Ce multe a rezolvat timpul.

 În ultima vreme, am fost prin tot felul de locuri în care obisnuiam sa merg mai mult în trecut, și am început să mă gândesc la faptul că unele lucruri chiar se schimbă o data cu timpul. Casa bunicilor, care pe vremea când trăiau ei era.. cumva, acum arăta deplorabil, și de aici am realizat că sufletul omului nu e atât de departe sau de aproape de material. Abstractul situației face ca sufletul să se deterioreze SAU să se îmbunătățească, după ce tu începi să nu îl mai cunoști (aici vorbesc de prietenii încheiate și etc). Mai pe scurt, poți să și evoluezi, la fel de bine cum poți să și involuezi.
 
 E important de specificat că în cercul meu de persoane apropiate, a fost o vreme, prin 2014-2015, în care foarte multă lume (aproape toți) fumam. Toate porcăriile și peste tot (eu mai puțin, totuși, din considerente proprii). Era unul dintre noi care mereu încerca să ne plesnească peste țigară și să ne facă să renunțăm la acest viitor viciu nefericit, împuțit și arzător de valută multă. Nu a reușit, toată lumea fuma în legea ei. La 2-3 ani distanță, în cercul meu de prieteni mai există doar un fumător și vreo 2  de ocazie, cum ar fi, care fumează doar la o băută mai dată dracului. Restul, au renunțat, în timp, pur și simplu au renunțat. Culmea e ca cel care fuma cele mai ale dracului țigări nu mai fumează nimic acum. Ăla pe care îl vedeam dependent pur sânge a renunțat pur și simplu.

 Din asta trag concluzia că fiecare om trebuie lăsat să învețe și să experimenteze în felul său. O să vină vremea când își va da seama ce e bine pentru el. În unele cazuri e prea târziu. Dar în cele mai multe, nu este. Da'l în **** mă-sii, e de la vârstă, vrea să fie șmecher, când o mai crește, se va mai destupa la minte, fii sigur!

 Oamenii. Am încheiat câteva prietenii anul trecut. Din motive mai mult sau mai puțin bune, cu finaluri mai mult sau mai puțin fericite (pe cât de mișto poți să închei o prietenie😂). 
 Anul asta am reluat câteva. De la sine. Nu am făcut nimic ca să le aduc înapoi. Personal, nici nu credeam că mai e posibil. Pentru că se greșise mult. Dar a fost și se pare că merge bine. Și eu și persoana în cauză poate ne-am mai maturizat, poate am înțeles niște lucruri care nu sunt benefice actualemente și putem conviețui mai bine împreună. Înțelegem unele situații mai bine și suntem în stare să le facem față. Ne-am stabilit poate niște principii pe care le facem vizibile și pe care ni le vom respecta reciproc.

 Asta face durabilă o prietenie, comunicarea, pe care poate atunci nu am avut-o destul. Dar timpul a rezolvat. Și a venit de la sine. Nu am forțat nimic, doar am așteptat, cuminte, în banca mea metafizică, să îmi iau porția de boabe expandate pentru câini cu 2 picioare de la viață.
 
 Lucrurile se schimbă. Timpul nu se schimbă. Cu puțină grijă putem ajunge departe. Trecutul care merită va face tot posibilul să nu rămână în trecut, dar nu va depinde de noi. Trebuie lăsat să acționeze, ca un acid slab care va mânca oxidul, într-o perioadă lungă, ca mai apoi să lase obiectul strălucitor și în perfectă stare, numai bun să strălucească cel mai puternic dintre toate.