți în fantome ( wtf MosCraciun nu există), banii aia se foloseau la spitale că se moare peste tot, traficul e groaznic, ce dracu facem cu autostrăzile alea. </li>
<li> Avem nevoie de această catedrală, ca simbol al tradiției creștine prezentă din cele mai vechi timpuri aici, în sufletul poporului român. Nu o facem doar pentru noi, o facem pentru "mărețe umbre" creștine, oameni care au apărat România și Europa deopotrivă de cotropitorii turci. De cealaltă parte, în timp ce alții aveau timp și liniște pe la 1800+ să își făurească mânăstiri/catedrale, noi ne băteam ba cu rușii, ba cu turcii, ba între noi, așa că fonduri/timp/liniște/prosperitate din părți.</li>
</ol>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Atât de simplu. Totuși, este binecunoscut faptul că orice construcție relegioasă de acest gen atrage, printre altele (ura unei mari părți din populație) mulți turiști. Turiștii au cașcaval (cash/marafeți/valută/verzișori) care în ceva ani, va începe să amortizeze valoarea. Da, într-adevăr, nu e vorbim de 5 ani, dar o asemenea construcție are șanse să rămână câteva sute de ani în picioare (în caz că nu da apocalipsa peste noi) și, deci, să aducă bani. La un moment dat. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Privind cu un ochi critic, da, nu e nevoie în acest moment de asta, dar să dea cu piatra ăla care își vede interesul o viață întreagă și face absolut totul exact ca la carte pentru a face bani și a fi modern. Da, poate ești o ființă exemplară, dar cu un suflet lipsit de cultură și spiritualitate, ești doar o figură neinteresantă, fără pic de culoare. </div>
<div>
<br />
<h3>
Generalizând. </h3>
</div>
<div>
Toată lumea e nemulțumită. </div>
<div>
<ul>
<li></li>
<li>Drama ta, cetățene, e că după x ore de muncă, când vii acasă obosit și lipsit de chef, cel mai ușor e să arunci cu păreri avizate peste tot. Toată lumea freacă pe spate pe toată lumea. Impresia generală e ca dacă suntem mulți și credem la fel, așa e. Nu, nu e așa, istoria a dovedit că dacă sunt mulți cu aceeași idee greșită nu transformă acea opinie în adevăr, e doar o cloacă de dobitoci siniștrii ce s-ar putea să strice și ce a mai rămas de stricat. </li>
<li> Drama ta, cetățene, e că după ce te înverșunezi împotriva a ceva (orice->punctul de mai sus) îți dai seama că nu îți aduce nici un beneficiu imediat, așa că o lași mai moale, o lași baltă, lași pe altu', o lași pe mâine. Multe s-ar schimba dacă am privi în perspectivă. PERSPECTIVA, cetățenii mei, e singura pe care nu o poate fura/impune absolut nimeni. E independentă și este la îndemâna oricui, ea a adus termenul de "bun/rău"în limbajul gregar, în numele conștiintei colective. </li>
<li> Drama ta, cetățene, e că mereu te întrebi cum ar fi dacă, ce s-ar fi întâmplat acum dacă... Dacă. Toți suntem prea obosiți, prea sătui. "Dacă aș face curat în casă... Daaaaa dreaci, durează prea mult, mai bine mă uit pe netflix la serialu' ăsta, am auzit ca e smek." Și cam așa trece viața. Toți suntem prea leneși, prea sătui, lăsăm totul pe mai târziu. Și asta se vede și la nivel de popor/națiune/internatiune/Terra/Univers (gata, că exagerez)... Uneori nu e de ajuns să zici, trebuie să mai și faci (de cele mai multe ori, aparent...). </li>
<li> Drama ta, cetățene, e că viața e prea scurtă ca să poți să alegi ceva de ea, așa că alergi orbește în toate părțile. Cultura nu ne definește (nici pe mine, nici pe mulți) așa că alegem o mie de căi într-o mie de probleme. Nu avem timpul efectiv să ne îndeplinim rostul, nu e timp să faci totul, trebuie să lăsăm dintr-o parte, să punem în cealaltă. Vrei să călătorești? Fă bani! Vrei să faci bani, dedică timp! Ooops. Stai, că da, nu mai ai timp. Și tot așa, din ecuație lipsește veșnic ceva. Ghinion, boss! </li>
<li> Drama ta, cetățene, e că suntem binecuvântați să fim diferiți. Și oamenii fug de necunoscut, îl combat, luptă cu el. Și aici vezi ideologii politice, zecile de religii cu toate dogmele lor mai mult sau mai puțin umane. Grotesc, totul e transformat într-o sabie cu 2 tăișuri. </li>
</ul>
Drama noastră, cetățeni, e că ne luăm prea serios uneori. Ne-au acaparat multe, toți avem dreptate, toți suntem deștepți. Dar suntem triști. Poate cu adevărat, poate avem o zi proastă. Care se transformă în mai multe zile proaste. Poate ar trebui să mai vedem și partea frumoasă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgphHcO1F3MgRRzQlawm80mkb4j84cVZjtwIHglAnSkLcZqavBG70P4rbNSGekW9-kPVNT39Aerfk_e8wMhsO7UvR_hnhUyBhwTx8sT3Jl2kBEAusL4m9ZQj2U7hYKiWxnAADULKLtaCAA/s1600/aHR0cDovL3d3dy5saXZlc2NpZW5jZS5jb20vaW1hZ2VzL2kvMDAwLzA5My8xNDkvb3JpZ2luYWwvcGFyYWxsZWwtYW5kLW11bHRpLXVuaXZlcnNlLXRoZW9yeS0wMQ%253D%253D.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="475" data-original-width="660" height="459" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgphHcO1F3MgRRzQlawm80mkb4j84cVZjtwIHglAnSkLcZqavBG70P4rbNSGekW9-kPVNT39Aerfk_e8wMhsO7UvR_hnhUyBhwTx8sT3Jl2kBEAusL4m9ZQj2U7hYKiWxnAADULKLtaCAA/s640/aHR0cDovL3d3dy5saXZlc2NpZW5jZS5jb20vaW1hZ2VzL2kvMDAwLzA5My8xNDkvb3JpZ2luYWwvcGFyYWxsZWwtYW5kLW11bHRpLXVuaXZlcnNlLXRoZW9yeS0wMQ%253D%253D.webp" width="640" /></a></div>
</div>
<div>
<br /></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-73251070013513765732018-11-14T04:47:00.001-08:002018-11-14T04:52:01.956-08:00Puțin timp liber, multă satisfacție.<h3>
De ce lipsesc iară’? Nu îmi e rușine?</h3>
<div>
Da, nu se întreba nimeni treaba asta, dar nu are nici o importanță, la mine pe tarla presupun ce doresc eu! Da, desigur, vă comunic imediat care e problema de fapt!</div>
<h3>
Cu ce îmi ocup timpul, mai nou?</h3>
<div>
Cu facultatea asta, care cere cam prea mult timp, se integrează în modul de a gândi și de a trăi, în oarece măsură. Cel puțin pe perioade scurte, de Luni până Vineri, apoi revenim la vechile obiceiuri (nu, parcă am început să fac și patul, m-au spălat aștia pe creieri...). În fine. Cu 7 (ȘAPTE) oameni în cameră, e destul de greu sa elaborezi texte relevante, să bagi ordine (și siguranță?) în gânduri să le scrii, corectezi si postezi. Bine, de multe ori prefer să stau in pat pur și simplu (și să citesc filozofie, psihologie, fizică cuantică) și să ascult muzică/ învăț/ să mă duc la sală să mut mușchiul din porc din congelator pe trupu-mi de zeu.</div>
<h3>
Timpul liber...</h3>
<div>
Spre deosebire de perioada ulterioară, când tot timpul eram liber, dar tot timpul eram nevoit să învăț, clar e mult mai bine. Nu e prea lejer să ai gânduri undeva în spatele conștiinței, gânduri care parcă știrbesc bucuria de a face aproape orice. Că nu te poți implica cu totul, știi că mâine o luăm de la capăt, meh.</div>
<div>
Dar acum e altceva. Timpul liber e scurt, dar de-a dreptul copios și, pe alocuri, sățios! E tare sentimentul de merit, când chiar știi că ai nevoie de el, îl apreciezi, iar el ți se oferă, fierbinte si gol, pe tavă, numai bun să îl umpli cu absolut tot ce dorești (cred că dorm cam mult, totuși...). Bun, per total, ideea este că totul are un plus de valoare atunci când meriți. Timpul ăsta liber încerc să-l petrec cu cine contează, momente (de calitate) cât mai însemnate. </div>
<div>
Nu e normal să dorești să iți organizezi viața de așa natură încât să tragi atât de timpul liber, dar face un bine absolut sufletului și minții! Și pot să garantez asta!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Conchid simplu, cât de cât concis: A luat foc o fabrică de plastice în Ploiești si pute peste tot a plastic (să nu mai zic de ce or lăsa particulele alea in plămâni) așa că încerc să îmi petrec weekendul pe undeva unde e frumos, doar n-am înnebunit să stau să o ia plămânu’ razna!</div>
<div style="text-align: left;">
Așa că după ce înoți un ocean (sau bagi 10 bazine când ai 80 de kile si o constituție nu chiar atletică) alea 5 minute de după sunt magice. Nu uitați asta, ca să ajungi la paroxismul fericirii, trebuie să treci puțin prin vremuri grele si sudoare multă.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Nu, nu e recentă poza, dar îmi place timpul petrecut cu ea, de exemplu! Și da, nici o pisică nu a fost traumatizată de-a lungul acestui exercițiu!</div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1pjadKtRdq0_oPOS5tc0iosfcP8LfhzhApaaJ6Pur_EaM0Xq7k3qogmWCxOfiTARyvOnTofndrO1xnui3NflAsodl2MT_BOpIzp2tZnVw1l5m6MJ3aBu6v8IP6Lg2UpMkQj2WDNypI1U/s1600/996D74B0-A7AB-47CC-9F14-7A6373B8CCAE.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1pjadKtRdq0_oPOS5tc0iosfcP8LfhzhApaaJ6Pur_EaM0Xq7k3qogmWCxOfiTARyvOnTofndrO1xnui3NflAsodl2MT_BOpIzp2tZnVw1l5m6MJ3aBu6v8IP6Lg2UpMkQj2WDNypI1U/s320/996D74B0-A7AB-47CC-9F14-7A6373B8CCAE.jpeg" width="240" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;">
<br /></div>
<a name='more'></a></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-83881466004586440962018-09-13T15:23:00.001-07:002018-09-13T15:23:36.414-07:00 De ce "polițist"? <h3>
O scurtă introducere: </h3>
A trecut ceva timp de la reușita mea "profesională", dar mi-a luat destul de mult ca să mă regăsesc în măsura în care să pot scrie ceva coerent, corect, așezat și total subiectiv. <br />
Discuțiile purtate cu prieteni care lucrează la stat sau nu, cu persoane mature și cu familia mi-au dat de gândit în privința unor întrebări care apar... Întrebări și acuzații, de multe ori în mod eronat. <br />
Așa că aici, probabil în numele multora, dar cu siguranță în nume personal, o să răspund și o să încerc să explic de ce EU am ales asta, conștient fiind de anumite probleme, avantaje etc.<br />
<br />
<h3>
Întrebări frecvente: </h3>
<div>
-De ce vrei să te faci polițist? Adică uite cum sunt ăia de la Poliția Locală, uite ce cazuri apar pe la televizor... Mulți încalcă legea sau fac abuz.<br />
-Ai alte talente, te vei plafona în acest job, tu știi să faci altele mult mai bine... De ce?!<br />
-Ai rude în Poliție? Fără pile oricum nu o să faci nimic relevant...<br />
-Cum poți suporta să te îmbraci ca ceilalți, să te bărbierești, tu care erai "rebel" și ți-o ardeai la modul "interesant" mai demult?<br />
-Ești sigur? Poliția ține de stat și deci...Actualii miniștri pot da ordine din considerent politic, ordine care poate nu-s cele mai ok din (multe rău) câteva puncte de vedere.<br />
-Toți sunt corupți, nu o să realizezi nimic, ești prost că vrei asta, și corupt, că eu consider că așa este. (Asta nu e o întrebare, dar afirmația asta am mai auzit-o, și mă simt nevoit să dau câteva răspunsuri pe tema asta.)<br />
-De ce te faci milițian? </div>
<div>
<br /></div>
<h3>
Pe rând, că nu ne grăbim.-fiecare întrebare își va găsi răspunsul în rândurile următoare, exact în ordinea în care au fost scrise mai sus. </h3>
<div>
-În primul rând, din principiu. Sunt un oarece idealist, m-au călcat mulți "găinari", mulți "prieteni" mi-au înșelat încrederea, fiind un om bun (a se citi prost), s-au folosit de avantajele pe care le-am putut oferi și au dat înapoi fix praful de pe tobă. În maniera în care am și o doză de naționalism prezentă în gândire și în suflet, în ideea în care am văzut atâția oameni care își bat joc de oameni... Prefer să încerc să fiu unul din băieții buni, pentru că pot să fac ceva pentru cei care au nevoie de mine. E important și necesar pentru sufletul meu, în primul rând. De ce să nu fac o carieră din asta? <br />
Poliția Locală? Aia nu prea e "poliție". e doar o instituție care aparține de primăria orașului. Nu prea știu ei exact cu ce se mănâncă treburile de polițist. Deci dacă pui locală și M.A.I. în aceeași oală, ești puțin (mai mult) dezinformat.<br />
Da, la televizor apar multe probleme. În ideea în care avem emisiuni cu tot felul de mini-mafioți sau maxi-șmenari, avem și știri cu polițiști care o dau de gard. Ok, și ce e cu asta? E ca și cum aș spune că toți maseurii sunt incompetenți din cauză că unul mi-a luxat piciorul când încerca să mă ajute de fapt. Mulți pur și simplu o fac involuntar. Alții sunt incompetenți, într-adevăr, dar de la a blama o instituție întreagă de la câteva uscături până la înțelege cazurile izolate e drum lung. Și văd că mulți nu îl mai parcurg. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
-Da, poate am alte talente, poate-s bun la altele (bine, adevărul e că sunt). Dar faptul că ești un om cu relative cunoștințe în multe domenii, cu dorința de a realiza mai multe lucruri, mai versat și zelos în general... Cred că reprezintă un avantaj. Și poate... de ce nu? De ce să nu încerc la un moment dat să îmi exercit talentul cumva și în aceste structuri? Sporturi? Scriere? Te oprește cineva din a te dezvolta personal? Nicicum. Așa că de multe ori contează să vrei, că poți îmbina multe lucruri, domenii. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
-Aparent, nu am, părinții mei sunt oameni simpli, joburi la privat, fără relații la "nivel înalt". Și din câte s-a auzit, nu prea se poate. Dar uite că ăla micu' a intrat. Pe muncă lui, ore de învățat și ceva speranța și încredere în forțele proprii. Dacă vrei, faci și asta, faci și altele. Dacă rămâi la ideea că nu merge, din cauză că așa ai auzit, nu o să faci nimic. Poate nu e totul corect pe aici, dar dacă te rezumi la asta, degeaba mai încerci. Orice. În viață. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
-Hazardul mă place, suntem prieteni, dezordonat am tot fost, dar undeva în "spate" exista dorința de a mă dori special, din copilărie. Atunci nu știam exact ce și cum e cu "specialul" ăsta. Da, poți face orice pentru a deveni special. Între timp, de prin liceu, am considerat că dacă sunt reguli, mă voi supune, desigur, în momentul în care ele sunt pentru toată lumea. Iar diferențele dintre mine și ei oricum vor fi vizibile, pentru că eu sunt cine sunt, alții sunt cine sunt. Toți sunt unici, dar nu toți sunt speciali. În ideea asta, uniforma (uniformizata, ca să vezi) mă face să îmi doresc să mă dezvolt în așa fel încât omul din interiorul ei să devină cu atât mai mult bun în ceea ce face și în totul, pentru a-și putea păstra statutul de "special" (hai cârcotașilor, nu e cazul). Acum, toți vom avea un regim asemănător, dar diferențele se vor face pe baza a ceea ce suntem noi de fapt, pe baza a ceea ce știm, nu pe superficialitate. Ceea ce e cel puțin benefic pentru individ, în speță, pentru mine. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
-Da, bugetari. Dar, desigur, în momentul în care ordinele sunt contrare deontologiei și imorale, se pot face lucruri. Ideea e să ai puterea și conștiința de a le face. Eu le voi face. Dacă voi fi tras la răspundere, într-o bună zi, pentru că am încercat să fiu un om bun, corect și să îmi protejez patria și poporul, nerespectand ordine care ar leza principii morale și legi scrise "în sângele" patrioților și oamenilor de bine...voi încerca să nu las lucrurile așa. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
-Da, ai o părere foarte relevantă pentru copiii din clasele primare. E așa că așa știi tu, că ai văzut și auzit pe la T.v., pe la vreo 3 prieteni și ai văzut un polițist care mânca o shaworma pe undeva prin parc în loc să patruleze. Bun, să zicem că ai părerea asta despre actualii oameni de acolo. De ce mă bagi în aceeași oală? </div>
<div>
<ol>
<li></li>
<li> Vrei să se schimbe cei de acolo, dar dacă unul vrea să intre și să fie corect îl blamezi și îl bagi în aceeași oală...Păi de unde să se mai schimbe ceva vreodată? Oricum o dai nu e bine. </li>
<li> Dacă vezi doar părțile rele, nu e că doar alea există. </li>
<li> Judecă fiecare om în parte, dacă vrei să judeci, dar nu face din judecata ta un etalon. Nu e. A nimănui nu e, în mod special. </li>
</ol>
<div>
-De principiu, mă fac polițist, nu milițian. Trecând peste asta... Nu, nu că ies la pensie devreme, nu că am x avantaje în anumite privințe, nu că vreau bani, nu că vreau poziție, nu că vreau să mă joc de-a puschi-puschi pac-pac. Le știu, le-am auzit. Din principiu. Pentru o idee, pentru conștiință, pentru mine ca om, pentru ceea ce contează, pentru că pentru mine contează un pământ sfânt, pentru că dau mai mult de doi bani pe ce alții aruncă la gunoi, pentru că sunt tânăr și nu m-a dezamăgit încă viața, pentru că sper să schimb, să ajut la schimbare, să fiu parte din ea. La 10 cetățeni care blamează o institutie întreagă pe baza unor cazuri izolate, sunt 100 de alti cetățeni ce respectă, din considerente lesne de înțeles, această instituție. Pentru că peste relele pe care le ținem minte, că "sar în ochi", cum s-ar zice, există și faptele bune, care sunt mult mai multe. </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pentru că unii pot accepta și îmbrățișa ideea de a muri pentru o idee, pentru un popor, o națiune, principiu. Dreptatea e o "rara avis" astăzi, mulți nu o înțeleg, o interpretează, o urăsc sau o discreditează. Poate nu-s cel mai bun om, cetățean. Dar sunt unul care vrea să fie, iar puterea exemplului este cea mai mare. Fără ambalaje, fără reclamă. Doar... </div>
<div>
<br /></div>
<div>
A fi.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqC8HUUllx564ZVgr5lJ-am93bQhM6CJjdcl__8P2QHC26H_nPsjSl9cebo-wEG3bfRtoqHWRy9re86LTTIm4k4TISeEif2sJ9fqL-thViJG4NMwMJNkxsnUjDJjWaArAXpo4yGWR4b-k/s1600/desteapta-te-romane.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="375" data-original-width="500" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqC8HUUllx564ZVgr5lJ-am93bQhM6CJjdcl__8P2QHC26H_nPsjSl9cebo-wEG3bfRtoqHWRy9re86LTTIm4k4TISeEif2sJ9fqL-thViJG4NMwMJNkxsnUjDJjWaArAXpo4yGWR4b-k/s320/desteapta-te-romane.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div>
<br /></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-12532304477351932072018-08-06T04:36:00.000-07:002018-09-14T00:16:10.696-07:00 Inițiativa cu bătrânii și Grecia e foarte mișto! Cu ocazia examenelor, am mai dat câteva raite prin europeană capitală a României, lucru care m-a nefericit în mod constant, încă de la primele ieșiri prin acel mediu neprietenos.<br />
<br />
<br />
Io-s din Patria Hoților, pentru cine cunoaște, iar orașul în care stau are vreo 3-4 semafoare care se aglomerează la orele de vârf, în rest, poți da o tură de oraș în 15 minute (dacă te doare la 30'j de metri în fața vioiului de lege) sau în vreo 30-35, dacă mergi legal și atent.<br />
<br />
Ei bine, în București, treburile sunt puțin diferite. Puțin mai mult.<br />
<br />
<h3>
Ce se mai aude de București prin media/online/presă/gurile rele. </h3>
<div>
Doamna Primar A Comunei BuuuuuuCur(ule)(Ce)ești vrea să trimită niște pensionari drăguți în vacanță.<br />
<br />
Cu siguranță, este o inițiativă cetățenească absolut decentă, având în vedere că pensionarii ăia probabil că au cotizat juma de viață la buget și au văzut plaja de pe la străini de 2-3 ori în viață. În vederi de pe la nepoți.<br />
<br />
Probabil că haterii o să vină și o să zică că "PLM BOSS NU SUNT DRUMURI, CENTURA ARATĂ CA DUPĂ RĂZBOI, NU E INFRASTRUCTURĂ, NU E PARCĂRI, E PANSELUȚE ȘI BORDURI INTR'ATAT ÎNCÂT SĂ SE FACĂ UN MINIORAS AL BORDURILOR ȘI PANSELUTELOR LÂNGĂ CATEDRALA PREAMANTUIRII NEAMULUI!"<br />
<br />
Ar putea să vină un hater să zică asta... Și ar avea dreptate în proporție de 99% ! Dar eu nu fac un articol de hate, pentru că hate se găsește pe tot internetul. Eu vreau să disec neclaritățile și neregulile care există în această inițiativă de bun gust.<br />
<br />
<b><i> Nu există criterii în baza cărora să se facă selecția, ci este de tipul: primul venit, primul servit. </i></b></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dezavantaje (de toate felurile):<br />
<br />
-bătrânii o să se omoare prin cozi, o să își dea la gioale, o să se bată pe un bilet, o să piardă reducerile la tigăi.<br />
<br />
-pot prinde aceste excursii bătrânii avuți (sau cu o situație materială peste medie) și le pot pierde cei care chiar ar fi avut nevoie de ajutor pentru a pleca într-o vacanță.<br />
<br />
-cocletii de la primărie o să își bage rubedeniile, alți oameni de bine pierzând automat locul...<br />
<br />
-înghesuială peste tot în drum spre locul de la care s-au ridicat biletele. O zi întreagă, toți ținerii/plătitorii de bilet au stat în picioare în toate mijloacele de transport de la/către locul respectiv din cauză că erau bătrâneii la vânat de bilețele </div>
<div>
<br />
Avantaje(DOAR POLITICE):<br />
<br />
-capital politic incomensurabil. Fiecare bătrân se va gândi că dacă iese doamna PPppPPandele și la anu', o să mai existe șanse să prindă și el excursia aia BLANAO$!<br />
<br />
..............................Cam atât.<br />
<br />
Și e drăguț că măcar 200 din mia aia de bătrâni vor avea parte de experiență vieții lor. Ce romantic, ce frumos.<br />
<h3>
Proceduri de îmbunătățire </h3>
</div>
<div>
<div>
(dar le scriu eu, așa, că mă duce capul mai mult decât îi duce pe ei de vreo 10 generații încoace) </div>
<div>
-o bază de date în care se ține evidența bătrânilor, pensiilor pe care le au, posibilităților pe care le au. </div>
<div>
-studiu în teritoriu îndreptat către depistarea bătrânilor care au rămas singuri ( au toți copiii plecați, rudele moarte, etc). Asta să o facă tineretul pesedist, că și așa își petrec vacanța în tabere sponsorizate de primărie în care învață să nu facă nimic cu stil. </div>
<div>
-bilete pentru bătrânii între 70-90 de ani, deoarece e posibil ca ăștia să se prăpădească și să nu mai apuce să vadă vreodată...ceva străin de apartamentul lor gol și vechi. </div>
<div>
-bilete trimise prin poștă, nominal, fără țigăneală (ca la tanti primăriță, că eu cred că ea, de la ea de la țaranoaia, e obișnuită cu stilul asta, și de aia i se pare normal...) </div>
<div>
</div>
<div>
În anul următor, desigur, același procedeu, scoțând din schemă persoanele care au beneficiat de excursie în anul precedent. </div>
<div>
</div>
</div>
<h3>
În rest, rămâne cum am stabilit </h3>
<div>
<div>
1. Trafic din ăla șmecher, 20 în coloană, 3 pe linia de tramvai. </div>
<div>
2. Bulevardele arată ca niște parcări în orele de vârf. </div>
<div>
3.Centura are mai multe găuri decât am eu la curea. </div>
<div>
4.Orașul este foarte frumos colorat, datorită panselutelor! </div>
<div>
5.Borduri înalte și noi. </div>
<div>
6.Durerea în cavitatea anală este generalizată la toate nivelele. </div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnEngc5m4syN58q-Zkr3_3hJ5Ef12TUqzK7iyDMa1W3wLUl_UiVvCxt5LOxmpvEWRiUwPEw2VX8eOOfX9wGewwncNj9qa_0iOs9UP5THvV_RocHcA8zi4CRpCc6rJ0pH9wVy7nnRqg9Is/s1600/b242ee09b4e3b5dd92437d50a71f5981-1000x600.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="1000" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnEngc5m4syN58q-Zkr3_3hJ5Ef12TUqzK7iyDMa1W3wLUl_UiVvCxt5LOxmpvEWRiUwPEw2VX8eOOfX9wGewwncNj9qa_0iOs9UP5THvV_RocHcA8zi4CRpCc6rJ0pH9wVy7nnRqg9Is/s320/b242ee09b4e3b5dd92437d50a71f5981-1000x600.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
Sursa fotografiei: Ziarul "Cotidianul".</div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8714330423087558351.post-29507337669660885372018-07-07T07:54:00.000-07:002018-07-07T07:56:03.169-07:00 Iubire, emoții și alte neajunsuri.<div>
Ode iubirii peste tot. Iubește, ca să fii iubit, fericit, să simți că ai lumea la picioare. Iubirea nu e o destinație, ci un lung drum, pavat cu milioane de emoții și trăiri, blablabla. Platitudini. </div>
<div>
Dar e prea mult. Aici vorbim de o lamă cu două tăișuri, sau cel puțin, așa am simțit/văzut și eu pe la alții. De ce nu ni se pune în vedere totul, ci doar un adevăr trunchiat? </div>
<h4>
Iubirea corectă, sinceră, cea inocentă. </h4>
<div>
<div>
Probabil că știm, copiii mici, animalele (da, e o alăturare puțin ciudată, nu țin neapărat să spun că acei copii mici ar fi animale...ei bine, uneori...în fine) simt acel atașament clar, vizibil în orice circumstanță. Se vede momentul în care părintele/stăpânul (sau părintele stăpân, depinde) apare în jur și starea entității ce simte atașament față de el se schimbă, în bine. </div>
<div>
Aici e evidența, măsurabilă, absolut incontestabilă!<br />
<br /></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Iubirea de lucruri</h4>
<div>
<div>
O altă iubire sinceră, aparent sigură, artificială, inventată de om. Orice animal știe când să plece din adăpostul său spre un altul fără să privească în urmă. Orice pasăre călătoare își face de cel puțin 2 ori pe an cuib (dacă nu cumva găsește vreunul făcut acolo unde se duce) și nu simte nici un fel de atașare față de cuibul cel vechi. </div>
<div>
Omul se atașează de materialul său. E un deziderat, am, e al meu, rămâne cu mine. Multe emoții îndreptate în nimicuri trecătoare, pentru care prea mulți oameni și-ar cam da viața. <br />
<br /></div>
</div>
<h4>
Iubirea, centrul Universului și principalul ingredient al celei mai importante celule din actuala societate (vorbesc despre familie, mai exact, iubirea dintre 2 oameni) </h4>
<div>
<div>
Ei bine, aici totul devine subiectiv. Sunt un om simplu, personal, încerc doar să fac lucruri pe care să le păstrăm miliardele de secunde din viața noastră, a amândurora, în minte, cu plăcere. Acum, de multe ori îmi iese așa cum îmi doresc, de alte ori nu, nu asta contează. </div>
<div>
Iubirea aia cântată prin cărți... Pot să zic că am avut 2 momente de exaltare sufletească care m-au proiectat undeva atât de sus încât... A durut ca naiba când mi-am spart mufa (metaforic) de asfalt, în secundele următoare. Bine, sunt și tânăr, deci e timp. <br />
<br /></div>
</div>
<h4>
Dar ce faci când iubirea ta rănește? </h4>
<div>
<div>
Probabil că vei fi catalogat drept egoist, în primul rând, atunci când "iubirea noastră" se va transforma în iubirea lui/ei pentru el/ea și iubirea ta pentru altcineva. Și sentimentul înălțator, paroxismul sufletului uman, devine o armă. Ei bine, nu pare corect. </div>
<div>
Când e corect să îl judeci pe celălalt? Sufletul'i (imprevizibil, iresponsabil) suflet, nu îl poți acuza că simte altfel acum... De ce simte altfel? De-aia. </div>
<div>
În fine. Iubirea se transformă dintr-un sentiment plăcut într-o armă. Distructivă, de proporții magnifice. O despărțire. O ruptură, o fâșie de suflet abandonată'n praful de pe raftul cu amintiri.<br />
<br /></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<h4>
Ești și victimă, și călău, iar "firul de ață" care leagă 2 inimi poate deveni, mult prea ușor, ștreang. </h4>
<div>
<div>
Păi cum? Atâtea ne leagă, totul a fost pentru tine, cu gândul la tine... Și tu pleci? De ce dragostea ta... De ce nu mai e ca atunci? De ce e ea, de ce nu sunt eu, cu ce am greșit, m-ai iubit vreodată, ce facem cu câinele? Întrebări care se nasc și rămân pe buzele celui rănit. Răspunsurile sunt variabile. </div>
<div>
Iubirea pur și simplu nu ține. Nu e un scop, nu e un drum, nu e nici măcar o realitate. E doar o chimie, o greșeală, o întâmplare, hazard. Nimeni nu își spune azi : "Mâine bag mare cu indragosteala!" și gata, prima venită, prima servită, inimă pe tavă și toate intențiile bune. </div>
<div>
</div>
<div>
Trec anii, iubirea capătă alte forme, din ea derivă alte simțiri... Din sentimentul primordial, se nasc respectul, loialitatea, toate astea. </div>
<div>
</div>
<div>
Peste tot e plin de maxime despre dragoste, despre sensul vieții care este dat de aceasta. Probabil, dar băieți, voi chiar credeți că viața are un sens? </div>
<div>
</div>
<div>
Până una alta, rămâne cum am stabilit. Dragoste să fie, pentru toți, toate, cu de toate. Cea mai ascuțită sabie în stare să străpungă inimi într-o secundă, învelită în cea mai fină catifea, să fie în mâinile voastre. </div>
<div>
</div>
<div>
Dar nu uitați că momentul înjunghierii va veni, mai devreme sau mai târziu. Poate o să aflați, poate se va întâmpla pur și simplu, fără să își dea nimeni seama. </div>
<div>
Unii trăiesc așa de zeci de ani, doar pentru că e comod. </div>
<div>
<b><i>Si pentru că le e frică. </i></b></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPmUKW9L-Vau_D9cReDhKiCQiEaAEUGXzCLnqOLu2rPQhxuo6ckRaaokqBDCPb0fjhl1IrW5nYcbSRwhH-fdNBJRMIMHfZWB2zQgEC0KJctdWnHEhJoxpFS32XKsUf7eDO57Du5u2Xkh0/s1600/jokes-quotes.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="424" data-original-width="500" height="271" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPmUKW9L-Vau_D9cReDhKiCQiEaAEUGXzCLnqOLu2rPQhxuo6ckRaaokqBDCPb0fjhl1IrW5nYcbSRwhH-fdNBJRMIMHfZWB2zQgEC0KJctdWnHEhJoxpFS32XKsUf7eDO57Du5u2Xkh0/s320/jokes-quotes.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Avram Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/05273283953169575301noreply@blogger.com0