Puțin timp liber, multă satisfacție.

De ce lipsesc iară’? Nu îmi e rușine?

Da, nu se întreba nimeni treaba asta, dar nu are nici o importanță, la mine pe tarla presupun ce doresc eu! Da, desigur, vă comunic imediat care e problema de fapt!

Cu ce îmi ocup timpul, mai nou?

Cu facultatea asta, care cere cam prea mult timp, se integrează în modul de a gândi și de a trăi, în oarece măsură. Cel puțin pe perioade scurte, de Luni până Vineri, apoi revenim la vechile obiceiuri (nu, parcă am început să fac și patul, m-au spălat aștia pe creieri...). În fine. Cu 7 (ȘAPTE) oameni în cameră, e destul de greu sa elaborezi texte relevante, să bagi ordine (și siguranță?) în gânduri să le scrii, corectezi si postezi. Bine, de multe ori prefer să stau in pat pur și simplu (și să citesc filozofie, psihologie, fizică cuantică) și să ascult muzică/ învăț/ să mă duc la sală să mut mușchiul din porc din congelator pe trupu-mi de zeu.

Timpul liber...

Spre deosebire de perioada ulterioară, când tot timpul eram liber, dar tot timpul eram nevoit să învăț, clar e mult mai bine. Nu e prea lejer să ai gânduri undeva în spatele conștiinței, gânduri care parcă știrbesc bucuria de a face aproape orice. Că nu te poți implica cu totul, știi că mâine o luăm de la capăt, meh.

Dar acum e altceva. Timpul liber e scurt, dar de-a dreptul copios și, pe alocuri, sățios! E tare sentimentul de merit, când chiar știi că ai nevoie de el, îl apreciezi, iar el ți se oferă, fierbinte si gol, pe tavă, numai bun să îl umpli cu absolut tot ce dorești (cred că dorm cam mult, totuși...). Bun, per total, ideea este că totul are un plus de valoare atunci când meriți. Timpul ăsta liber încerc să-l petrec cu cine contează, momente (de calitate) cât mai însemnate. 

Nu e normal să dorești să iți organizezi viața de așa natură încât să tragi atât de timpul liber, dar face un bine absolut sufletului și minții! Și pot să garantez asta!

Conchid simplu, cât de cât concis: A luat foc o fabrică de plastice în Ploiești si pute peste tot a plastic (să nu mai zic de ce or lăsa particulele alea in plămâni) așa că încerc să îmi petrec weekendul pe undeva unde e frumos, doar n-am înnebunit să stau să o ia plămânu’ razna!

Așa că după ce înoți un ocean (sau bagi 10 bazine când ai 80 de kile si o constituție nu chiar atletică) alea 5 minute de după sunt magice. Nu uitați asta, ca să ajungi la paroxismul fericirii, trebuie să treci puțin prin vremuri grele si sudoare multă.

Nu, nu e recentă poza, dar îmi place timpul petrecut cu ea, de exemplu! Și da, nici o pisică nu a fost traumatizată de-a lungul acestui exercițiu!