De ce "polițist"?

 O scurtă introducere:  

 A trecut ceva timp de la reușita mea "profesională", dar mi-a luat destul de mult ca să mă regăsesc în măsura în care să pot scrie ceva coerent, corect, așezat și total subiectiv. 
 Discuțiile purtate cu prieteni care lucrează la stat sau nu, cu persoane mature și cu familia mi-au dat de gândit în privința unor întrebări care apar... Întrebări și acuzații, de multe ori în mod eronat. 
 Așa că aici, probabil în numele multora, dar cu siguranță în nume personal, o să răspund și o să încerc să explic de ce EU am ales asta, conștient fiind de anumite probleme, avantaje etc.

 Întrebări frecvente: 

-De ce vrei să te faci polițist? Adică uite cum sunt ăia de la Poliția Locală, uite ce cazuri apar pe la televizor... Mulți încalcă legea sau fac abuz.
-Ai alte talente, te vei plafona în acest job, tu știi să faci altele mult mai bine... De ce?!
-Ai rude în Poliție? Fără pile oricum nu o să faci nimic relevant...
-Cum poți suporta să te îmbraci ca ceilalți, să te bărbierești, tu care erai "rebel" și ți-o ardeai la modul "interesant" mai demult?
-Ești sigur? Poliția ține de stat și deci...Actualii miniștri pot da ordine din considerent politic, ordine care poate nu-s cele mai ok din (multe rău) câteva puncte de vedere.
-Toți sunt corupți, nu o să realizezi nimic, ești prost că vrei asta, și corupt, că eu consider că așa este. (Asta nu e o întrebare, dar afirmația asta am mai auzit-o, și mă simt nevoit să dau câteva răspunsuri pe tema asta.)
-De ce te faci milițian? 

 Pe rând, că nu ne grăbim.-fiecare întrebare își va găsi răspunsul în rândurile următoare, exact în ordinea în care au fost scrise mai sus. 

-În primul rând, din principiu. Sunt un oarece idealist, m-au călcat mulți "găinari", mulți "prieteni" mi-au înșelat încrederea, fiind un om bun (a se citi prost), s-au folosit de avantajele pe care le-am putut oferi și au dat înapoi fix praful de pe tobă. În maniera în care am și o doză de naționalism prezentă în gândire și în suflet, în ideea în care am văzut atâția oameni care își bat joc de oameni... Prefer să încerc să fiu unul din băieții buni, pentru că pot să fac ceva pentru cei care au nevoie de mine. E important și necesar pentru sufletul meu, în primul rând. De ce să nu fac o carieră din asta? 
 Poliția Locală? Aia nu prea e "poliție". e doar o instituție care aparține de primăria orașului. Nu prea știu ei exact cu ce se mănâncă treburile de polițist. Deci dacă pui locală și M.A.I. în aceeași oală, ești puțin (mai mult) dezinformat.
 Da, la televizor apar multe probleme. În ideea în care avem emisiuni cu tot felul de mini-mafioți sau maxi-șmenari, avem și știri cu polițiști care o dau de gard. Ok, și ce e cu asta? E ca și cum aș spune că toți maseurii sunt incompetenți din cauză că unul mi-a luxat piciorul când încerca să mă ajute de fapt. Mulți pur și simplu o fac involuntar. Alții sunt incompetenți, într-adevăr, dar de la a blama o instituție întreagă de la câteva uscături până la înțelege cazurile izolate e drum lung. Și văd că mulți nu îl mai parcurg. 

-Da, poate am alte talente, poate-s bun la altele (bine, adevărul e că sunt). Dar faptul că ești un om cu relative cunoștințe în multe domenii, cu dorința de a realiza mai multe lucruri, mai versat și zelos în general... Cred că reprezintă un avantaj. Și poate... de ce nu? De ce să nu încerc la un moment dat să îmi exercit talentul cumva și în aceste structuri? Sporturi? Scriere? Te oprește cineva din a te dezvolta personal? Nicicum. Așa că de multe ori contează să vrei, că poți îmbina multe lucruri, domenii. 

-Aparent, nu am, părinții mei sunt oameni simpli, joburi la privat, fără relații la "nivel înalt". Și din câte s-a auzit, nu prea se poate. Dar uite că ăla micu' a intrat. Pe muncă lui, ore de învățat și ceva speranța și încredere în forțele proprii. Dacă vrei, faci și asta, faci și altele. Dacă rămâi la ideea că nu merge, din cauză că așa ai auzit, nu o să faci nimic. Poate nu e totul corect pe aici, dar dacă te rezumi la asta, degeaba mai încerci. Orice. În viață. 

-Hazardul mă place, suntem prieteni, dezordonat am tot fost, dar undeva în "spate" exista dorința de a mă dori special, din copilărie. Atunci nu știam exact ce și cum e cu "specialul" ăsta. Da, poți face orice pentru a deveni special. Între timp, de prin liceu, am considerat că dacă sunt reguli, mă voi supune, desigur, în momentul în care ele sunt pentru toată lumea. Iar diferențele dintre mine și ei oricum vor fi vizibile, pentru că eu sunt cine sunt, alții sunt cine sunt. Toți sunt unici, dar nu toți sunt speciali. În ideea asta, uniforma (uniformizata, ca să vezi) mă face să îmi doresc să mă dezvolt în așa fel încât omul din interiorul ei să devină cu atât mai mult bun în ceea ce face și în totul, pentru a-și putea păstra statutul de "special" (hai cârcotașilor, nu e cazul). Acum, toți vom avea un regim asemănător, dar diferențele se vor face pe baza a ceea ce suntem noi de fapt, pe baza a ceea ce știm, nu pe superficialitate. Ceea ce e cel puțin benefic pentru individ, în speță, pentru mine. 

-Da, bugetari. Dar, desigur, în momentul în care ordinele sunt contrare deontologiei și imorale, se pot face lucruri. Ideea e să ai puterea și conștiința de a le face. Eu le voi face. Dacă voi fi tras la răspundere, într-o bună zi, pentru că am încercat să fiu un om bun, corect și să îmi protejez patria și poporul, nerespectand ordine care ar leza principii morale și legi scrise "în sângele" patrioților și oamenilor de bine...voi încerca să nu las lucrurile așa. 

-Da, ai o părere foarte relevantă pentru copiii din clasele primare. E așa că așa știi tu, că ai văzut și auzit pe la T.v., pe la vreo 3 prieteni și ai văzut un polițist care mânca o shaworma pe undeva prin parc în loc să patruleze. Bun, să zicem că ai părerea asta despre actualii oameni de acolo. De ce mă bagi în aceeași oală?  

2.  Vrei să se schimbe cei de acolo, dar dacă unul vrea să intre și să fie corect îl blamezi și îl bagi în aceeași oală...Păi de unde să se mai schimbe ceva vreodată? Oricum o dai nu e bine. 
3.  Dacă vezi doar părțile rele, nu e că doar alea există. 
4.  Judecă fiecare om în parte, dacă vrei să judeci, dar nu face din judecata ta un etalon. Nu e. A nimănui nu e, în mod special. 

-De principiu, mă fac polițist, nu milițian. Trecând peste asta... Nu, nu că ies la pensie devreme, nu că am x avantaje în anumite privințe, nu că vreau bani, nu că vreau poziție, nu că vreau să mă joc de-a puschi-puschi pac-pac. Le știu, le-am auzit. Din principiu. Pentru o idee, pentru conștiință, pentru mine ca om, pentru ceea ce contează, pentru că pentru mine contează un pământ sfânt, pentru că dau mai mult de doi bani pe ce alții aruncă la gunoi, pentru că sunt tânăr și nu m-a dezamăgit încă viața, pentru că sper să schimb, să ajut la schimbare, să fiu parte din ea. La 10 cetățeni care blamează o institutie întreagă pe baza unor cazuri izolate, sunt 100 de alti cetățeni ce respectă, din considerente lesne de înțeles, această instituție. Pentru că peste relele pe care le ținem minte, că "sar în ochi", cum s-ar zice, există și faptele bune, care sunt mult mai multe. 

 Pentru că unii pot accepta și îmbrățișa ideea de a muri pentru o idee, pentru un popor, o națiune, principiu. Dreptatea e o "rara avis" astăzi, mulți nu o înțeleg, o interpretează, o urăsc sau o discreditează. Poate nu-s cel mai bun om, cetățean. Dar sunt unul care vrea să fie, iar puterea exemplului este cea mai mare. Fără ambalaje, fără reclamă. Doar... 

A fi.