Una scurtă despre drumuri în viață de la unu care s-a ars. (metaforic, perverșilor.)
Am specificat în primul articol de pe acest blog că sunt unul din fraierii ăia care nu au fost în stare să intre la facultatea la care "și-au dorit". În cazul meu, această "dorită" facultate a fost medicina.
Medicina a fost pentru ai mei ca un scop încă din momentul în care a fost ritualul ăla strămoșesc de "tăiere a moțului", când pruncu' alege dintr-o tavă 3 rahaturi care cică o să îi influențeze mai mult sau mai puțin viața.
Da, mi se pare de o prostie cruntă să îți închipui că soarta e cea care îi mână pruncului mână în momentu' ăla, ci nu curiozitatea lui care e mai mare pentru unele obiecte decât pentru altele.
Pentru mine a fost o seringă. Un creion (sau pix) și încă ceva. Oricum, seringă.
Și de aici au început să se contureze visele alor mei. Care vedeau în meseria asta ceva nobil (este, normal, dar doar atât.) pe care EU îl voi face pentru că EU am ales asta în totală cunoștință de cauză când aveam sub 2 ani și eram conștient de existența și faptele mele cum este o gazelă luata'n țintă . Super, iau decizii proaste de când mă știu, aparent. De fapt de când exist, că de știut nu mă stiam😂.
Am trecut de introducere, hai să aruncăm un ochi în restul situației. Îl scoatem mai târziu, când o fi de concluzionat.
Și am crescut ca un prunc bun. Și am fost și frumos educat, și nu am dat nici în cap, nici nu am făcut dalea prea rele. Dar Nu am avut niciodată tangente cu medicina. Doar în limita articolelor referitoare la diferite probleme pe care le-am întâmpinat. Și poate și timpul petrecut prin spitale din varii motive.
Dar nimic în rest. În schimb, vizibil, îmi plăceau alte lucruri. Să descopăr. Da, oricărui prunc îi place să descopere chestii.
Mi-a plăcut să descopăr tâmpenii de tot felul, să inventez, să repar, să inovez. Nu, nu am descoperit ce gust are rahatul de om, cum au făcut alții pe la câțiva anișori, dar pot să zic că eram unul dintre cei ce cunoșteau destul de multe pentru vârstă lui.
Doar că nu toate treburile astea au trecut neobservate pentru ai mei. Ei știau una și bună. Copilu' se face medicinolog. Și mi-au inoculat asta multă vreme în minte.
Au urmat perioade mai "negre" și din una în alta am început să mă educ singur, autodidact, cum s'ar zice. Să caut și să înțeleg.
Cu cât știu mai multe, cu atât sunt mai liber. Și nu îmi plăcea că nu am nici un cuvânt de spus niciodată despre cât de bună e medicina, ce salarii vor avea doctorii, ce tare e viața în spital și cât de puțin îmi doresc eu asta... Prin liceu am observat că nu suport chimia. (pe bună dreptate, sunt atât de degeaba la materia aia că aveam probleme chiar și când intrau părțile de matematică.). Și prin discuții le mai spuneam cât de nașpa îmi e cu materia asta, dar lamentările mele treceau neobservate. Nu că am luat notă mică la test, ci că nu îmi place nimic din ce înseamnă și include această materie.
Dar nimic în rest. În schimb, vizibil, îmi plăceau alte lucruri. Să descopăr. Da, oricărui prunc îi place să descopere chestii.
Mi-a plăcut să descopăr tâmpenii de tot felul, să inventez, să repar, să inovez. Nu, nu am descoperit ce gust are rahatul de om, cum au făcut alții pe la câțiva anișori, dar pot să zic că eram unul dintre cei ce cunoșteau destul de multe pentru vârstă lui.
Doar că nu toate treburile astea au trecut neobservate pentru ai mei. Ei știau una și bună. Copilu' se face medicinolog. Și mi-au inoculat asta multă vreme în minte.
Au urmat perioade mai "negre" și din una în alta am început să mă educ singur, autodidact, cum s'ar zice. Să caut și să înțeleg.
Cu cât știu mai multe, cu atât sunt mai liber. Și nu îmi plăcea că nu am nici un cuvânt de spus niciodată despre cât de bună e medicina, ce salarii vor avea doctorii, ce tare e viața în spital și cât de puțin îmi doresc eu asta... Prin liceu am observat că nu suport chimia. (pe bună dreptate, sunt atât de degeaba la materia aia că aveam probleme chiar și când intrau părțile de matematică.). Și prin discuții le mai spuneam cât de nașpa îmi e cu materia asta, dar lamentările mele treceau neobservate. Nu că am luat notă mică la test, ci că nu îmi place nimic din ce înseamnă și include această materie.
A venit a IX-a, am pus prima obtiune pe bio-chimie. Da, am intrat. La filo-engleză. Din nou, ajung altundeva. Mă puteam transfera ușor, aveam "susținere" din toate punctele de vedere, dar am fost ales președinte în colegiul din care am făcut parte. Și am considerat ca dacă am reușit cu ajutorul clasei mele ar fi corect să rămân în clasa aceea. Și așa am făcut.
Încă ceva care m-am îndepărtat de "țelul" prestabilit. Nu a prea contat. Nu conta că nu mă interesează nici biologia nici chimia. Deja eu alesesem!
Ce, îmi plac româna, istoria? Rahaturi. Sociologie și alte umanisme dastea. La gunoi. Medicină. Okei.
Și am făcut pregătire de m-am spetit la mizeriile alea de Bio-Chimie.
Pentru BAC nici o zi de pregătire. Și l-am luat, 8.12. Aș fi putut să îl fi luat cu 8.60 dacă niște băieți mișto nu îmi scădeau 1.40 puncte din lucrarea la istorie la contestație (pentru că cine are noroc are până la capăt). Și da, am luat și un 10 la o materie umanistă, printre celelalte notela BAC. Din ce am învățat singur și nu cu prea mult timp înainte.
Și la facultate am picat grandios. Pe listele de așteptare. Dar am picat.
Și atunci am zis că nu îmi mai rup creierii în 2 încă un an pentru un vis care nu e al meu. Că poate intru. Și o să am șansa să îmi petrec 10 ani în slujba umanității. 6 prin facultate și 4 că rezident. Da, viață frumoasă. Doar că nu îmi plac oamenii bolnavi, triști, în suferință. Poate nu mă deranjează să intervin și să ajut. Dar nu îmi dedic viața studiului a ceea ce au creat alții, fără să îmi pot aduce aportul.
Nici nu vreau să ajung un nou Burnei care inovează ... masacrând oameni.
Încă ceva care m-am îndepărtat de "țelul" prestabilit. Nu a prea contat. Nu conta că nu mă interesează nici biologia nici chimia. Deja eu alesesem!
Ce, îmi plac româna, istoria? Rahaturi. Sociologie și alte umanisme dastea. La gunoi. Medicină. Okei.
Și am făcut pregătire de m-am spetit la mizeriile alea de Bio-Chimie.
Pentru BAC nici o zi de pregătire. Și l-am luat, 8.12. Aș fi putut să îl fi luat cu 8.60 dacă niște băieți mișto nu îmi scădeau 1.40 puncte din lucrarea la istorie la contestație (pentru că cine are noroc are până la capăt). Și da, am luat și un 10 la o materie umanistă, printre celelalte notela BAC. Din ce am învățat singur și nu cu prea mult timp înainte.
Și la facultate am picat grandios. Pe listele de așteptare. Dar am picat.
Și atunci am zis că nu îmi mai rup creierii în 2 încă un an pentru un vis care nu e al meu. Că poate intru. Și o să am șansa să îmi petrec 10 ani în slujba umanității. 6 prin facultate și 4 că rezident. Da, viață frumoasă. Doar că nu îmi plac oamenii bolnavi, triști, în suferință. Poate nu mă deranjează să intervin și să ajut. Dar nu îmi dedic viața studiului a ceea ce au creat alții, fără să îmi pot aduce aportul.
Nici nu vreau să ajung un nou Burnei care inovează ... masacrând oameni.
Până la urmă am discutat. S-a terminat cu "visul" cel mare. Sec, într-o seară. Acum pot să fac ceva mai apropiat de mine și de ceea ce îmi aduce mulțumire.
Da, poate am pierdut cea mai sigură meserie, bănoasă, respectabilă și nobilă, dar m-am câștigat pe mine în schimb. Și mă prefer pe mine în locul unui doctoraș cu bani și respect care nu face cu pasiune ceea ce face.
Da, poate am pierdut cea mai sigură meserie, bănoasă, respectabilă și nobilă, dar m-am câștigat pe mine în schimb. Și mă prefer pe mine în locul unui doctoraș cu bani și respect care nu face cu pasiune ceea ce face.
Concluziunea.
Dragi părinți și viitori părinți (probabil că majoriatea oamenilor care vor avea răbdare să citească polologhia asta până la sfârșit vor dori să se inmulteascala un moment dat) încercați să vă observați copilul. Toată viața lui este, la vârstele mici, doar o competiție cu sine însuși, o cale nebătuta către cunoaștere. El nu știe nici fizică, nici matematică, nici română și nici microeconomie. E imposibil să știe de atunci ceva concret.
"Vreau să fiu astronaut!" e doar felul lui de a spune că astronauții fac cele mai interesante chestii din sfera lui de înțelegere.
"Vreau să fiu gunoier!" înseamnă că respectă curățenia, că i se pare infam să vadă mizerie și un mediu' înconjurător canceros și că ar preferă să facă chiar el curat decât să fie nevoit să vadă astea.
Nu, nu înseamnă că el chiar dorește să facă asta (bine, uneori chiar dorește asta, dar dorințele astea se vor exprima pe la 14-15 ani și mai puternice că atunci când era mic, va avea și explicații, se va vedea că își da interesul în direcția respectivă).
Observați-l și încercați să înțelegi ce îi place. Nu zic că dacă îi place să facă curat în casă să îl încurajați să devină lucrător la salubritate. Dar vedeți cum se descurcă cu botanica, cu ecologia, cu domenii conexe ajutorării mediului, cercetării în domeniul stopării poluării etc. Dacă la vârstele mai înaintate îi va placea asta, asta este ceea ce i se potrivește. Susțineți-l, ajutați-l.
Îi place joaca pe calculator? Încurajați-l să facă și ceva util cu calculatorul. Poate o să observați că îi place să studieze vastă lume a tehnologiei și deja îl vedeți informatician.
Comunicați cu el. Constant. Îi place noul cerc de lectură în care s-a înscris? Îi se par utile cursurile de ECDL în care l-ați înscris? Consideră că se dezvoltă personal ca voluntar la doctorul veterinar din oraș?
Dacă da, înseamnă că v-ați atins scopul. Împreună.
"Vreau să fiu astronaut!" e doar felul lui de a spune că astronauții fac cele mai interesante chestii din sfera lui de înțelegere.
"Vreau să fiu gunoier!" înseamnă că respectă curățenia, că i se pare infam să vadă mizerie și un mediu' înconjurător canceros și că ar preferă să facă chiar el curat decât să fie nevoit să vadă astea.
Nu, nu înseamnă că el chiar dorește să facă asta (bine, uneori chiar dorește asta, dar dorințele astea se vor exprima pe la 14-15 ani și mai puternice că atunci când era mic, va avea și explicații, se va vedea că își da interesul în direcția respectivă).
Observați-l și încercați să înțelegi ce îi place. Nu zic că dacă îi place să facă curat în casă să îl încurajați să devină lucrător la salubritate. Dar vedeți cum se descurcă cu botanica, cu ecologia, cu domenii conexe ajutorării mediului, cercetării în domeniul stopării poluării etc. Dacă la vârstele mai înaintate îi va placea asta, asta este ceea ce i se potrivește. Susțineți-l, ajutați-l.
Îi place joaca pe calculator? Încurajați-l să facă și ceva util cu calculatorul. Poate o să observați că îi place să studieze vastă lume a tehnologiei și deja îl vedeți informatician.
Comunicați cu el. Constant. Îi place noul cerc de lectură în care s-a înscris? Îi se par utile cursurile de ECDL în care l-ați înscris? Consideră că se dezvoltă personal ca voluntar la doctorul veterinar din oraș?
Dacă da, înseamnă că v-ați atins scopul. Împreună.
Relația din familie va fi detensionată. Cum poți să fii deschis (în calitate de copil, adolescent,când toate sentimentele și emoțiile sunt amplificate și reamplificate și totul pare dramatic și fără sfârșit) cu niște persoane care consideri că te constrâng? Toate aceste discrepanțe îndepărtează mult părinții de copiii lor. O relație neplăcută în familie nu va conduce niciodată la ceva bun, pe nici un plan, cu atât mai puțin în planul dezvoltării personale. Și poate că intră la ce facultate ați vrut voi, dar dacă între timp s-a apucat de fumat angro și de droguri ca să își aline durerea, facultatea aia de viitor deja nu mai e un eveniment așa de fericit, având în vedere că viitorul se scurtează extrem de mult.
Și poate că nu vei face exact ceea ce îți place 100% toată viața ta, dar clar vei ajunge acolo unde ți-ai propus la un moment dat. Și poate o să ajungi și astronaut și președinte. Totul depinde de ține, Atâta timp cât nu te plafonezi într-un job infect pe care îl practici pentru banii de vacanță și o existența nefericită, meciul a fost deja câștigat, îți urez să ajungi în top la nivel de campionat.
Cam asta a fost.
Și poate că nu vei face exact ceea ce îți place 100% toată viața ta, dar clar vei ajunge acolo unde ți-ai propus la un moment dat. Și poate o să ajungi și astronaut și președinte. Totul depinde de ține, Atâta timp cât nu te plafonezi într-un job infect pe care îl practici pentru banii de vacanță și o existența nefericită, meciul a fost deja câștigat, îți urez să ajungi în top la nivel de campionat.
Cam asta a fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu