luni, 6 mai 2019

1 Mai 2019 hai-hui pe litoral

Partea cu plecarea.


Surpinzător, pe 30 m-am hotărât cu iepurașii mei de câmp să mergem în excursie pe litoral, să simțim nisipu'n pantofiori și să revedem minunatul litoral românesc, cu tot ceea ce îl reprezintă, alge, scoici, valuri, distracție, melteni, petreceri... În fine, cred că se înțelege. 
Bun zis, bun făcut, pe 30 la 06:00 ne vedem la benzinărie. Evident, pe la 06:20 îmi luam cafeluța aia blanao și așteptam pe cam toată lumea, singura persoană care ajunsese fiind persoana cu care oricum am venit eu. Ne-am strâns, am aranjat, am plecat, drum întins, autostrada, vreo 4 popasuri la dus, au luat băieții la micul dejun câte o sticluță corectă de Jameson si una de Jager la 20 ml, pe burta goală, ca să știe că merg la mare, și în vreo 4 ore eram acolo. Unde acolo? Păi eram la Constanța, și trebuia să ajungem în ceva apartament al unei cunostințe, doar că nu știam nici număru blocului.. și abia că știam strada, care era cumva înfrățită cu o altă stradă. În vreo juma de oră am dat și de blocuri, și de apartament, și ne-am și făcut comozi.

Seara de 30 aprilie.

După ce am frecat puțin menta la rece, am ieșit pe plaja (apartamentul respectiv este exact lângă o plajă destul de nou amenajată, deci, destul de liberă și curată) puțin... Bine, nu eu că mi-a fost lene, dar așa ca idee, ne-am îmbrăcat conștiincios si am purces spre Vama Veche. Evident, șofer nu am fost eu pentru că mă sarutasem deja cu vreo 2 doze de bere și din considerente foarte bine cunoscute nu mă puteam urca la volan cu mintea încețoșată de aburii grei ai alcoolului (evident, nu aveam nimic, dar ieșea la ECHILOTEST, cum ar zice orice analfabet corect). Da, să zicem că masina era grea, oameni mulți, nu eu la volan, stres la kilogram, gropi peste tot, imbecili pe străzi. Rețeta perfectă ca să mi se accentueze calviția cu 101%. Dar aia e, am ajuns acolo, se stătea în coloană de-aș fi zis că drumu-i deja parcare. Chiar se înainta greu. Până la urmă am ajuns și am și parcat pe o străduță chiar pe lângă pietonala principală (merci Doamne!). 
Și hai să mâncăm ceva. Unde? La Canapele, că am mancat bine până acum cât am mai ajuns pe acolo. Și am stat. Si am stat. Și ne-au adus ăștia meniuri. După 20'j de minute. Am zis că o fi de la aglomerație, au multe comenzi, dracu să ii pieptene. Și a venit dupa înca vreo ora să ia comanda. Am stat, că discutam ceva, bere aveam de acasă, am zis că dacă tot am stat atâta, să mai stam. După încă vreo 45 de minute a venit cu comanda. Ne-am făcut cruce, au mâncat ăștia (că eu nu mi-am luat nimic, ca băgasem cipsuri talpa) și apoi m-am dus să discut cu chelnerița. Am aflat că a mai plâns doar de 3 ori în ziua aia. Da, fata părea competentă.
Băieții de la "La canapele" și în general toți băieții care angajați oameni fără experiență doar pentru că nu cer salariu...vedeți că după vreo fază din asta vă cam pleacă din clienți. Nu zic că eu, dar ca mine au mai fost câteva zeci zilele astea, și vă garantez că în sezon mai vine la voi fix ANAF-ul să vă întrebe de sănătate, că în rest nimeni.
În fine, am mers pe plajă, am stat nițel, am făcut câteva poze corecte cu sorică la apus si aia a fost. Pe un prieten de-ai mei l-a apucat criza de hernie de a zis omul că s-a rupt in 2. Hai să chemăm ambulanța, că nu e a buna. Mers pe la spital, stat pe acolo. M-am băgat în vorbă cu gardianul, mi-a povestit cum era când era plecat pe vase de croazieră... În fine, am plecat înapoi la Constanța, pe la vreo 10 și ceva. Am ajuns, am stat la povești cu încă vreo 2 din ai mei până dimineață. O seară relativ reușită, și în proporție de 99% corectă pe toate planurile!

Seara de 1 mai.

După ce ne-am trezit dimineața, pe la 12 cel puțin, am stat puțintel la taclale și am pus seara la cale. Am rămas din nou în apartament, pe balcon de data asta, la o vorbă lungă, sărăcia omului, cu un prieten cu care mă văd tare rar, în timp ce restul s-au dus pe plaja să lenevească la soare. Am admirat 2 domnișoare care încercau să coboare o râpă, am râs și mi-am făcut omletă cu ulei stors din cartofii prăjiți de la mec. Da, se poate, nu e normal, dar e realizabil! Au ajuns și ăștia, am băgat o comandă corectă, ca să plecăm plini de data asta... și la drum dragii mei. Cu mine șofer tura asta. Că eram prea treaz ca să nu șofez și ar fi fost păcat. Și am ajuns. Iar am lăsat mașina, tot acolo, ce să vezi, zici că aveam locul închiriat, nu parca nimeni. Și la înghesuială tati. Străzile pline, nu am loc nici să exist, ne ținem unii de alții, direct trenulețul în marea pestriță de oameni care era vis-a-vis de Marea Neagră (și între noi fie vorba, că a fost Marea Galbenă la ce dezmăț a fost pe lichide ce trebuiau scoase și afară la un moment dat). Am fost o tură pe zona Expirat. Atmosfera, nu zic nu, pentru ca ne simțeam noi bine, ca Disc Jockeyu era la pământ. Schimba melodiile de pe YouTube sau ceva de genul ăsta, că era la pământ cu tranzițiile. Am făcut frumos. Apoi o tură in Mandala. Unde era efectiv imposibil să gândești cu mintea ta, că trebuia să fie cineva acolo care să îți îngrămădesc până și firul gândirii... dar totuși. Muzica ceva mai bună, tranzițile mai profi puțin, deja era alt nivel. Pe la 5 am purces spre casă cu o scrumieră la purtător și vreo 3 pahare căpătate. Atâta risipă de veselă nu am mai văzut de multă vreme, sincer să fiu!

Per total, pe 2 am cam zăcut, somnel toată ziua, mers să cumpărăm ceva mâncare, drumuri pline pe zona Constanța, ne-a prins și o torențială care s-a transformat în grindină... apoi spre noapte am plecat. Și plecați am fost, vreo 5 ore pe drum, viteza mică, somotei mare la purtător.
Să merite? Da, a fost frumos, a fost distracție, a fost lume liniștită, nu au fost bătăi, nu au fost nici evenimente neplăcute, cu excepția herniei tovarășului. Fețe frumoase și zâmbitoare, oameni bucuroși că după o perioada lungă de examene, învățat, serviciu, deadline-uri, iau o mică pauză. Una bine meritată!