Populația și autoritățile în vremuri de CORONA și alte asemenea.

În vremuri interesante, trăim răsturnări de situație cel puțin surprinzătoare.

Am început în acest ton tocmai pentru că mă aflu, surprinzător, în anul 2k20, luna a III-a, ziua cu numărul 15, la mine-n apartamentul meu rezidențial din Ploiesti. Pentru că e carantină, și chit că aș fi vrut să mă aflu altundeva, oricum nu s-ar fi putut. 

Ca un mic rezumat. Pentru când o să citesc asta, peste ceva timp. E un virus interesant plecat de pe zona China, Wuhan, mai exact. Ii strică pe cetățeni la plămâni, de principiu pe aia de peste 70 care au mai avut in trecut diferite afecțiuni ( respiratorii, boli cronice...). După ce a avansat cu ușurelul printr-o bună parte dintre țările europene, a ajuns într-un sfârșit și la noi. În România. Partea nefericită este că ne-a adus și fiii rătăcitori acasă. În special din țările afectate de acest virus într-o măsură deranjantă. Precum Italia.

Bun, cred că o să mă descurc cu aceste detalii. 

De ceva timp, pagina Ministerului Afacerilor Interne are niște băieți  foarte fâșneți la butoane, băieți cu idei interesante, care reușesc sa țină pagina "cool" prin tot felul de texte cât mai atractive si sloganuri new-age. Super mișto, chiar era nevoie de așa ceva, într-o lume în care memarii sunt atât de răspândiți, chiar e ok să ne punem bine si cu ei. 

Acum vreau sa ajung la ceea ce mă interesează. După cum bine știm, există foarte mulți adolescenți nervoși care se simt oprimați de autorități, un număr foarte mare de persoane care încep să scuipe invective doar când aud cuvinte obscene în genul "JANDARMERIA" sau alte asemenea atrocități lingvistice. Deși realitatea de până acum 2 săptămâni este aceasta, trăiesc zilele in care majoritatea acetor persoane s-au așezat cuminți cu botul pe labe, liniștite, în căldura propriilor lor case, și au început să arunce cu LOVE si SHARE în poze precum aceasta :

(Imagine preluată de pe pagina oficială de Facebook a M.A.I.)

Cumva, nu mai este la modă să înjurăm autoritățile acum. Aparent, populația își dă seama ca oamenii ăștia chiar merg la serviciu când miroase a dezastru. Bine, aici includem toată paleta, polițiști, doctori, asistenți, pompieri, etc. 

Restul timpului sunt niște hiene care fac doar mizerii, au draci pe ei cand mergem la consultații, îi filmăm cand ne opresc să ne întrebe de sănătate în trafic sau pe stradă, îi scuipăm când ne iau la bătaie ca rupem scaunele de pe stadion, dar cănd se împute treaba, crește dragostea până la Dumnezeu si înapoi.

Coloana vertebrală. Când?

Ambivalența asta este cel putin scârboasă. E un lucru bun că populația, chiar si în al 12-lea ceas poate înțelege că treaba nu e ok și că de data asta poate ar trebui să ascultăm și de băieții ăia cu uniforme fancy. Dar de ce nu poate deveni asta o stare de normalitate. De ce trebuie sa fim undeva la pragul de jos al stabilității sociale ca să putem întelege importanța întelegerii si colaborării cu autoritățile? Oare este atât de indecent de greu?

Pun pariu ca după ce vom scăpa cu bine de toate astea, pentru că asta se va întampla, majoritatea se va întoarce la sfântul obicei de denigrare a oricărei autorități posibile pentru orice motiv oricât de stupid ar fi el.

Nu, nu sunt de nici o parte. Și sunt de acord cu faptul că există NENUMĂRATE situații în care poate e vorba de abuz de putere sau de incompetență.

Dar nu sunt de acord cu o singură speță de oameni. Nu sunt de acord cu ipocriții. 

Vă rog, în numele meu propriu și personal: adoptați niste principii morale stabile și urmațile pe acelea. Doar așa vă puteți numi cetățeni. Fără așa ceva, sunteți doar o sleahtă de oi. Behăituri în toate direcțiile, fără țintă, fără scop, și, în funcție de vremuri, aruncate azi către prietenii ce mâine vor deveni dușmani.