Balada Timpului

 M-am trezit astă noapte și l-am văzut pe taicamiu cum dormea pe canapea. Nimic nou sub soare, doarme pe canapea de cel puțin 20 de ani (cam de 20 de ani îl știu,deci poate și de mai mult timp), și am văzut câte chestii s-au schimbat. De 10 ani nu mai fumează, deci de sforăit, nici gând, doar că, vezi tu, a îmbătrânit... Barba și părul s-au albit și ele. Nici măcar canapeaua nu mai e cea veche...

 Și o secundă m-am văzut cândva, în viitor, uitându-mă spre o canapea pe care nu a mai dormit nimeni de mulți ani, cu un gol imens în suflet. Și mi-am adus aminte de vorba aia românească :

 Timpul le rezolvă pe toate! ( nu îți face griji !!!) 

 Ce mizerie eternă. Ce face timpul? Omul e doar un trecător printr-un infinit "spațiu-timp". Timpul este sursa tuturor durerilor noastre, sursa tuturor supărărilor. Timpul este cel mai mare și mai macabru mormânt care a existat și va exista vreodată pe fața pământului. 

 Și îl privim cu speranța, cu admirație, uneori ca pe un real salvator.  

  

 Ce a făcut timpul pentru tine? 

  Mă uit în istoria țării. Timpul ne-a dăruit în 1918 una dintre cele mai frumoase surprize, pe care ne-a furat-o în 1945, când pe aici au venit băieții care ne-au furat tezaurul și o bună bucată din țară. 

 Apoi a venit Ceaușescu, care împreună cu Măria Sa, Timpul, a clădit ceva relevant în țară. Mulți l-au urât, mulți l-au iubit, Timpul l-a trădat. A murit de Crăciun. 

  

 Cu Timpul în dreapta lor, oamenii au vrut o schimbare, o revoluție, care, cum era normal, în timp, s-a dovedit că a fost o lovitură de stat. Ne-a dus din lacul "foametei și Securității" în raiul capitalismului...al democrației...leagănul civilizației, ce mai. Până ce tot el, TIMPUL, ne-a dovedit că băieții de la putere sunt niște marionete în mâna vechilor  împutiti.  

 Ce glumeț e TIMPUL, un băiat de calitate, un băiat cu care ai bea un vin și ai mânca un mousse. 

 Ce face Timpul azi? El personal, nu face nimic. Oamenii îl așteaptă. 

 Oamenii cred că Timpul nu e singurul din neamul său. Oamenii au impresia că există și alți frați sau veri de-ai lui: 

 -"Timpul-Potrivit" 

 -"Ziua-de-ieri" (un văr de-al treilea, dacă mă întrebi pe mine) 

 -"Ziua-de-mâine" (care evident, ne va aduce pe fratele Vremuri-mai-bune) 

 -"Ziua-de-Apoi"...

  

 Dar chestia e că Timpul nu doar că a rămas singur. Timpul a fost singurul Dumnezeu veșnic prezent dintotdeauna, încă de pe vremea când el nu avea un nume și nici nu se măsura în zile, secunde, ani, cozi la pâine și etc. 

  

 Oamenii l-au botezat de fiecare dată. În 1878 au făcut să fie Timpul-pentru-război, și au reușit să îl transforme chiar și în Anul-Independenței. 

 Oamenii au făcut ca timpul să fie Timpul-de-trezit și Ora-de-culcare. A fost totul în mâneca oamenilor. 

  

 A venit Timpul, din nou, pe buzele oamenilor se citește un cuvânt. Că este din nou TIMPUL.  

 Dar oamenii vor decide dacă e TIMPUL să plecăm capul din nou, dacă e TIMPUL să plecăm pur și simplu de aici...sau dacă e TIMPUL să mai botezăm încă o dată o zi, un an, să mai scriem încă o filă în istorie. 

 TIMPUL este aici și acum, și este și ieri, este și mâine. Dar tu nu știi dacă vei mai fi. Lasă ceva în spate înainte să ajungi în criptele uitate ale Timpului. El nu te va ierta, nici pe tine, nici pe mine. 

  

 Tu te vei ierta pentru că l-ai pierdut pe Timp? 

  Și acum spuneți cea mai mare tâmpenie care v'ar putea ieși pe gură după ce v-ați gândit 20 de secunde la acest articol: 

  

 Mergem înainte, că înainte era mai bine.