sâmbătă, 29 octombrie 2016

Emotie de toamna prin ochii unui trecator.

Vedem oare?

Dimineata, dupa lungi discutiuni, revin spre casa. La rasarit. Ce frumos.

Vad in sfarsit frumosul dintr-un oras innecat in blocuri gri si strazi mult prea aglomerate de masini parcate.
Lumina diminetii lasa reflexii albastrui in geamurile numeroase, ce vii par blocurile! Parca cerul insusi se revarsa cumva peste cladirile astea. Lasa o mica bucatica in casa fiecarui cetatean adancit in somnul cel de toate zilele. Si ce frumos e. Turez masina mai mult decat trebuie pe strazi inguste, Vartejuri de frunze multicolore animeaza un oras adormit in noxele si miile de ganduri ingropate in somn. Si ce frumos e.

Nu deseori se intampla sa vad, cumva,candva, ce frumoase's lucrurile simple. Si atat de veridice. Se intampla in fata mea si splendoare faptului in sine ma minuneaza si infioara cumva. Eu vad, dar oare catora le este dat sa vada frumusetea ingropata intre betoane? Simplitatea prin care natura isi spune cuvantul, trairea simpla a prezentului neintinata de realitatea cenusie. Strazile gri maturate de frunze galbui, galbejite, simplitatea si frumusetea mortii ce da culoare vietii.

Renaste.

Un rasarit de milioane, cum sunt toate rasariturile. Doar ca pe'asta il vad si il percep altfel. Din noapte prinde viata ziua de mii de ani fara ca vreuna sa zica vreodata "piua". Ce simplu. Majestic, enorm, conform cu natura, legal prin legile universale. Se intampla si atat. 

Cati apreciem de fapt lucrurile astea? Sa prindem un rasarit dupa o noapte plina de nectar si o viata plina de venin. Si sa nu ne pese ca e asa si nu altfel. Sa vedem pur si simplu lucrurile exact asa cum sunt,simple, atat de mici dar totusi atata de mari, de insemnate.

Ne trece viata. Sau noi trecem prin ea. Nu mai vedem ce e frumos. Ne cautam fericirea in lucruri, sau oameni. Si ce gresit e.


Minunat.

Asocieri // De ce suntem superficiali?

"Ce voce buna are tipul asta, sigur e si frumos..."


Pentru inceput, astazi discutam cu prietena mea despre Ricky Martin (era o meldoie la radio, ca nu discut asa aiurea de Ricky Martin, ce dracu...) si printre altele, pe langa faptul ca i-a laudat vocea, si-a exprimat si dezamagirea asupra faptului ca este gay. Atunci mi-a picat mie nitel fisa, deci am pus intrebarea intrebarilor: "DE CE?"
"Ca era foarte frumos si imi placea foarte mult de el." -> Ei, pe langa micul mental breakdown pe care l-am resimtit (nu), mi-am dat seama de faptul ca oamenii fac asocieri intre foarte multe chestii, in special femeile. 

(A, si ca oamenii au o dubioasa placere de a resimti ceva sentiment, emotie, ceva, pentru vedete sau persoane la care nu vor ajunge niciodata...OAMENI BUNI, SUNTETI MASOCHISTI?)

Da, exemplu de trupe de cretini, fara nici un talent, dar care au "look-ul" ala de vis pentru pasarici in floarea varstei, One Direction si alti asemenea.

De ce nu apreciem talentul artistic? Trebuie sa aiba oarece imagine, sa faca cine stie ce, sa arate cumva, sa aiba barba nici prea lunga, dar nici deloc, sai ii straluceasca dintii in soare, sa poarte ochelari de soare Ray-Ban, nu Versace.
Dar vocea, faptul ca el canta bine? Deja "miezul" se pierde in detalii.
Arta ar trebui sa fie doar arta. Eventual cu un nume, semnatura celui care o produce. Fara alte detalii estetice. Credeti ca artistele astea de carton, aparute ca ciupercutele dupa ploicica au aparut datorita vocii? In nici un caz, din pacate.

De ce suntem superficiali?

Asociem. Pe de o parte, nu stim sa recunoastem ceva frumos fara sa ii asociem o mie de lucruri. Modelele sunt modele ca sunt frumoase, ca au ceva ce atrage priviri sau pur si simplu indeplinesc niste cerinte pentru ceea ce fac.
Muzicienii folosesc instrumentele ca pe o a 3-a mana(sau a 4-a, sau cate or mai fi), cantaretii...canta.
Si cam aici ar trebui sa se opreasca toate aprecierile. Strict acolo unde trebuie sa ajunga, nu sa divagheze peste tot. Haine, machiaje, masini, swag, gang-bang, smecherie la cutie.

E o situatie deja obisnuita, imaginea vinde. 
Dar din pacate, ne vinde si noua din creiere si ne lasa goi. Nu mai stim sa apreciem ceva pentru ceea ce este, ci pentru ambalajul in care se prezinta. Canta frumos, super. DAR STAI! E frumos rau! Are carbasanu de un metru! Se imbraca de la Bricostore! Si-a cumparat cel mai nou model de Lada '98! Ce cool.

Stati asa, omu' doar canta. Restul e bla bla.

Ce societate trista si de consum. O sa ma apuc sa bat babe cu ciocanu peste degete. Cu un ciocan de la Bosch. Pun pariu ca oamenii vor asocia crima cu firma, cumva, intr-un fel, mai ales daca specific ca am ales acest ciocan pentru ca are o textura speciala care innmoaie osul de baba si il face numai bun de ciocanit!
Nu e ca si cum trebuie sa intelegi doar faptul ca un cretin s-a gandit la o porcarie, trebuie sa o desfaci pe bucati.

Ce adunatura trista suntem!

vineri, 28 octombrie 2016

"Ma mai gandesc..."

Sa vedem pe'unde ne'ncadram//


Prin prisma experientelor proprii si a celor traite de mine pana acum (da, am 18 ani, si contrar asteptarilor, pot sa spun ca am vazut cate ceva pana acum) omul, fiinta rationala, are stilul sa'si gaseasca scuze pentru ce face, sa vada partea goala a paharului, sa se gandeasca cum ar fi fost daca in loc sa faca lucru X ar fi facut lucrul Y.

Asta prin prisma faptului ca ai fi putut  sa alegi in momentul acela. Si ai ales. Ai ales X. Si acum vrei Y.

De ce?

Din pacate, din observatiuni, am constatat ca viata te pocneste peste mufa foarte des si fara inteles, fara motiv. Dupa 2-3 episoade de genul acesta, incepem sa ne facem probleme cand luam decizii. Ne e frica, nu intelegem pe unde sa ne-aruncam. De obicei privim in ansamblu (sau nu, daca esti cretin, faci cum te taie capu' fix aiurea, poate ai noroc) si ne gandim cum se va materializa ceva'ul, daca facem asta in felul acesta.

Da nu prevedem nimic de fapt. Totul se poate risipi in cateva secunde.

Si devenim nesiguri. Suntem o generatie de oameni nesiguri, avem totul ca sa ne informam, putem sa citim nenumarate site-uri, bloguri, surse de stiri si absolut orice inseamna informatie specializata.
Dar prin prisma atator aspecte ce ofera siguranta, omul a uitat ca elementul surpriza e dat dracului de actual si exista peste tot. Si dupa o deceptie de genul, devenim nesiguri. 

Din pacate, ne place se credem ca alegem corect pe baza unor considerente solide (sau, revin, daca esti idiot nu iti trebuie nici considerente, nici solide, alegi oricum, orice). 
Dar niciodata nu renuntam la a spera cumva ca varianta Y va putea fi si ea cumva inclusa , ca o varianta de back-up. 
Revenim la revenire revenind cum revine orice reverie in mintea ce o reveleaza. Cum ar veni, ne uitam la capra vecinului care e mai frumoasa ca a noastra.
Doar ca vecinul nu e vecin, vecinul suntem noi, si capra nu e capra (evident, daca nu cumva intepretezi textul asta intr-un anume fel...), ci e alegerea.Alegere ce ar fi putut fi a noastra la momentul oportun.

De ce regreta oamenii, de ce nu se gandesc de la bun inceput ce si cum? 
V-a fost dat sa aveti experiente de genul? Mie sincer da. De atunci, prefer sa aleg agale, sa iau problema la rumegat (ca boul.) si cand o comit, sa fie pe viata.

De aia cand ma intrebi :"Te bagi la o sesiune de spart samanta si baut vin?" inainte de o zi importanta, nu voi zice niciodata "NU." 
Nici "DA!". 
Ci "Ma mai gandesc.". E ca un mecanism de oprire a evenimentelor pentru scurt timp. Este exact cea mai de pret comoara, castigam timp ca sa luam hotararea potrivita.

Voi va mai ganditi, sau va aruncati cu capul inainte?

//Loller


Una de la mine pentru voi!

Inca un baietandru cu blog // De ce sunt aici, cine sunt, ce fac.

Salutari, sunt Avram Alexandru, am 18 ani, am terminat liceul in Ploiesti. 
Da, nu sunt la facultate, sunt in asteptare pentru la anul (si la multi ani).Nu, doar pana la anul. Probabil la anu' pe vremea asta vom face un mic update.

  • Voi folosi aceasta platforma exact sub forma unui jurnal online. Vreau sa zic ce ma taie capu', si poate chiar sa gasesc oameni care sa se identifice cu asta.
  • Nu, in nici un caz nu voi scrie punctual pe o tema, despre gastronomie, masini, beauty-vrajeala si alte cele. Pur si simplu simtiri si diferite evenimente trecute prin filtrul gandirii proprii.
  • Nu va compatimesc, nu scriu motivationale, nu vreau sa ma compatimiti, nu ma intereseaza banul gros scos prin reclame intruzive si alte porcarii de genul acesta.
  • Posibil sa folosesc limbaj indecent uneori, cand situatia o cere. Accept orice fel de comentariu, atata timp cat nu e 100% paralel cu orice inseamna subiect.
  • Consider ca majoritari in tara asta sunt cretinii, needucatii, nesimtitii si dobitocii. Imi voi permite sa ii numesc cum doresc pentru ca nu sunt de acord cu mine sau imi provoaca disconfort, referitor la evenimentele relatate. In rest sunt un om impartial ce alege ce e bine si ce nu, trage concluzii si toate cele in functie de argumentele primite.

De retinut:

  • Imi plac ideile. Alea proaste. Daca ai avut o idee proasta, fii sigur ca eu am avut-o inaintea ta:D.
  • Nu imi plac caracterele omenesti. Vom avea multe posturi pe tema asta.
  • Tind sa fiu misogin. Asta se incadreaza la deprinderile omenesti, vom avea si aici destule de scris.

Si nu imi place sa ma lungesc aiurea, deci ne oprim aici. O sa merite efortul de a urmari cu ochiu' flexat ceea ce va aparea.

Cu dragoste, stima si respect, Avram Alexandru, Xtra Loller si alte pseudonime.