Weekendul ăsta am fost la concert, în Cluj, la Jean Michel Jarre (dacă vă interesează, căutați pe google).
Destul de frumușel pe acolo, atâta că nimeni nu a făcut mențiunea că nu pot să-mi iau băutură cumpărată mai ieftin de afară în sală (eu fiind un meltean sărac și egoist, vreau să îmi cumpăr suc ieftin, ori dacă nu pot, mă aștept ca măcar să îmi spună cineva că îl cumpăr degeaba, că tot la ușă îl las).
Sală în sine, cu bune și rele
A fost ok, Se putea și mai bine, având în vedere că am stat pe ceva scaune de plastic, d'alea de vedem pe la cârciumioare. Scena, luminile, aici nu pot să reproșez, s'a făcut tot ce se putea face intr'o sală restrânsă.
Personal, m'a încântat jocul de lumini, muzica nouă produsă de legendă vie care este JMJ, ce după 30j de ani cel puțin continuă să producă, să se adapteze noilor tendinte, să aducă inovație. Și a fi atât de longeviv în muzică asta, nu e chiar de ici de colo.
Conaționalii încântători...
A început concertul pe la vreun 20:00 fără ceva. Warm-up, puține lasere, muzică preponderent ambientală. Oamenii nu schițau nimic, toată sala stătea pur și simplu, mai vedeam ici colo câte un telefon ridicat pe filmare, în rest, tăcere și abandon.
Deja pe la 21:30, lucrurile se precipitaseră, începuseră melodiile mai noi, jocurile de lumini activau cum puțeau mai bine, artistul ( reținem, prima data ajuns în România, unul dintre tăticii muzicii electronice , etcetera) îi ruga, efectiv... pe oameni, prin gesturi, să se ridice, să danseze, să bată din palme în ritmurile beat-urilor. Și pe bună dreptate că eu chiar mă simțeam ok, nu era o atmosfera scremuta de super kko. Deloc, chiar frumos, pe feeling direct.
Dar cum să bată țăranu din palme, când el a venit să filmeze tot show-ul cu telefonul din dotare.
E lasere, ia să băgam telefonu' să ne uităm și peste 2 ani ce lasere a băgat baetii ăia de la Jean acolo.
E piesă nouă, ia să înregistram să ne dăm mari că avem mare masterpiece de alții nici nu cunosc.
Artistul se agită pe scenă bătând din palme? Oare ce vrea să zică, ia da'l dreacu, hai să îl filmăm cum se maimuțărește pe acolo că'i tare fain.
Inițial mă gândeam că asta e ideea, că poate așa vor oamenii să fie concertul. Mai seculet, să aibă ce povești acasă, să nu îi doară capul apoi. Dar a fost un moment de pauză, în care JMJ a plecat de pe scenă.
Inimaginabil ce ropot de aplauze, cum se ridicase toată sala în picioare, 2-3 minute s-a aplaudat continuu!
Adică cum măi, de ce nu face artistul bis? Noi am plătit aici bilet de j'de milioane, e dreptu' nostru.
Cu alte cuvinte, băieții s'au văzut puțin lăsați baltă. Poate și'au dat seama că omul acela nu făcea acolo tumbe ca să aibă ei ce filma. Dar târziu.
Dar a revenit, a mai mixat vreo 3 melodii. Cinste lui, că fuseră tari rău.
Și întrebarea mea pentru boboci.
După ce'am văzut treburile astea, m-am întrebat... De ce omul nu se mulțumește să trăiască momentul, să se distreze și să lase filmările pentru ECHIPA DE FILMĂRI. Oameni cu camere profesionale ce stau lângă scenă. Înregistrarea este HD din toate punctele de vedere, surprinde cele mai importante momente, este filmat de aproape... Cam tot ce trebuie și cum trebuie, cu alte cuvinte.
Nu, nu e bine, fiecare coclit preferă să stea cu telefonu' în mână tot concertul, să privească tot prin ecranul acestuia, să filmeze la o calitate de 35 de bani, dintr'un loc care sigur oferă o vedere de toată jena. Da e filmarea lui băi frate, e a lui și nimeni nu i-o poate combate, el a fost acolo!
DOVEDIT, BĂI AMĂRĂSTENILOR.
A fost dar n'a simțit nimic, că era ocupat să fie cameraman.
De ce preferăm să păstrăm în memoria telefonului amintiri ce ar fi trecut mult mai decent în memoria noastră pe termen lung? Nu e ca și cum a fost concert Vița de vie, de sunt 5 pe an. A fost ceva cu care nu ne mă întâlnim o vreme. Îndelungată.
Și ca să nu fiu mai catolic decât PAPA, am făcut și eu câteva poze ( așa, cât să țin minte că a fost frumous!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu