Purtarea sau nepurtarea măștii, o alegere. Bunul simț, o obligație.

 

“Dacă am face toți parte din tabăra corectă, am trăi raiul pe pământ.”

De aici e normal să încep, așa că de aici încep. După ce marele Covid19 ne-a îngenunchiat, atât la nivel de mapamond, cât și la nivel de națiune, după ce plini de spume am trecut printr-o așa numită “stare de urgență” când puteam ieși din casă cu porția, asta în cazul în care chiar era necesar să ieșim, după ce a plouat cu amenzi în valoare de multe mii de iepuroi și s-au aruncat vorbe de duh de la toți către toți, iată-ne aici.

Octombrie pe sfârșit, încă 2020. Se cam știe cum e treaba cu virusul, nu mai este un element de noutate. Frica de necunoscut nu mai este prezentă, la majoritatea persoanelor. Știm că, la fel de bine, putem fi asimptomatici, pierdem din vedere că nu e o regulă, că unii nu doar că vor avea simptome, dar acele simptome pot chiar să îi coste viața.

Și am ajuns unde mă interesa, prezentul mai mult decât perfect.

 În România anului 2020, avem grupuri sociale care se bat cu pumnul în piept că poartă mască, în timp ce, de cealaltă parte, avem celelalte grupuri sociale de băieți și fete care au aflat adevărul despre cum se întâmplă de fapt lumea asta, așa că nu doar că își bagă piciorul în regulile temporare menite să ajute populația în această situație. Nu, deja văd totul ca pe o mare conspirație. Sigur, lucru deja bine cunoscut.

Creștini ultra-naționaliști care văd toate măsurile de distanțare socială ca pe o încercare a statului de suprimare a valorilor hieratice ale neamului românesc, urăsc tot ce ține de măsuri , inclusiv pe oamenii care iau acele măsuri, nu au ochi să citească și urechi să asculte nimic din ceea ce pare să nu le împărtășească valorile, chiar dacă ne referim aici la un frate la fel de supărat ca ei, dar cu opinii diferite.

Conspiraționiști care se simt, în momentul ăsta, ca peștele în apă. Sunt în elementul lor, lumea e dornică să asculte, să audă și să vadă dovezi, chit că ele au acoperire logico-științifică sau nu. La o adică, dacă sună adevărat, înseamnă că sunt mari șanse sa fie adevărat, nu? Dar dacă pe lângă faptul că sună adevărat mai e și fix ceea ce îmi doresc să aud? Clar așa e, nu încape îndoială.

Speriații de medicamente, vaccinuri, medicație de orice natură (cu excepția celor care sunt chiar din natură, măcar atât).

 Progresiștii, tinerii nu foarte frumoși, nu foarte liberi, care fac surfing pe internet si pe rețelele sociale și fac mișto de toți cei de mai sus. Ok, ăștia au bulină albă din partea mea că barem sunt în stare să respecte niște reguli de bun simț fără să facă prea mare vâlvă, dar și bulină neagră, că din cauza lor ceilalți se concentrează în ură și preferă să se înconjoare de oameni asemeni lor, pentru a se simți apreciați, luați în serios.

 

După părerea mea, neimportantă, dar a mea,  la sfâșitul zilei deja nu mai este vorba despre cine are dreptate. Despre gradul de mortalitate al virusului, despre cifre umflate și măsuri prea drastice sau prea puțin drastice. Despre conducături inapți sau eminențe ce nu se pot exprima nefiind în punctul de forță, la conducere.E vorba despre a fi om cu omul de lângă tine. E vorba despre respect reciproc și bună-cuviință.

 Sătul să văd creștini care merg pe Athos, dar își permit să scuipe ură și venin pe internet, de parcă le-ai făcut vreun rău având o părere diferită de a lor. Și oricum, parcă era vorba ca întoarcem și celălalt obraz și încercăm să ne ajutăm aproapele, nu să îl ponegrim. Bine, în fine.

Sătul de oameni pro-mască care iau in derâdere orice înseamnă oricare categorie de mai sus. Dacă vrei să îți impui părerea, folosește argumente. Dacă nu îți iese, retrage-te elegant.

Sătul de oameni anti-mască care sunt în stare să te ia la bătaie pentru faptul că tu chiar porți mască din convingere, care te înjură și jignesc, fără ca măcar să te cunoască.

 Sătul de tot adevărul absolut pe care îl dețin toți, cele mai bune idei, cele mai bune argumente, cele mai corecte optici și perspective. Toți le au, cu excepția celorlalți care nu-s ca ei.

 

Și mergând pe firul logicii primei propoziții... chiar așa e? Sincer, pare puțin altfel. În cel mai rău sens.

Chiar nu se întreabă nimeni puțin mai mult decăt pătrățica lui? Chiar nu sunt în stare oamenii să vadă că treaba-i nasoală și la ei în ogradă?

Toți sunteți născuți din părinții care îi au drept părinți pe oamenii ăștia care pun botul la teorii. Vedeți și partea lor, au trăit altfel, au ieșit direct din fundul comunismului ca să dea puțin cu nasul de democrație, apoi să se întâmple asta. NORMAL că se simt puțin lezați.

98% sunteți botezați, deci ortodocși. Aveți idee despre cele 10 porunci? Măcar atât. Nu? Păi nu poți să combați ceea ce nu cunoști. Decăt dacă ești ignorant. Iar dacă esti ignorant și îți permiți să îl numești pe “bigotu’ ăla” ignorant, scuză-mă, dar ești de-a dreptul imbecil.

Voi, ăștialalți, trebuie doar să purtați o bucată de textilă pe față. E chiar atât de greu? Nu aveți încredere în cele comercializate? Le puteți confecționa acasă din material textil + / - alte materiale pe care le considerați utile pentru filtrarea aerului.

E atât de simplu.

Fără ceartă, fără jigniri, fără mizerie, fără sute de argumente aruncate în van într-o lume în care a ajuns la modă să asculți doar ca să poți combate, fără să mai conteze dacă celălalt chiar are ceva important/relevant de zis sau nu.

Despre bărbați, femei, violuri și păreri.

Din start vă anunț că e o postare destul de lungă, așa că fiți pregătiți să vă rupeți vreo 7-8 minute pentru ea.

Am 22 de ani și sunt băiat/bărbat/posesor de penis, sau cum ne mai numim noi în ziua de azi. Nu prea urmăresc vlogguri, nu prea urmăresc oameni care influențează oameni. Dar și eu, chiar aici, sub ochii voștri, am un blog. Pe care scriu, opinez despre chestii sau îmi expun gândurile. Blog-ul ăsta rudimentar în care nu am băgat nici 1 leu și care are probabil maximum 300-400 de vizualizări la un articol în ultimul timp (pentru că nu sunt constant) a avut, la vreo 3 articole câteva mii de vizualizări, iar la un articol, la un moment dat, vreo 60.000. Din momentul ăla puteam să mă apuc să cresc, să scriu și să înnebunesc scriind despre toate care nu mă interesează. Diferența dintre mine și acela care ar fi făcut asta e că pe mine nu mă interesează să livrez pentru voi, dacă eu nu sunt interesat de subiect. Eu nu scriu ce se vrea și nu scriu ceea ce place, am o grămadă păreri proaste despre extrem de multe lucruri, sunt de un negativism și/sau realism ieșit din tipare și nu sunt o marfă care se vinde la colț, pe tarabă. Avram Alexandru nu e „ce se cere” și nu gândește și nici nu face „cum se cere”. Livrez ce vreau eu, pentru voi, îmi exprim gândurile și nu o fac spre a căpăta faimă, pentru că consider că degeaba ești faimos într-o lume care iți cere să te degradezi moral că să rămâi sus. 

Bun, am creat un context. 
Problema de azi este în legătură cu binecunoscutul (de care am auzit azi)  Alexandru Bălan, un băiat care face vlogguri și spune povesti interesante despre cum fute el de rupe și își urcă gagica pe pereți. Bun, trecem peste părerea mea despre genul ăsta de povesti (și da, sunt băiat și eu, poate că acum o să par cam fraierel în ochii la băieții de cartier cu coaele mari și tărie de caracter) și intrăm direct în subiect (intrăm cum intra și baiatu' ăla în ființa aia care îl accepta ca și „iubit”). 
Domnii mei, omul a spus într-un live că ar vrea să i-o dea uneia de vreo 15-16 ani, să o ia să o ciocănească cu mâini, cu picioare, cu scuipați în gură și ce mai zicea el acolo. Idioți vocali care există și se exprimă umplu drumurile, casele și mașinile din România și din lumea asta mare dintotdeauna. Problema e când idioții ăștia spun idioțenii de față cu alți idioți care le împărtășesc părerile. Din păcate s-a ajuns la un fenomen social, și din una în alta, ca un efect de domino, au început să se nască diferite „caste”, grupuri sociale.
Să mă explic. 


Începem cu prima problemă:

 "Efectul Dunning Kruger este o eroare de apreciere în care persoane care nu au competență într-un domeniu anume apreciază eronat competența lor că fiind mult mai mare decât este în realitate. Acest comportament se datorează incapacităţîi persoanelor respective de a-şi recunoaşte nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoştinţe în domeniu."

Luam problema asta și o adaptam la tot ce mișcă în societate. O să vedem că avem de-a face cu oameni mulți cu minte puțină, care nu doar că sunt ei toxici pentru mediul lor limitat în care trăiesc și se exprimă, în familiile lor sau în relațiile inter-umane pe care le dezvoltă. Nu, libertatea de exprimare și modul în care se pot face auziți cresc șansele că acești oameni toxici, care nu doar că nu recunosc autoritatea unora sau altora (nu vorbesc de poliție, armata, jandarmi și altele din astea în mod special, ci de autorități în anumite domenii, oameni specializați să facă și să dreagă ce dreacu fac și dreg ei) și își permit și să arunce cu noroi în absolut tot ce li se pare lor ciudat, deși nu au nici un fundament relevant și nici argumente care să se apropie măcar de realitate despre problema despre care ei vorbesc, să strângă în jurul lor o comunitate de oameni. Oameni bogați, săraci, oameni cu studii, oameni cu diferite meserii și ocupatii de o mie de feluri, nu asta contează. Ideea de bază este că oamenii ăștia stau ei cu ei și își validează ideile. Își validează ideile în timp ce “restul” devine o masă amorfă de idei și argumente proaste.

 Problema e că unde sunt mulți, puterea creste. Și cei mai periculoși oameni mulți sunt idioții. Pentru că au puterea și inconștienta să facă ceva sau să lupte pentru ceva greșit moral și pentru că le lipsesc scrupulele.

Din tot ce e scris mai sus vreau să punctez în mod direct în problema noastră următorul aspect. 
Exista niște oameni care susțin ce a zis papliciul ăla. Că da, frate, la ce dreacu se îmbracă astea așa, că și-o cer si că cică merită să și-o și primească. Bă voi sunteți nebuni? În 2020 exista încă oameni care au luat-o randeaua în așa hal încât nu consideră normal să iți înfrânezi instinctele animalice, chiar dacă exista o “tentație” în fața lor. Violul nu e ok. E departe de a fi ok. Mai ales când vorbim despre niște fete care încă nu prea stiu ele cu ce se mănâncă viața, vorbim despre niște copile, care vor și ele să fie populare și să fie cum consideră ele că e “șmecher” să fii. Și da, bărbații lu' peste, voi le învățați să își dorească să fie așa.

 Toată media este dictata de societate iar societatea se mulează pe ce dictează media. Cum? Simplu. O șleahtă de pulărăi nesimțiți și libidinoși își doresc poze cu gagici goale. La început, gagicile o să fie reticente, apoi unele o să rupă bariera și vor apărea diferite industrii (pornografie) care să îi fac pe respectivii de mai sus fericiti, ei vor livra bani, în fine, marketing pur. Fetele, orice fel de fete, vor vrea și ele la rândul lor să se integreze și sa primească atenție de la băieți, și o să ajungă să aibă un comportament similar cu cel care este cerut și care exista în social media, pentru că fetele alea sunt băgate în seamă, așa vor fi și ele băgate în seamă, se vor dezgoli mai mult sau mai puțin.

 Asta e punctual de vedere social acceptabil semigresit dar foarte des întâlnit.

Celalalt punct de vedere, cel relevant, fiecare face cam ce vrea cu trupul său. Daca tipa aia a lucrat la sala sau ce a făcut ea și vrea să fie vizibila, să se simță frumoasă și toate cele, o va face. Indiferent de ce comentează sau nu comentează Pulică Franaru, 10 clase, manipulant Kaufland. Care el comentează da comentează aiurea, că lui de fapt îi și place. Dar vrea să aibă o scuză, nu e el de vina că e un animal, e aia de vină că îi naște lui instinctele animalice. Hai bă stai parcat.



Cel mai trist e că ăștia sunt, destui, se întâlnesc și discută, se văd și se exprimă. Publicul cere mizerabil și din păcate există extrem de mulți care livrează mizerabilul cotidian. Probabil că Alexica ăla e un papagal care nu a făcut veci ce a zis în video-uri și care în veci nu ar fi atins-o pe minora aia nici cu o floare, dar el zice și vorbește rahaturi, că să fie lumea mulțumită. 
Și asta, dragii mei, se numește evoluție. Asta ne învață pe noi unii sau alții, asta ni se bagă în cap prin doojdă mii de căi. 

Am sfătuit, în repetate rânduri, multe femei să își ia anumite măsuri de precauție. Un spray cu piper. Să nu iasă la ore târzii  foarte provocator sau dacă o fac să meargă cu mașină personală sau cu taxiul (desi cred că suntem de acord că nici taximetriștii nu sunt toți de bună-credință). Dar asta să o facă pentru ELE, pentru SIGURANȚA LOR, pentru că există și vor exista într-adevăr brute care nu se vor putea abține.

 Nu-s de acord în nici un caz cu treaba asta, dar asta e realitatea. Și realitatea se adaptează extreme de greu la om. Și până atunci, e de datoria omului să se adapteze la realitate. 

Cateva linkuri utile:
ici individul
ici valurile care s-au creat din mizeria lui

Viața unui cățel, în vremea lui CoVid-19

Bine v-am găsit, dragii mei vizitatori. Astăzi o să realizez o mică depersonificare. Astăzi sunt Lola, "catzaua" cu care îmi împart o mare parte din zile, de când cu carantina. Stând la casa de la țară, acum petrec mult mai mult timp cu ea decât petreceam înainte.

"De ceva timp, stăpânul meu petrece mult timp cu mine aici, la țară, unde stau eu și îmi petrec zilele de atâta timp, de câțiva ani deja. Stau de multe ori și mă gândesc că îmi doresc mult să se întoarcă, să mă mângâie cu grijă și să pot sta cu el, să îi arăt ce am mai descoperit, să îi spun de toți căinii ăștia rai din cartier, să îl fac să înțeleagă cât de mult apăr pentru noi locul acesta pe care mi l-a lăsat în grijă. Nu știu încă dacă o fac pentru mine sau o fac pentru el, iubindu-l atât de mult. Pe de o parte aș putea crede că sunt destul de puternică să le fac pe toate, dar fară el, fară dragostea, înțelegerea și atenția lui, poate nu aș mai fi atât de motivată să fac toate aceste lucruri, să îi țin departe pe cei pe care îi simt rai și toxici pentru noi. Acum, de ceva vreme, el e aici mult mai mult timp, îl văd în fiecare zi! Îmi zâmbește și mă mângâie în fiecare zi, îl simt aproape. Poate de ceva timp nu mai am bobițele mele preferate, dar acest lips a fost înlocuit absolut de faptul că am mâncare gătita mult mai des! Cât de mult îmi displăcea momentul când pleca pur și simplu, fără o explicație... Mă mai mângâia o dată, se suia în obiectul acela mare, metalic, cu roți, și pleca... Parcă pleca pentru totdeauna, dar eu mereu știam, speram că se va întoarce. Și de ceva timp nu mai e nevoie, el e mereu aici și îmi încălzește zilele mai mult decât orice soare... zâmbete și mângâieri, clipe petrecute alături de el. Oare îmi imaginam o variantă mai frumoasa a vieții mele până acum? Cât de mult îmi place că se află aici, că pot să îl văd și stiu că e bine, stiu că îl protejez și că e în siguranță, stiu că fac pentru el tot ce el face pentru mine de atâta timp. Îmi dau o mică părticică din viață să îl fac să se simtă iubit, protejat. Pentru el. Pentru tot ce îmi oferă dezinteresat, pentru că mă iubește pur și simplu. Totul pare altfel și nu înțeleg de ce... Până acum părea mult mai ocupat cu alte lucruri decât să stea cu mine, deși eu dintotdeauna am vrut să stau cu el, chiar aratandu-i cât de des am putut, parcă niciodată nu a înțeles, sau cel puțin așa a părut.
Dar acum , în perioada asta, îmi iubesc viața și existenta mai mult decât am făcut-o vreodată, în toți anii ăștia care sunt la mijloc. De vreo două luni, este mereu aici, ceilalți oameni, celelalte probleme s-au evaporat deodată. Și cât de mult îmi place asta. Este aici doar pentru mine!
În sfârșit pot să îi arat cât de mult îl iubesc și să îmi petrec timpul cu el cum nu am reușit niciodată, deși eu am încercat dintotdeauna. Eu alerg, el e acolo, e acolo să mă dezmierde, când latru fericită e și el acolo și e în sufletul meu să vadă ce am găsit sau ce am descoperit! Zilele astea senine, soarele strălucește și zâmbetul lui, prezența și tot ce îmi oferă prin gesturi mici sau mari, totul e perfect. Și nu, niciodată nu aș fi putut să cer sau să ofer mai mult decât acum. Nu știu ce se întâmplă, dar acestea sunt cele mai senine zile din viața mea. Nu știu când o să mai am parte de asta sau când se va termina pentru totdeauna totul, dar acum... tot ce e acum și modul în care aceste lucruri și trăiri îmi inundă viața... sunt nemaipomenite! Pentru mine e tot ceea ce îmi doresc, deși uneori văd durerea în ochii lui... oare pentru ce, oare din cauza a ce? Oare se vă întâmpla ceva rău? Nu simt nici un pericol atât de aproape, dar el oare simte? Nu stiu să îl descos atât de bine, dar și daca aș ști, poate nu aș înțelege.
Pentru mine el e aici și acum, iar pentru el... pare că de ceva timp sunt mult mai importantă.

Iar asta e tot ce contează! "

Dragii mei iubitori de animale, poate voi încă nu vă dați seama, sau încă nu v-ați gândit atât de mult la aceste aspecte, dar faptul că ați petrecut atât de mult timp acasă este o desfătare sufletească pentru micul sau marele vostru companion. Pentru ei, noi suntem cei mai importanți și stâlpii vieții lor, pentru aceste suflete, prezența noastră (și mâncarea, să fim sinceri) este tot ce contează, iar prin prezența noastră scurtă (de 1-2 luni) e foarte probabil să le fi prelungit fericirea din a lor viață scurta în mod nemărginit. Printre 1000 de motive de supărare, de deznădejde și de dezamăgire, găsiți macar câteva momente în care să vedeți și părțile bune. 

Fără aceste părți bune, viața noastră nu ar mai avea sens și nu am mai găsi puterea de a merge înainte, indiferent de orice, așa că pentru voi, pentru toți cei apropiați vouă, pentru sufletele mici și înțelegătoare care își trăiesc infima viață pe lângă voi sau pe lângă casa voastră, nu uitați să vă și bucurați, nu uitați să vedeți și părțile bune.

Pentru că nu puteți să luați înapoi timpul ce v-a fost luat, dar puteți să găsiți în fiecare moment un nou mod de a da sens vieții.

Da! Ea e Lola, domnița despre care v-am vorbit !

INFORMARE- FAKE NEWS (CÂND?, CUM?, DE CE?)

Dintre toate relele propagate în acest mediu online, care sunt destule, decapitări peste decapitări pe siteurile de profil (pe care nu le numesc, perverși ciudați si dubioși, căutați singuri, of cors), darkweb (pe unde băieții stabilesc prețuri corecte pentru diferite servicii mai...neconvenționale), informații trunchiate care mai au câte o legătură minimă cu realitatea (deși în ultimul timp deja un "strop de adevăr" e si așa foarte mult) a apărut mama lor. Știrea falsă.
Fake news.
Pentru ca am o plăcere vinovată (recunosc), să mă amuz de oameni prin comentarii ironice, să fiu sarcastic sau alte asemenea, sunt în destul de multe grupuri pe facebook, văd multe postări de la mulți pe subiecte nenumărate. Extrem de mulți oameni cred lucruri care nu au nici o legătură cu realitatea.

Conspirații la tavă si cum ele sună edgy ca dracu, da n-au nici o treabă cu ce-i adevărat.

Mi-aduc aminte că cele mai mișto conversații pe care le purtam cu o tipă erau alea în care puteam să îi zic verzi și uscate despre 1000 de subiecte, informații argumentate interesant, dar fără o bază reală. Stăteam într-o lumină misterioasă si povesteam lucruri aflate "din surse", lucruri care sunau destul de logic, dar argumentarea de la baza era, evident, 0.

Evident, eu unul știam că 80% din ce zic în momentele alea erau niște mizerii colosale, dar oricum gagica era cu roatele în sus cand vedea cantitatea de edgy-citate pe care o eman, deci nu mai conta oricum. Alte vremuri, erau câteva surse, știam deja exact care sunt siteurile care propagă așa ceva.

Mai nou, au apărut zeci de siteuri, zeci de știri cu același subiect, îmbrăcat în nenumărate învelișuri, menite să dezinformeze și să arunce o pâclă de neîncredere si scârbă în ceea ce privește anumite decizii, instituții guvernamentale sau persoane.

Dar cum, domnule Avram, de unde știi tu și de ce faci pe deșteptu, că poate sursa mea e de 10 ori mai veridica decât a ta!

Da, deși s-ar zice ca ăsta e un blog de mâna a 12-a pe care scrie un puștan de 20j de ani (și vă spun, dacă chiar se zice asa, oamenii ăia au dreptate) sunt vechi prin analele internetului, am citit multe și am vazut muuult mai multe, așa că sunt situații de care m-am lovit și eu.

Da, sputnik.com sună mai profi decât dilemahaterului.blogspot. Dar nu e. E o budă cât Statuia Libertății. Și mai e și sponsorizat de ruși, în caz că numele nu v-a oferit această infromație.

Pentru fiecare astfel de publicație există un număr mare de oameni în spate care au un anumit interes foarte bine delimitat. 

Divide și cucerește.

Nu vreau să sar în concluzii ca-câinele la os, dar cand vedeți știri sponsorizate de diferite state care promovează ideea de instabilitate guvernamentală și cum actualele instituții o duc de 10 ori mai prost decât prezintă media "ordinară", poate ar trebui să vă gândiți de 2 ori dacă să le credeți sau nu.

Da bine bai ăsta, ce garanție am eu că ceea ce spui tu e ceea ce trebuie și ceea ce spun ăia e fix pix? Poate și tu ești plătit de Insula Paștelui să bagi harneală în creduli...

Da, există o șansă...dar voi chiar credeți că plătește cineva o persoana care scrie, în general, de RĂU pe orice subiect? E probabil, dar vă asigur că nu e posibil.

Bine, fie, poate ești curat, totuși. În acest caz, ce ne recomanzi să urmărim si ce nu?

Să vă răspund și la asta. cunosc câteva publicații online care miros a rahat de la 3 poște. Voi posta aici numele lor, să rămână pentru posteritate, adică încă vreo 3-4 luni pănă le închid aștia și deschid altele asemenea lor cu alte nume...

yogaesoteric.net

ro.sputnik.md

trezireainteligentei.ro

eushtiu.com

kp.md

us24.ro

stiriapropo.ro

gzo.ro

...și ca acestea sunt multe altele. Vă recomand ca informația sa o preluați din surse cu potențial de credibilitate ridicat și, după aceasta, să o verificați din cel puțin alte 2 surse, pentru a putea cădea de acord asupra veridicității acesteia.

Avem și pe facebook propaganda la greu, să nu uităm.

Din nou, mare grijă prin ce grupuri vă faceți veacul. Cunosc oameni ok, oameni buni si de treabă, care deși nu au nici un interes sau vreo dorință ascunsă, dau share la tot felul de mizerii. Se întâmplă, cu răbdare si dorință, le puteți explica și lor ce greșesc.

O să las mai jos căteva linkuri utile în care se explica mai detaliat acest fenomen mult prea prezent:

Un video explicativ destul de bine realizat, în prima fază.

Tocmai ce ziceam, băieții ăștia explică aici ultimele noutăți în materie de gunoi în media.

Aici se dezbat câteva teme actuale de propagandă.

Zaiafet o zice si el binișor. Tot pe la el găsiți și câteva exemple de fake news grosolane în alte câteva video-uri.

În fine, cam asta aveam de trecut în caiet, pentru azi. Daca măcar 1 din cei 2 oameni care vor citi asta (adică nu eu, celălalt) va întelege ceva, măcar știu că nu a fost în zadar!

Atenție la neatenție!

Populația și autoritățile în vremuri de CORONA și alte asemenea.

În vremuri interesante, trăim răsturnări de situație cel puțin surprinzătoare.

Am început în acest ton tocmai pentru că mă aflu, surprinzător, în anul 2k20, luna a III-a, ziua cu numărul 15, la mine-n apartamentul meu rezidențial din Ploiesti. Pentru că e carantină, și chit că aș fi vrut să mă aflu altundeva, oricum nu s-ar fi putut. 

Ca un mic rezumat. Pentru când o să citesc asta, peste ceva timp. E un virus interesant plecat de pe zona China, Wuhan, mai exact. Ii strică pe cetățeni la plămâni, de principiu pe aia de peste 70 care au mai avut in trecut diferite afecțiuni ( respiratorii, boli cronice...). După ce a avansat cu ușurelul printr-o bună parte dintre țările europene, a ajuns într-un sfârșit și la noi. În România. Partea nefericită este că ne-a adus și fiii rătăcitori acasă. În special din țările afectate de acest virus într-o măsură deranjantă. Precum Italia.

Bun, cred că o să mă descurc cu aceste detalii. 

De ceva timp, pagina Ministerului Afacerilor Interne are niște băieți  foarte fâșneți la butoane, băieți cu idei interesante, care reușesc sa țină pagina "cool" prin tot felul de texte cât mai atractive si sloganuri new-age. Super mișto, chiar era nevoie de așa ceva, într-o lume în care memarii sunt atât de răspândiți, chiar e ok să ne punem bine si cu ei. 

Acum vreau sa ajung la ceea ce mă interesează. După cum bine știm, există foarte mulți adolescenți nervoși care se simt oprimați de autorități, un număr foarte mare de persoane care încep să scuipe invective doar când aud cuvinte obscene în genul "JANDARMERIA" sau alte asemenea atrocități lingvistice. Deși realitatea de până acum 2 săptămâni este aceasta, trăiesc zilele in care majoritatea acetor persoane s-au așezat cuminți cu botul pe labe, liniștite, în căldura propriilor lor case, și au început să arunce cu LOVE si SHARE în poze precum aceasta :

(Imagine preluată de pe pagina oficială de Facebook a M.A.I.)

Cumva, nu mai este la modă să înjurăm autoritățile acum. Aparent, populația își dă seama ca oamenii ăștia chiar merg la serviciu când miroase a dezastru. Bine, aici includem toată paleta, polițiști, doctori, asistenți, pompieri, etc. 

Restul timpului sunt niște hiene care fac doar mizerii, au draci pe ei cand mergem la consultații, îi filmăm cand ne opresc să ne întrebe de sănătate în trafic sau pe stradă, îi scuipăm când ne iau la bătaie ca rupem scaunele de pe stadion, dar cănd se împute treaba, crește dragostea până la Dumnezeu si înapoi.

Coloana vertebrală. Când?

Ambivalența asta este cel putin scârboasă. E un lucru bun că populația, chiar si în al 12-lea ceas poate înțelege că treaba nu e ok și că de data asta poate ar trebui să ascultăm și de băieții ăia cu uniforme fancy. Dar de ce nu poate deveni asta o stare de normalitate. De ce trebuie sa fim undeva la pragul de jos al stabilității sociale ca să putem întelege importanța întelegerii si colaborării cu autoritățile? Oare este atât de indecent de greu?

Pun pariu ca după ce vom scăpa cu bine de toate astea, pentru că asta se va întampla, majoritatea se va întoarce la sfântul obicei de denigrare a oricărei autorități posibile pentru orice motiv oricât de stupid ar fi el.

Nu, nu sunt de nici o parte. Și sunt de acord cu faptul că există NENUMĂRATE situații în care poate e vorba de abuz de putere sau de incompetență.

Dar nu sunt de acord cu o singură speță de oameni. Nu sunt de acord cu ipocriții. 

Vă rog, în numele meu propriu și personal: adoptați niste principii morale stabile și urmațile pe acelea. Doar așa vă puteți numi cetățeni. Fără așa ceva, sunteți doar o sleahtă de oi. Behăituri în toate direcțiile, fără țintă, fără scop, și, în funcție de vremuri, aruncate azi către prietenii ce mâine vor deveni dușmani.

Despre sărbători fericite. Sau nu. Odă pentru ce ar fi putut să fie.

Din diferite cauze nu am mai avut nici starea și nici cheful necesar să va îndulcesc zilele și nopțile cu vreo capodoperă literară prin acest mijloc online de exprimare, așa că am lăsat-o baltă o perioadă. Nu doar pe blog, cât și pe pagina de instagram. 

Poate e vorba de timpul puțin și super agitat pe care îl petrec eu cu mine, poate a fost vorba de faptul că deși e puțin, îl dedic în special pentru a-mi trăi viața in mediul real și tot ce gândesc a rămas, o bună perioadă, la stadiul de gând.

Dar acum câteva zile m-a stârnit un lucru, unul destul de trist pentru cineva, în oarece măsură și pentru mine, dar incomparabil cu simțirile și trăirile acelor oameni.

E iarnă, sunt sărbători, e voie bună si lume fericită.

Da, în general cam așa e. Cu unele excepții. Am început cu o paradă corectă pentru 1 decembrie. Frumos, da, bănuiesc că nu e nevoie să vă amintesc că apreciez această dată, deși nu apreciez modul în care lumea "apreciază". Multă ipocrizie, multe zâmbete, mult respect. Dar puțini oameni. Că pe 2 iarăși vreți să emigrați și să plecați și considerați România groapa de gunoi a Europei.

Da, sărbători, cadouri, luminițe, colinde, bani aruncați, reclame la Cola cu nen-tu Crăciun, nașterea Domnului, reduceri, timp pierdut prin mall, filme, netflix and chill cu gagică-ta. Da, avem tot tacâmul aici, fără nici cea mai mică dilemă. Mereu e la fel. Dar nu pentru toți.

Acum câteva zile, unui tare bun prieten, i-a murit mama. Mama lui, care l-a crescut și toate cele, bănuiesc că știți și voi ce face o mamă. Mamă a 5 copii, o femeie de nădejde, iubitoare, veselă, prima la petreceri și cu o caterincă pe ea femeia, eheh, la mine-n generație rar mai găsesc, că toți sunt șmecheri și toate sunt figuriste și se iau prea în serios. Femeie de viață, de lume, cu care râdeai când era de râs, plângeai când era de plâns, vorbeai când era de vorbit. Prietenă bună cu maică-mea. De principiu pot să zic că am petrecut și eu ceva timp pe lângă ea.

O clipă a întinat o viață întreagă.

Femeia, având 5 copii, iar 4 din ei având și ei la rândul lor neveste și unii, la rândul lor, alți copii. Dată “x” din decembrie, pentru toți, e o tragedie. O tragedie ce s-a transmis de la ei către femeile cu care au ales să-și împartă viața, o tragedie recurentă an de an, deși mulți ar spune că timpul le repară pe toate. Da, cei mici nu vor mai știi, poate, cum a fost. Dar mama și cu tatăl lor vor avea, până la sfârșitul zilelor lor , bucuria puțin știrbită. În fiecare an, de fiecare dată, cu copiii lor în mall, la film, ori când vor merge în vacanță sau când se vor vedea cu toții, familia reîntregită, la masa de Crăciun, vor știi că la masă ar fi trebuit să mai fie un loc. Un loc care este, din păcate, sortit lipsei, o lipsa veșnică. Și ei nu sunt singurii. Și din păcate nu sunt nici ultimii, nici primii.

Durerea ce există nu poate fi explicată, aruncată în niște rânduri pe un blog de mâna a 2-a, așa că nici nu vreau, nici nu încerc.

Tot ce vreau să vă transmit, dragii mei.. Înțelegeți că uneori unii oameni sunt puțini mai triști chiar dacă majoritatea este fericită. Și dacă vi se pare că fețele lor posomorâte vă strică starea și vă aduc aminte că viața nu e roz și nu-i ca în reclame, nu uitați că pentru anumite persoane din lumea asta viața este puțin diferită.

Mulțumiți cerului, divinității, naturii, karmei sau cui doriți voi că aveți șansa să vă bucurați de momentele astea la capacitate maximă. Să vă bucurați astăzi și mâine de clipele ce vor veni sau au trecut, să vă bucurați că viața, bună sau rea, a avut grijă de voi, a avut grijă să nu vă ofere cadou durerea morții celei mai importante persoane din viata voastră.

Și să vă bucurați și să radeți cu glasul tare și zâmbetul larg. 
Căci nimeni nu știe dacă, poate, acestea sunt ultimele momente în care o  faceți.

Festivalele și SATANA/BELZEBUT/BAPHOMET

 Doamne, generația din ziua de azi...se închină acestor zeități întunecate, chemate și redate prin muzici ce încătușează spiritul și sufletul... 

  

 Bun, v-am făcut atenți, nu? Să trecem la subiect. 

  

 Într-adevăr, aș fi putut scrie ceva similar cu ce e mai sus, puțin mai dezvoltat și mai ofensant, dacă aș fi avut cu un creier jumate mai puțin. Dar nu e chiar așa. 

  

 Ce înseamnă să fii un om bun? 

 Mă cunosc de 21 de ani și ceva. Sunt un tip destul de păcătos din punctul de vedere al decalogului. Râvnesc la ceea ce are aproapele, sunt invidios uneori, nu întorc obrazul să îmi mai iau o palmă, iau numele Domnului în deșert uneori, mă rog rar, spre deloc, merg la biserică rar, spre deloc. Nu am o relație apropiată cu Tatăl Nostru.  

  

 Îi spun rar ceea ce mă apasă. Dar El știe că am motive să le fac pe toate cele de mai sus. Doar e omniprezent, omnipotent, nu?  

•  El știe că Eu nu sunt un om rău. Știe că Eu sunt o parte din El și sunt, în primul rând, om. Râvnesc la ce e al altuia pentru că societatea asta m-a învățat, așa că doresc și Eu.
•  Invidios sunt, pentru că uneori încerc cu tot dinadinsul și, totuși, altul reușește prin mijloace... neortodoxe. Sunt invidios pe succesul lui, invidios că Eu am muncit și am fost cinstit, iar el a reușit așa. Dar eu tot cinstit voi rămâne. 
• Iau numele Domnului în deșert uneori. O fac și greșesc, dar nu o fac cu sufletul. Vorbele sunt vorbe.
•   Mă rog rar, pentru că Eu am încredere în Mine, eu sunt El, pe El îl invoc în mare nevoie, în rest Îl laș să aibă grijă de cei care au mai multă nevoie.
•  Merg rar la biserică. El știe că Eu în El cred, căci cei de pe aici din lut s-au făcut și tot din lut le e sufletul, vor bani și harul le lipsește. 

 
 De ce am scris cele de mai sus? 

 Asta a fost o introducere. Și sunt total serios. Cine mă cunoaște știe că nu sunt un tip religios.  

  

 Bigoților, încetați, sunteți departe de a fi perfecți! 

 Mi-am recunoscut greșelile. Sunt împăcat cu ele și o să le comit în continuare. Pe alea de acolo și altele. 

  Dar dacă Tatăl meu mă cunoaște:

 

•   Știe că de fiecare dată ajut un om în nevoie. Nu, nu glumesc, când văd că cineva chiar are nevoie, îl ajut. Nu pun poze pe Facebook, nu îmi fac reclamă. Nu am nevoie de aprobarea nimănui, nu dau doi bani pe ea, o fac pentru omul acela și atât. 
•  Știe că pot renunța la multe pentru un prieten. 
•  Știe că sunt cinstit și prefer să îmi iau palme ca om drept în viață, decât să mă ridic pe spatele unora pe care îi nenorocesc. 
•  Știe că intervin să ajut când se întâmplă ceva în jurul meu, că nu sunt indiferent. 
•  Știe că în ceasul nopții, pot număra mai multe gânduri bune decât mulți concetățeni pierduți în delirul furiei din motive puerile. Cum ar fi festivalele sau alte manifestări "neortodoxe" apărute în societate în ultimii ani. 

 Și acum va întreb pe voi, ipocriților: 

 Când ați fost în stare să treceți pe lângă niște oameni îmbrăcați cumva, machiați cumva, care făceau anumite gesturi, fără să îi judecați? 

 Când ați putut întoarce celălalt obraz în momentul în care un "anticreștin" a îndrăznit să vă contrazică părerea? 

 Când ați ajutat cu adevărat pe cineva? Fără să conteze ce crede el sau ea. 

 Când ați ieșit de la biserică și ați văzut o fată lovită de un "bărbat" pe stradă ați intervenit? Ați încercat măcar să fiți acolo pentru ea?  

 Când v-ați amintit să zâmbiți și să fiți fericiți? Sau voi nu faceți asta, voi aruncați cu ură și sobrietate în toate direcțiile, că urmează fericire în Grădina Edenului. 

 Sunteți niște ipocriți, niște nesimțiți, niște falși predicatori care trebuie să înțeleagă lucrul ăsta. Trebuie să înțelegeți că ce faceți voi nu e sub nici o formă calea corectă. Nici ce fac eu. Dar eu cred și știu că atunci când fac bine, o fac din suflet, atunci când fac ceva rău, nu o fac din plăcere, iar atunci când greșesc, ÎMI ASUM. Tatăl meu știe. Și tatăl meu de pe pământ m-a învățat că în viață, oamenii maturi RECUNOSC CÂND AU GREȘIT. Și Tatăl meu ceresc cred că asta a vrut când ne-a oferit liber arbitru. Să nu fim niște sclavi, niște închiși și încuiați. Dar să ne asumăm.

 

  

 Haideți acum să veniți să îmi spuneți cât de trist va fi, că voi arde în fundul Gheenei. Vă rog. dar vă garantez că Tatăl meu știe că Eu am fost măcar real. 

 Am ascultat muzică care mi-a plăcut în mod ASUMAT și m-am distrat cum am știut mai bine și mai frumos. Am râs, am plâns, am iubit și am urât ascultând-o. Și apoi m-am întors și am făcut ce am știut mai bine. Am fost un om bun.  

 Dumnezeu e un tip de treabă. Dumnezeu ascultă de toate, pentru că el nu judecă, idioților. Dumnezeu știe că fiecare lucru e special în felul lui, că de aia le lasă pe toate împreună sub același cer. Dumnezeu știe că dacă ascult muzică din aia, dacă mă îmbrac așa sau dacă vorbesc cine știe cum, nu mă face să fiu un nenorocit. Că un om înseamnă mai mult de atât.  

 E greu să nu fi prost. Mă chinui mult și de multe ori nu îmi iese. Dar voi sunteți de prea mult timp picați în groapă. 

  

 Vedeți-vă de treabă. Faceți mătănele câte vreți, închinați-vă la toate moaștele din lume și iubiți fals o centură de castitate care vă oferă o falsă satisfacție. Dar tăceți din gură, nu mai tastați, nu vă permiteți voi, ipocriți de 2 bani, să jigniți poate mii de oameni mai nobili, mai buni, mai reali și mai ASUMAȚI decât o să puteți voi vreodată măcar să gândiți că o să puteți ajunge. 

  

 Lichelelor.