"La mulți ani!"

 O urare foarte morbidă. 

 Acum câteva zile a fost ziua unei prietene, așa că printre altele (i-am făcut un cadou foarte neinteresant și destul de ieftin...) i-am cântat și clasicul "La mulți ani (cu sănătate, etc). 

 Am avut o revelație. De ce atât de mulți ani? Cui îi trebuie "mulți ani" ? Îți garantează cineva o viață bună, fără lipsuri, în toți acești ani? Nu? 

  

 În nici un caz. Mulți ani sunt doar mulți ani, și am impresia că nimeni nu își dorește să trăiască "mulți ani" dacă apar probleme legate de sănătate, bani sau diferite accidente ce ar putea lasă importante răni (psihice sau fizice). 

  

 Ani destui să fie, dar de calitate! 

 Aici voiam să ajung. Românii mereu au vrut să fie MULT! Să avem de unde, să dăm și la alții (sau să ne prefacem, să îi vedem cum vor și cer și să nu le dăm nimic :D). Dar în contrapartidă a venit unu' deștept și a zis "Contează calitatea, nu cantitatea." Ei, da, aici încep să rezonez și eu. Degeaba ai tu 1.000 de ani, dacă îi trăiești în același oraș obosit, cu aceleași ocupații anoste, aceleași dimineți și apusurile văzute de la același balcon. Nu are sens să repeți asta miliarde de zile. 

  

 Hai să modificăm vorba. Să fie de acum încolo, pur și simplu "La destui ani, da bogați!" Mi se pare cel mai corect, etic, moral. Îi dorești omului să îi fie bine în viață, să aibă parte de cât timp dorește și să îi fie bine cât va fi să fie!  

  

 La destui ani mie, nouă. Sper să murim înaintea ăstora de vor mulți ani, dar mult mai împliniți și fericiți, nu? 

 Și eventual să ajungem în rai și să vedem asta! Sau măcar ceva asemănător, că'i frumos tare!