ȘOCANT. Se poate trăi fără REȚELE SOCIALE!

După cum știți cu toți, deoarece vă interesează și v'ați informat când ați observat că nu mai scriu, din cauză că mă chinui să învăț pentru o admitere, am avut blank total, pe social media/blog/internet în general.

 Cum ie veatza fără apăsătoarea laudă constantă a tuturor copiiilor realizați? 

 Păi, prima chestie, mi-am dat delete din creieraș la toate mizeriile care nu mă interesau oricum, dar pe care le vedeam involuntar. Dar probabil asta nu e o noutate. 

 Partea interesantă e că nu am mai resimțit frustrare (ca un frustrat ce sunt) urmărind ce activitate interesantă au concentatenii mei pe facebook, în timp ce eu bag material didactic ca un erou în călduri, stând în casă, la multe grade afară... 

 În schimb, văzându-i prin oraș, realizam ce activități "basic"fac. Da, toată lumea e "happy happy wow wow" în poze, în realitate... îi vezi cum sunt de fapt. Toată lumea pozează în "HEEEYOO SUNT STĂPÂNU LUMII ÎMI MERGE BINE RĂU!". 

 Doza asta de realitate nealterată aduce aminte de faptul că toți trăiesc vieți mizerabile și triste. Fără prefăcătorie, fără vrăjeală social media! 

 Bine, nu e chiar așa, dar și eu sunt nesimțit... 

  

Intimitate?

 Da, o doză mai mare de intimitate.  

 Trăiești momentul? 

 Da, mult mai personal, lucrurile par ceva mai reale. Când bei un suc îl bei pentru tine, nu pentru prietenii tăi care trebuie să vadă că nu ești un sărăntoc care nu își permite Mojito! Da, când te duci la restaurant parcă crusta de pe snitzel e mai crocantă când o mănânci cu dinții tăi, nu cu ochii prietenilor. 

 Timpul se dilată? 

 Habar nu am, cert e că orele trec mai greu. Trec mai greu când nu scrollezi între miile de pisici, câini, informații pseudointeresante, știri fake, vrăjeală, meme-uri fffffff. interesante. Parcă și realitatea înconjurătoare e mai prezentă, că nu ai încotro, trebuie să o observi, dacă nu ai aplicațiile vieții pe telefon. Asimilezi informație utilă dacă vrei, te uiți la filme, dacă vrei, zici că ai făcut rost de câteva ore care înainte nu erau ale tale! 

 Partea proastă? 

 Habar nu am, mă simt foarte neapreciat, nu mă validează nimeni, nu mă pupă nimeni în fund cu like-uri (oricum, și așa erau puțini, dar nici măcar ăia???), parcă nu mă simt om pe lume când nu bag un selfie la 2 zile în care mă prezint în toată splendoarea, cât de interesant sunt eu și ce activități ieșite din comun fac... 

 Da, nu. Oricum, o parte proastă ar fi. Fiind totul interconectat, te simți puțin pe dinafară. Am ajuns mici rotițe într-o masinărie cu milioane de elemente. Mașinăria nu simte o piesă lipsă, dar piesa simte lipsa celorlalte elemente! 

  

 P.S.: Da, sunteți niște campioni, faptul că ați terminat o facultate este demn de statuie. Toate copilele în robe, foarte frumos machiate, foarte câștigatoare!  

 Promit că dacă îmi rămân mai puțin de 50 de bani pe tejghea îi las, special pentru zâmbetele alea de campioane pe care le băgați după ce terminați facultatea aia BLANAO care vă lansează în viață direct în scaunul de manager de casă de marcat! 

 Tare gagiul! L'am pozat acum 5 ani! Dacă vă place, să știți că și mie îmi place!  

Consecvență în superficialitate-Bine v-am găsit.

 Dar rău am nimerit.

 Anul de grație, 2018, și ceea ce a adus cu el. Extreme "pozitive" .

 După cum se vede cam peste tot, lumea, de câțiva ani încoace, a luat-o puțin pe cărări. Scriu lumea, și mă refer la lumea modernă, nu la triburi, care fac același lucru de 2000 de ani încoace. 

 Prin extreme, mă refer, surprinzător, la acțiuni care deja sunt duse spre extrem, prin "pozitive", mă refer la impactul pe care îl au în opinia publică actuală. Pentru unii, e foarte bine că sunt duse la extrem, pentru alții, de exemplu, pentru mine, e groaznic, sinistru. 

  

 #Metoo - o treabă pornită prin 2017, dacă nu mă înșel, a pornit ca un ceva necesar, având în vedere abuzurile care se fac (nimănui nu îi pasă cu adevărat, în schimb, de acești oameni, doar angry reaction pe fb și apoi...uitare, un alt aspect pe care îl voi discuta mai jos.) și de care nu se știe nimic. Un fel de cadavru uitat în apa, care a putrezit și s-a ridicat la suprafață.  

 Ok, e în regulă, tot ce e rău trebuie să iasă la suprafață, într-o bună zi. Devine sinistru când, după o perioadă super lungă de timp, tot se trezesc tot felul de frumușele de actrițe sau actuale femei de succes să arunce cu noroi în oameni celebrii, care "m-au pipăit acum 26 de ani!". Le-a fost frică să recunoască... Da, nu, e vorba de comoditate, e vorba de jobul ăla în care voiai să rămâi. Și ok, ai familie de întreținut și nu poți schimba jobul când i se scoală unui libidinos... De ce nu te-ai trezit mai devreme? De ce 26 de ani? 

 Pentru că ai așteptat momentul. Ca și cum mi-aș fi luat o palmă peste bot, când eram mic, de la prietenul meu (care era de o vârstă cu mine atunci) Smiley, de exemplu, și când este la apogeul carierei sale, BOOM, apar eu și-l fac de rahat, pentru că pot și vreau, și nimeni nu mă poate opri. 

 #HatePentruNationalism - aparent, e o rușine, mai nou, să ai sentimente naționale. Recunosc, nu este ceva în mod special util, nu este ceva care să îți aducă beneficii imediate, exacte, palpabile. Este un sentiment intrinsec care se manifestă în diferite moduri (pentru unii, o dorință avidă de dat afară străinii din țară, pentru alții, contemplarea unei țări frumoase și nimic mai mult). Mizeria începe când adolescenții ăștia de factură nouă, cititori de www.vice.com, cei pro #TotCeVineDinAfaraSiEEuropean, încep să te judece. Da, ciudat, predică pe unde apucă placa cu "Cum îndrăznești să îi judeci pe #gay, #transsexuali, ,#imigranți, #oriceAltCeva." dar ei judecă la rândul lor cu mare lejeritate orice nu le convine. 

 Băi, eu înțeleg, dar nu poți să stingi focul cu foc. Adică îți asumi că iei sentimentele unora în derâdere și îți asumi că oamenii ăia nu vor fi mulțumiți cu genul ăsta de comportament, deci, poate chiar fără să fi avut ceva înainte cu tine, de azi vor avea. 

  

 #ReteleSociale - reacții antisociale. Discutam cu o persoană care mi-a fost apropiată, la un moment dat, despre pozele mele de pe #feisbuci. Că postez de multe ori mizerii de poze, că sunt stupid și ia uite nene ce față am aici, dar și acolo. Cum să mă ia cineva în serios? Sinistră gândire. Păi da, dacă în general, în viață, nu pari un om demn de luat în serios, poate te scoate un profil atent aranjat. Dar scuză-mă, cred că mi-am făcut cont pe rețele sociale să postez ce doresc eu, nu ce "se cere", social vorbind. 

 Consecvent modul în care, de vreo 2-3 ani încoace, oamenii pun poze și descrieri care mai de care, de-oi zice că e vreun filosof de marca veche, când îl vezi în real-life, e ultimul cretin care râde la un deget. Toți duc o viață bună, fetele arată extrem de bine și se distrează mult, ascultă muzică bună, mănâncă doar salate și prăjituri (#cheatday booooooy), se sheruiesc doar evenimente de factură nobilă, știri importante... aceleași peste tot.

 Superficial este cum se văd treburile astea. Toată lumea e doar lapte și miere, roboței pupincuristi, băieți educați până la primul "send nudes" și fete care sunt ok cu celelalte fete, atâta timp cât nu se dau la iubitul lor (vreun mare mascul alfa, purtător de șosete colorate, de multe ori). 

 Doar comentarii de bine, reacții #love, #like, #shitposts (doamne ferește).  

 Am avut nesimțirea de a da cate'un sad reaction, colo și colo. Păi au intrat astea supărate în DM, că de ce dau sad reaction? Care e problema? Ce nu îmi convine? 

 Am rămas puțin pe gânduri... Câtă lipsă de încredere în sine, cât pupincurism să fi înghițit ca să ajungi atât de panicat de... o față tristă? E trist.

 Toți suntem supărați acum, dar ne trece până mâine. 

 Scandal, s-a întâmplat ceva... Orice. Media vuiește, oamenii au draci în cur, toți au păreri contradictorii și predică teorii deștepte despre cum e de fapt și cum a fost și cine e de vina și, și, și, și... 

 Și trece o vreme. Timpuri noi, obiceiuri vechi. media livrează alte rahaturi, alea vechi automat intră sub preș.  

 COLECTIV? Știe cineva ce reprezintă acest substantiv, singular, înafară de definiția din Dex? Da, normal, dar cine s-a mai gândit la el în ultimul timp. Acum important e că o memam pe Vioriche Danchill și pe Nea Musteatza' și râdem tare de guvernarea PESEDE. Dar uităm cum a picat ultima guvernare PSD. Din cauza unui accident de proporții catastrofice. 

  

 Praf în ochi de peste tot, dar nimeni nu se prinde. Mintea e prinsă peste tot, prin sute de informații inutile livrate de media, totul este despre tot și prea puțin despre ceea ce contează. 

Facem totul, dar de fapt nu facem nimic.

Superficial a ajuns o definiție. În epoca în care toată lumea e importantă, în care contează ce se întâmplă, nu DE CE se întâmplă. Contează că urăști ceva, ci nu DE CE urăști. Contează că mănânci carne, nu DE CE mănânci carne. Contează ce iubești, nu DE CE iubești ceea ce iubești. Toți predică acceptare, toți predică iubire, viață boemă, pace și bunăstare pentru noi toți... 

  

 Sunteți niște mirese îmbrăcate în rochii negre, pline de noroi și păcat. Burduf de oaie plin cu mizerie.  

 Mințile voatre au adunat prea multă ură pentru ceea ce era cândva normal, doar pentru că iubiți/apreciați ceea ce e acum normal. Nimeni nu mai încearcă să înțeleagă. E mult mai usor să arunci cu noroi și apoi să te guduri de cei care sunt ca tine, să îți iei doza de acceptare și să mergi mai departe fluierând. 

  

 E un bal mascat, și măștile sunt de câteva feluri, din păcate, nici măcar originalitatea nu mai e ce a fost.  

  

 Propovăduiți dragostea prin toate postările de pe facebook și instagram, dar vorbiți că ultimii oameni despre alți oameni. Blamați răutatea omenească, dar înșelați cu prima ocazie omul care v-a fost aproape. 

  

 Consecvență în superficialitate-Bine v-am găsit, rău am nimerit.