Sunt bolnav.
Nu rău, cred că de la articolul precedent cu treburile din municipal mi se trage (m-au vorbit de bine băieții care au simțit că i-am jignit/acuzat într-un mod sau altul).
Dar observam cât de ușor un organism pe care îl consideram tare poate să mă ia pe nepregătite pur și simplu fără nici un avertisment. Nu fumez cine știe ce ( ocazional nu cred că se pune, pe lângă cât fumează cunoscuți care nu au nici pe dracu să îi pieptene), nu mai beau ca atunci când eram mai mic și mai prost (17, 18, știți voi, majorate, alea alea), nu nimic. Dar dimineață mă trezesc uscat și deshidratat, dintr-un coșmar infect, cu febră 39. Asta în condițiile în care am adormit exact normal, după ce am fost la primul Stand-Up din viața mea (ca participant, evident).
Băgat în mine de toate, febra creștea și scădea ca la scara măgarului, trecea de la mare la mică, apoi la mijlocie, apoi iar la mare, la mișto așa, ce să și faci. Hai să o zbughesc la Mediurg (merciii domnu Mediurg!). Da, e pe bani, dar vreau să mă însănătoșesc, nu să iau vreo boală din spitalele infecte de stat la care te plictisești de stat la rând.
Că am amigdalită. Cum dreacu? Na, uite că aia e. Doamne ajută să fie aia și nu altceva mai grav.
(perfuzie, antibiotice intravenoase, dixtractie, stiu)
Dar asta era o introducere.
Voiam să ajung la "Ai grijă de tine!" Un îndemn primit prea des și tratat tot atât de des cu indiferență.
Dintr-o prostie (sau 2-3) putem să ne punem capăt vieții (fără a ne dori asta în prealabil). Ne putem îmbolnăvi. Putem să stricăm numeroase planuri de viitor numeroaselor persoane apropiate pentru că va trebui să le schimbăm iremediabil viața. Să lase cariere, vacanțe, visuri, doar ca să poate avea grijă de noi. Să folosească economiile de o viață pentru a ne oferi o șansă (O ȘANSĂ NICI MĂCAR NU SUNT DOUĂ ȘANSE, E DOAR UNA ȘI NICI AIA SIGURĂ.)
Da, e enervant când te sună ai tăi din câteva în câteva ore să te reguleze la icre. Dar pe bună dreptate. Îți e puțin frig? Ia geaca aia pe tine. Da, nu ți se mai vede tricoul ăla cu anchior și nici brandu lucrat la sală, dar imunitatea ta va rămâne neatacată, banii tăi în portofel pentru următoarea luna la sală, nu aruncați pe medicație (care fie vorba între noi, e și bună, ca te scapă azi, da e și rea, că te face imun, și trebuia mâine mărită doza, și numai Marele Creator știe când vei deveni total imun de la prea multe doze...).
Nu te simți bine? Nu, nu ieși afară, nu te duce la serviciu, ia o zi liberă, chiar și neplătita. Îți vei mulțumi cândva, peste ani. Pentru că toate făcute se adună, nu se simte azi sau maine, dar peste 10 ani se va simți. Adevărat, nu doar aceea, dar acel amalgam va fi făcut din fragmente mici ca aceea.
Mănâncă sănătos și verificat. Persoane din generația părinților mei (40-50) au murit în număr mărișor în lunile astea. Oameni cu familii ok, cu job-uri stabile . Oameni fără afecțiuni la prima vedere. Atac cerebral/de cord. NU vreau să cred în conspirații. Dar suntem mulți și proști și al dracu de inutili, pe deasupra. Există motive pentru care mâncarea poa' să fie de rahat (și din rahat, cu puțin ghinion).
Fii fericit! Sau încearcă să nu te stresezi cu toate. Lumea e mică și Universul e infinit. Chiar contează atât de mult? A fost azi va trece mâine. Au fost războaie mondiale și au trecut și alea. Milioane de cadavre s-au răcit și au devenit țărâna în doar câțiva ani. Chiar așa de importantă e problema ta încât să o iei razna?
Cât costă o viață?
Nu știu. Nu știu dacă aș fi în stare să vreau să aflu, dar știu că banii nu au nici o valoare moral vorbind, așa că prefer să cred că o viață valorează mai mult decât toți banii din lume.
În același timp, câte vieți s-au pierdut pentru bani, ce mai contează una în plus?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu