"Ma mai gandesc..."

Sa vedem pe'unde ne'ncadram//

Prin prisma experientelor proprii si a celor traite de mine pana acum (da, am 18 ani, si contrar asteptarilor, pot sa spun ca am vazut cate ceva pana acum) omul, fiinta rationala, are stilul sa'si gaseasca scuze pentru ce face, sa vada partea goala a paharului, sa se gandeasca cum ar fi fost daca in loc sa faca lucru X ar fi facut lucrul Y.

Asta prin prisma faptului ca ai fi putut  sa alegi in momentul acela. Si ai ales. Ai ales X. Si acum vrei Y.

De ce?

Din pacate, din observatiuni, am constatat ca viata te pocneste peste mufa foarte des si fara inteles, fara motiv. Dupa 2-3 episoade de genul acesta, incepem sa ne facem probleme cand luam decizii. Ne e frica, nu intelegem pe unde sa ne-aruncam. De obicei privim in ansamblu (sau nu, daca esti cretin, faci cum te taie capu' fix aiurea, poate ai noroc) si ne gandim cum se va materializa ceva'ul, daca facem asta in felul acesta.

Da nu prevedem nimic de fapt. Totul se poate risipi in cateva secunde.

Si devenim nesiguri. Suntem o generatie de oameni nesiguri, avem totul ca sa ne informam, putem sa citim nenumarate site-uri, bloguri, surse de stiri si absolut orice inseamna informatie specializata.

Dar prin prisma atator aspecte ce ofera siguranta, omul a uitat ca elementul surpriza e dat dracului de actual si exista peste tot. Si dupa o deceptie de genul, devenim nesiguri. 

Din pacate, ne place se credem ca alegem corect pe baza unor considerente solide (sau, revin, daca esti idiot nu iti trebuie nici considerente, nici solide, alegi oricum, orice). 

Dar niciodata nu renuntam la a spera cumva ca varianta Y va putea fi si ea cumva inclusa , ca o varianta de back-up. 

Revenim la revenire revenind cum revine orice reverie in mintea ce o reveleaza. Cum ar veni, ne uitam la capra vecinului care e mai frumoasa ca a noastra.

Doar ca vecinul nu e vecin, vecinul suntem noi, si capra nu e capra (evident, daca nu cumva intepretezi textul asta intr-un anume fel...), ci e alegerea.Alegere ce ar fi putut fi a noastra la momentul oportun.

De ce regreta oamenii, de ce nu se gandesc de la bun inceput ce si cum? 

V-a fost dat sa aveti experiente de genul? Mie sincer da. De atunci, prefer sa aleg agale, sa iau problema la rumegat (ca boul.) si cand o comit, sa fie pe viata.

De aia cand ma intrebi :"Te bagi la o sesiune de spart samanta si baut vin?" inainte de o zi importanta, nu voi zice niciodata "NU." 

Nici "DA!". 

Ci "Ma mai gandesc.". E ca un mecanism de oprire a evenimentelor pentru scurt timp. Este exact cea mai de pret comoara, castigam timp ca sa luam hotararea potrivita.

Voi va mai ganditi, sau va aruncati cu capul inainte?

//Loller