Inițiativa cu bătrânii și Grecia e foarte mișto!

 Cu ocazia examenelor, am mai dat câteva raite prin europeană capitală a României, lucru care m-a nefericit în mod constant, încă de la primele ieșiri prin acel mediu neprietenos.


 Io-s din Patria Hoților, pentru cine cunoaște, iar orașul în care stau are vreo 3-4 semafoare care se aglomerează la orele de vârf, în rest, poți da o tură de oraș în 15 minute (dacă te doare la 30'j de metri în fața vioiului de lege) sau în vreo 30-35, dacă mergi legal și atent.

 Ei bine, în București, treburile sunt puțin diferite. Puțin mai mult.

 Ce se mai aude de București prin media/online/presă/gurile rele. 

 Doamna Primar A Comunei BuuuuuuCur(ule)(Ce)ești vrea să trimită niște pensionari drăguți în vacanță.

 Cu siguranță, este o inițiativă cetățenească absolut decentă, având în vedere că pensionarii ăia probabil că au cotizat juma de viață la buget și au văzut plaja de pe la străini de 2-3 ori în viață. În vederi de pe la nepoți.

 Probabil că haterii o să vină și o să zică că "PLM BOSS NU SUNT DRUMURI, CENTURA ARATĂ CA DUPĂ RĂZBOI, NU E INFRASTRUCTURĂ, NU E PARCĂRI, E PANSELUȚE ȘI BORDURI INTR'ATAT ÎNCÂT SĂ SE FACĂ UN MINIORAS AL BORDURILOR ȘI PANSELUTELOR LÂNGĂ CATEDRALA PREAMANTUIRII NEAMULUI!"

 Ar putea să vină un hater să zică asta... Și ar avea dreptate în proporție de 99% ! Dar eu nu fac un articol de hate, pentru că hate se găsește pe tot internetul. Eu vreau să disec neclaritățile și neregulile care există în această inițiativă de bun gust.

  Nu există criterii în baza cărora să se facă selecția, ci este de tipul: primul venit, primul servit. 

 Dezavantaje (de toate felurile):

 -bătrânii o să se omoare prin cozi, o să își dea la gioale, o să se bată pe un bilet, o să piardă reducerile la tigăi.

 -pot prinde aceste excursii bătrânii avuți (sau cu o situație materială peste medie) și le pot pierde cei care chiar ar fi avut nevoie de ajutor pentru a pleca într-o vacanță.

 -cocletii de la primărie o să își bage rubedeniile, alți oameni de bine pierzând automat locul...

 -înghesuială peste tot în drum spre locul de la care s-au ridicat biletele. O zi întreagă, toți ținerii/plătitorii de bilet au stat în picioare în toate mijloacele de transport de la/către locul respectiv din cauză că erau bătrâneii la vânat de bilețele 

 Avantaje(DOAR POLITICE):

 -capital politic incomensurabil. Fiecare bătrân se va gândi că dacă iese doamna PPppPPandele și la anu', o să mai existe șanse să prindă și el excursia aia BLANAO$!

 ..............................Cam atât.

 Și e drăguț că măcar 200 din mia aia de bătrâni vor avea parte de experiență vieții lor. Ce romantic, ce frumos.

 Proceduri de îmbunătățire 

 (dar le scriu eu, așa, că mă duce capul mai mult decât îi duce pe ei de vreo 10 generații încoace) 

 -o bază de date în care se ține evidența bătrânilor, pensiilor pe care le au, posibilităților pe care le au. 

 -studiu în teritoriu îndreptat către depistarea bătrânilor care au rămas singuri ( au toți copiii plecați, rudele moarte, etc). Asta să o facă tineretul pesedist, că și așa își petrec vacanța în tabere sponsorizate de primărie în care învață să nu facă nimic cu stil. 

 -bilete pentru bătrânii între 70-90 de ani, deoarece e posibil ca ăștia să se prăpădească și să nu mai apuce să vadă vreodată...ceva străin de apartamentul lor gol și vechi. 

 -bilete trimise prin poștă, nominal, fără țigăneală (ca la tanti primăriță, că eu cred că ea, de la ea de la țaranoaia, e obișnuită cu stilul asta, și de aia i se pare normal...) 

  

 În anul următor, desigur, același procedeu, scoțând din schemă persoanele care au beneficiat de excursie în anul precedent. 

  

 În rest, rămâne cum am stabilit 

 1. Trafic din ăla șmecher, 20 în coloană, 3 pe linia de tramvai. 

 2. Bulevardele arată ca niște parcări în orele de vârf. 

 3.Centura are mai multe găuri decât am eu la curea. 

 4.Orașul este foarte frumos colorat, datorită panselutelor! 

 5.Borduri înalte și noi. 

 6.Durerea în cavitatea anală este generalizată la toate nivelele. 

Sursa fotografiei: Ziarul "Cotidianul".

Iubire, emoții și alte neajunsuri.

 Ode iubirii peste tot. Iubește, ca să fii iubit, fericit, să simți că ai lumea la picioare. Iubirea nu e o destinație, ci un lung drum, pavat cu milioane de emoții și trăiri, blablabla. Platitudini. 

 Dar e prea mult. Aici vorbim de o lamă cu două tăișuri, sau cel puțin, așa am simțit/văzut și eu pe la alții. De ce nu ni se pune în vedere totul, ci doar un adevăr trunchiat? 

 Iubirea corectă, sinceră, cea inocentă. 

 Probabil că știm, copiii mici, animalele (da, e o alăturare puțin ciudată, nu țin neapărat să spun că acei copii mici ar fi animale...ei bine, uneori...în fine) simt acel atașament clar, vizibil în orice circumstanță. Se vede momentul în care părintele/stăpânul (sau părintele stăpân, depinde) apare în jur și starea entității ce simte atașament față de el se schimbă, în bine.  

 Aici e evidența, măsurabilă, absolut incontestabilă!

Iubirea de lucruri

 O altă iubire sinceră, aparent sigură, artificială, inventată de om. Orice animal știe când să plece din adăpostul său spre un altul fără să privească în urmă. Orice pasăre călătoare își face de cel puțin 2 ori pe an cuib (dacă nu cumva găsește vreunul făcut acolo unde se duce) și nu simte nici un fel de atașare față de cuibul cel vechi. 

 Omul se atașează de materialul său. E un deziderat, am, e al meu, rămâne cu mine. Multe emoții îndreptate în nimicuri trecătoare, pentru care prea mulți oameni și-ar cam da viața. 

  Iubirea, centrul Universului și principalul ingredient al celei mai importante celule din actuala societate (vorbesc despre familie, mai exact, iubirea dintre 2 oameni)  

Ei bine, aici totul devine subiectiv. Sunt un om simplu, personal, încerc doar să fac lucruri pe care să le păstrăm miliardele de secunde din viața noastră, a amândurora, în minte, cu plăcere. Acum, de multe ori îmi iese așa cum îmi doresc, de alte ori nu, nu asta contează.  

 Iubirea aia cântată prin cărți... Pot să zic că am avut 2 momente de exaltare sufletească care m-au proiectat undeva atât de sus încât... A durut ca naiba când mi-am spart mufa (metaforic) de asfalt, în secundele următoare. Bine, sunt și tânăr, deci e timp. 

 Dar ce faci când iubirea ta rănește?  

 Probabil că vei fi catalogat drept egoist, în primul rând, atunci când "iubirea noastră" se va transforma în iubirea lui/ei pentru el/ea și iubirea ta pentru altcineva. Și sentimentul înălțator, paroxismul sufletului uman, devine o armă. Ei bine, nu pare corect. 

 Când e corect să îl judeci pe celălalt? Sufletul'i (imprevizibil, iresponsabil) suflet, nu îl poți acuza că simte altfel acum... De ce simte altfel? De-aia. 

 În fine. Iubirea se transformă dintr-un sentiment plăcut într-o armă. Distructivă, de proporții magnifice. O despărțire. O ruptură, o fâșie de suflet abandonată'n praful de pe raftul cu amintiri.

 Ești și victimă, și călău, iar "firul de ață" care leagă 2 inimi poate deveni, mult prea ușor, ștreang. 

 Păi cum? Atâtea ne leagă, totul a fost pentru tine, cu gândul la tine... Și tu pleci? De ce dragostea ta... De ce nu mai e ca atunci? De ce e ea, de ce nu sunt eu, cu ce am greșit, m-ai iubit vreodată, ce facem cu câinele? Întrebări care se nasc și rămân pe buzele celui rănit. Răspunsurile sunt variabile.  

 Iubirea pur și simplu nu ține. Nu e un scop, nu e un drum, nu e nici măcar o realitate. E doar o chimie, o greșeală, o întâmplare, hazard. Nimeni nu își spune azi : "Mâine bag mare cu indragosteala!" și gata, prima venită, prima servită, inimă pe tavă și toate intențiile bune. 

  

 Trec anii, iubirea capătă alte forme, din ea derivă alte simțiri... Din sentimentul primordial, se nasc respectul, loialitatea, toate astea. 

  

 Peste tot e plin de maxime despre dragoste, despre sensul vieții care este dat de aceasta. Probabil, dar băieți, voi chiar credeți că viața are un sens? 

  

 Până una alta, rămâne cum am stabilit. Dragoste să fie, pentru toți, toate, cu de toate. Cea mai ascuțită sabie în stare să străpungă inimi într-o secundă, învelită în cea mai fină catifea, să fie în mâinile voastre. 

  

 Dar nu uitați că momentul înjunghierii va veni, mai devreme sau mai târziu. Poate o să aflați, poate se va întâmpla pur și simplu, fără să își dea nimeni seama. 

 Unii trăiesc așa de zeci de ani, doar pentru că e comod. 

Si pentru că le e frică. 

ȘOCANT. Se poate trăi fără REȚELE SOCIALE!

După cum știți cu toți, deoarece vă interesează și v'ați informat când ați observat că nu mai scriu, din cauză că mă chinui să învăț pentru o admitere, am avut blank total, pe social media/blog/internet în general.

 Cum ie veatza fără apăsătoarea laudă constantă a tuturor copiiilor realizați? 

 Păi, prima chestie, mi-am dat delete din creieraș la toate mizeriile care nu mă interesau oricum, dar pe care le vedeam involuntar. Dar probabil asta nu e o noutate. 

 Partea interesantă e că nu am mai resimțit frustrare (ca un frustrat ce sunt) urmărind ce activitate interesantă au concentatenii mei pe facebook, în timp ce eu bag material didactic ca un erou în călduri, stând în casă, la multe grade afară... 

 În schimb, văzându-i prin oraș, realizam ce activități "basic"fac. Da, toată lumea e "happy happy wow wow" în poze, în realitate... îi vezi cum sunt de fapt. Toată lumea pozează în "HEEEYOO SUNT STĂPÂNU LUMII ÎMI MERGE BINE RĂU!". 

 Doza asta de realitate nealterată aduce aminte de faptul că toți trăiesc vieți mizerabile și triste. Fără prefăcătorie, fără vrăjeală social media! 

 Bine, nu e chiar așa, dar și eu sunt nesimțit... 

  

Intimitate?

 Da, o doză mai mare de intimitate.  

 Trăiești momentul? 

 Da, mult mai personal, lucrurile par ceva mai reale. Când bei un suc îl bei pentru tine, nu pentru prietenii tăi care trebuie să vadă că nu ești un sărăntoc care nu își permite Mojito! Da, când te duci la restaurant parcă crusta de pe snitzel e mai crocantă când o mănânci cu dinții tăi, nu cu ochii prietenilor. 

 Timpul se dilată? 

 Habar nu am, cert e că orele trec mai greu. Trec mai greu când nu scrollezi între miile de pisici, câini, informații pseudointeresante, știri fake, vrăjeală, meme-uri fffffff. interesante. Parcă și realitatea înconjurătoare e mai prezentă, că nu ai încotro, trebuie să o observi, dacă nu ai aplicațiile vieții pe telefon. Asimilezi informație utilă dacă vrei, te uiți la filme, dacă vrei, zici că ai făcut rost de câteva ore care înainte nu erau ale tale! 

 Partea proastă? 

 Habar nu am, mă simt foarte neapreciat, nu mă validează nimeni, nu mă pupă nimeni în fund cu like-uri (oricum, și așa erau puțini, dar nici măcar ăia???), parcă nu mă simt om pe lume când nu bag un selfie la 2 zile în care mă prezint în toată splendoarea, cât de interesant sunt eu și ce activități ieșite din comun fac... 

 Da, nu. Oricum, o parte proastă ar fi. Fiind totul interconectat, te simți puțin pe dinafară. Am ajuns mici rotițe într-o masinărie cu milioane de elemente. Mașinăria nu simte o piesă lipsă, dar piesa simte lipsa celorlalte elemente! 

  

 P.S.: Da, sunteți niște campioni, faptul că ați terminat o facultate este demn de statuie. Toate copilele în robe, foarte frumos machiate, foarte câștigatoare!  

 Promit că dacă îmi rămân mai puțin de 50 de bani pe tejghea îi las, special pentru zâmbetele alea de campioane pe care le băgați după ce terminați facultatea aia BLANAO care vă lansează în viață direct în scaunul de manager de casă de marcat! 

 Tare gagiul! L'am pozat acum 5 ani! Dacă vă place, să știți că și mie îmi place!  

Consecvență în superficialitate-Bine v-am găsit.

 Dar rău am nimerit.

 Anul de grație, 2018, și ceea ce a adus cu el. Extreme "pozitive" .

 După cum se vede cam peste tot, lumea, de câțiva ani încoace, a luat-o puțin pe cărări. Scriu lumea, și mă refer la lumea modernă, nu la triburi, care fac același lucru de 2000 de ani încoace. 

 Prin extreme, mă refer, surprinzător, la acțiuni care deja sunt duse spre extrem, prin "pozitive", mă refer la impactul pe care îl au în opinia publică actuală. Pentru unii, e foarte bine că sunt duse la extrem, pentru alții, de exemplu, pentru mine, e groaznic, sinistru. 

  

 #Metoo - o treabă pornită prin 2017, dacă nu mă înșel, a pornit ca un ceva necesar, având în vedere abuzurile care se fac (nimănui nu îi pasă cu adevărat, în schimb, de acești oameni, doar angry reaction pe fb și apoi...uitare, un alt aspect pe care îl voi discuta mai jos.) și de care nu se știe nimic. Un fel de cadavru uitat în apa, care a putrezit și s-a ridicat la suprafață.  

 Ok, e în regulă, tot ce e rău trebuie să iasă la suprafață, într-o bună zi. Devine sinistru când, după o perioadă super lungă de timp, tot se trezesc tot felul de frumușele de actrițe sau actuale femei de succes să arunce cu noroi în oameni celebrii, care "m-au pipăit acum 26 de ani!". Le-a fost frică să recunoască... Da, nu, e vorba de comoditate, e vorba de jobul ăla în care voiai să rămâi. Și ok, ai familie de întreținut și nu poți schimba jobul când i se scoală unui libidinos... De ce nu te-ai trezit mai devreme? De ce 26 de ani? 

 Pentru că ai așteptat momentul. Ca și cum mi-aș fi luat o palmă peste bot, când eram mic, de la prietenul meu (care era de o vârstă cu mine atunci) Smiley, de exemplu, și când este la apogeul carierei sale, BOOM, apar eu și-l fac de rahat, pentru că pot și vreau, și nimeni nu mă poate opri. 

 #HatePentruNationalism - aparent, e o rușine, mai nou, să ai sentimente naționale. Recunosc, nu este ceva în mod special util, nu este ceva care să îți aducă beneficii imediate, exacte, palpabile. Este un sentiment intrinsec care se manifestă în diferite moduri (pentru unii, o dorință avidă de dat afară străinii din țară, pentru alții, contemplarea unei țări frumoase și nimic mai mult). Mizeria începe când adolescenții ăștia de factură nouă, cititori de www.vice.com, cei pro #TotCeVineDinAfaraSiEEuropean, încep să te judece. Da, ciudat, predică pe unde apucă placa cu "Cum îndrăznești să îi judeci pe #gay, #transsexuali, ,#imigranți, #oriceAltCeva." dar ei judecă la rândul lor cu mare lejeritate orice nu le convine. 

 Băi, eu înțeleg, dar nu poți să stingi focul cu foc. Adică îți asumi că iei sentimentele unora în derâdere și îți asumi că oamenii ăia nu vor fi mulțumiți cu genul ăsta de comportament, deci, poate chiar fără să fi avut ceva înainte cu tine, de azi vor avea. 

  

 #ReteleSociale - reacții antisociale. Discutam cu o persoană care mi-a fost apropiată, la un moment dat, despre pozele mele de pe #feisbuci. Că postez de multe ori mizerii de poze, că sunt stupid și ia uite nene ce față am aici, dar și acolo. Cum să mă ia cineva în serios? Sinistră gândire. Păi da, dacă în general, în viață, nu pari un om demn de luat în serios, poate te scoate un profil atent aranjat. Dar scuză-mă, cred că mi-am făcut cont pe rețele sociale să postez ce doresc eu, nu ce "se cere", social vorbind. 

 Consecvent modul în care, de vreo 2-3 ani încoace, oamenii pun poze și descrieri care mai de care, de-oi zice că e vreun filosof de marca veche, când îl vezi în real-life, e ultimul cretin care râde la un deget. Toți duc o viață bună, fetele arată extrem de bine și se distrează mult, ascultă muzică bună, mănâncă doar salate și prăjituri (#cheatday booooooy), se sheruiesc doar evenimente de factură nobilă, știri importante... aceleași peste tot.

 Superficial este cum se văd treburile astea. Toată lumea e doar lapte și miere, roboței pupincuristi, băieți educați până la primul "send nudes" și fete care sunt ok cu celelalte fete, atâta timp cât nu se dau la iubitul lor (vreun mare mascul alfa, purtător de șosete colorate, de multe ori). 

 Doar comentarii de bine, reacții #love, #like, #shitposts (doamne ferește).  

 Am avut nesimțirea de a da cate'un sad reaction, colo și colo. Păi au intrat astea supărate în DM, că de ce dau sad reaction? Care e problema? Ce nu îmi convine? 

 Am rămas puțin pe gânduri... Câtă lipsă de încredere în sine, cât pupincurism să fi înghițit ca să ajungi atât de panicat de... o față tristă? E trist.

 Toți suntem supărați acum, dar ne trece până mâine. 

 Scandal, s-a întâmplat ceva... Orice. Media vuiește, oamenii au draci în cur, toți au păreri contradictorii și predică teorii deștepte despre cum e de fapt și cum a fost și cine e de vina și, și, și, și... 

 Și trece o vreme. Timpuri noi, obiceiuri vechi. media livrează alte rahaturi, alea vechi automat intră sub preș.  

 COLECTIV? Știe cineva ce reprezintă acest substantiv, singular, înafară de definiția din Dex? Da, normal, dar cine s-a mai gândit la el în ultimul timp. Acum important e că o memam pe Vioriche Danchill și pe Nea Musteatza' și râdem tare de guvernarea PESEDE. Dar uităm cum a picat ultima guvernare PSD. Din cauza unui accident de proporții catastrofice. 

  

 Praf în ochi de peste tot, dar nimeni nu se prinde. Mintea e prinsă peste tot, prin sute de informații inutile livrate de media, totul este despre tot și prea puțin despre ceea ce contează. 

Facem totul, dar de fapt nu facem nimic.

Superficial a ajuns o definiție. În epoca în care toată lumea e importantă, în care contează ce se întâmplă, nu DE CE se întâmplă. Contează că urăști ceva, ci nu DE CE urăști. Contează că mănânci carne, nu DE CE mănânci carne. Contează ce iubești, nu DE CE iubești ceea ce iubești. Toți predică acceptare, toți predică iubire, viață boemă, pace și bunăstare pentru noi toți... 

  

 Sunteți niște mirese îmbrăcate în rochii negre, pline de noroi și păcat. Burduf de oaie plin cu mizerie.  

 Mințile voatre au adunat prea multă ură pentru ceea ce era cândva normal, doar pentru că iubiți/apreciați ceea ce e acum normal. Nimeni nu mai încearcă să înțeleagă. E mult mai usor să arunci cu noroi și apoi să te guduri de cei care sunt ca tine, să îți iei doza de acceptare și să mergi mai departe fluierând. 

  

 E un bal mascat, și măștile sunt de câteva feluri, din păcate, nici măcar originalitatea nu mai e ce a fost.  

  

 Propovăduiți dragostea prin toate postările de pe facebook și instagram, dar vorbiți că ultimii oameni despre alți oameni. Blamați răutatea omenească, dar înșelați cu prima ocazie omul care v-a fost aproape. 

  

 Consecvență în superficialitate-Bine v-am găsit, rău am nimerit. 

Tanarul adult de 2K28 / Harneala&Smecherie si Talent ca la fiftisent

Am 20'j de ani si cu o deosebita placere gust cu pipeta din colapsul social in care ma aflu. Astazi voi scrie despre "Tanarul adult" sau despre "Adolescentul batran", depinde cum vreti sa ii spuneti.

O luam pe tipologii dastea clasice, apoi 2-3 bonusuri, cate oi avea chef sa mai scriu-plot twist, am scris 1 :

1. Baiatul tare ca baga bani la aparate si #FuteDeRupe in timpul liber//

Asta este unul dintre cei mai pricopsiti, unde-l vezi, povesteste oricui (nu are altceva mai bun de facut si) il asculta despre ce sume incendiare ii trec prin maini. A luat septarii alaltaieri si a scos suta de sute, i-or picat 10 carti pe "Book of Ra" si a facut cinste la tot cazinoul. Desigur, ieri isi baga telefonul la amanet ca sa isi ia un pachet de tigari, dar asta omite, in general.
E interesant la asta ca isi pune poze full pe insta si feisbuc, in toate e smecher, in toate e bazat, dar nu specifica nicaieri ca nu posteaza dupa telefonul lui cu butoane (ca nu are bani de d'asta cu touch) ci dupa telefonul lu tovarasu', cu care isi si face pozele alea...
Partea buna e ca asta are mare incredere, in general, in el si in calitatile lui speciale (altfel nu invartea atatia bani, daca nu era special, nu?) si se lauda la copile de 14/15 ani cu faptul ca el intr-o zi tine'n mana cat castiga parintii respectivei in 3 luni. Dreaq, automat, iese cu scantei.

2.Asta de nu e "sec ca aia mari da nici ratat ca astia mici"//

In general, tipul/tipa asta sufera de o rara forma de autosuficienta, indicata de mediul absolut interesant in care a trait. Nu a prins frenezia BUG Mafia cu hainele alea labartate si nici nu a simtit in oase versurile pline de mesaj ale Satra BENZ. Pentru asta, el e peste aia mari, care sunt acuma batrani si plictisitori, si nu e nici atat de dobitoc ca ala micu', care nu leaga 3 vorbe fara o "pulaMea" printre ele.
El/ea ar fi ok, dar atitudinea de om superior il/o strica, pentru ca el/ea are gusturi muzicale, nu asculta mizerii, el/ea are emotii puternice, nu e superficial. Are sfaturi bune si e original(a), citeste multa drama si stie ca viata e grea. In general e foarte afectat/ofensat/deranjat(a) de societatea asta tampita, care ba e pre-prea, ba nu e deloc. E politically correct si crede ca aproape orice om merita o sansa, inafara de dobitocii care nu gandesc ca el/ea.

3.Omul de baza, caracterul de fier//

Ironic vorbind, logic. E nesimtitul care le face pe toate, le stie pe toate ( a vazut el un video pe youtube/a fost la un "workshop"/i-a spus un adult BINE pregatit) si se crede indispensabil. Desigur, daca il iei la bani marunti, e doar un pulete cu impresii care din 10 lucruri stiute la perfectie face maxim 2, mediocru si p-alea.
Se implica peste tot, are pareri referitor la tot, pana in ziua cand trebuie sa si faca ceva. Atunci se intampla ceva... il doare, il mananca, si-a rupt a 3-a mana, ii e rau lu ma-sa, etc. Parerea lui e importanta! MEREU!

4. Vloggerul/bloggerul/formatoru' de opinie//

Desigur, pentru toate 3, exista si exceptiile, care chiar fac ceva relevant, nu imprastie cancer la ochi prin Internet. Dar pentru unul relevant, sunt 50 TOTAL irelevanti.
100000000 de obosite explica "meicap", toate/toti (mai nou) trafaletatele, toti oamenii care au o mare insecuritate si si-au descoperit o noua pasiune pentru a-si ascunde fetele de bidoane turtite impart sfaturi, pareri.

 Toti irelevantii isi spun opinia, toti taranii (ca mine) blameaza alti oameni si chestii in general...

Dar e si categoria speciala, VLOAGHERUL. Asta e diferit prin prisma faptului ca aduce o noua dimensiune a imunitatii la cat de penibil poate deveni/hate primit si suportat cu stringenta. Orice i-ai spune, oricum i-ai face, el stie ca tu glumesti cu el, nu se ataca. Daca ii comentezi ironic, el o ia de buna (aparent), daca ii dai la mumu cu hate, el zice ca ii faci reclama... poti sa te caci la el pe pres, el nu se supara! Vlogheaza teme aparute/reaparute, face provocari la fel de (ne)interesante precum predecesorii lui care au inceput in 2012... Si CLICKBAIT.
"UITE, MI-AM BATUT UN CUI IN P#&A!" - si in video e el care baga un bold intr-un penis de plus castigat la pufuleti, ce dreaq.

5. Astia care sunt la facultati serioase//

Daca astia sunt la o facultate serioasa, sunt automat un felde zemizei intre suboameni. Nu, nu conteaza ca au ajuns acolo pentru ca au fost niste super tristi care nu au facut nimic toata scoala primara/liceul in afara de stat cu nasul in carti. Nu conteaza ca daca maine ii loveste tramvaiu o sa isi aminteasca ca cel mai frumos moment e momentul in care au luat 10 la BAC (WOWOWOWOWO). Nu frate, ei o safaca bani multi si o sa duca o viata buna, nu ca ratatii aia...
Automat, comportamentul figurist si de 3 bani o sa apara la oamenii astia, inevitabil.

6. Faimosii pe internet//

Astia nu sunt neaparat rai, dar sunt foarte lame. Ei sunt foarte zambareti, optimisti, totul e roz. Daca nu zic de 3-4 ori pe zi "Va iubesc/Va multumesc/Va apreciez/Sunteti extraordinari" nu se simt bine. Curge lapte si miere pe ei si pe fanii lor. Hai frate, ca si prea multa dragoste se lasa cu dureri de burta, daca intelegi ce vreau sa zic...

7. Fetele serioase//

Sunt super, se imbraca super, fac chestii super (voluntariat, planteaza copaci, sunt vegane/vegetariene), asculta muzica super, fumeaza iarba (super!!). Un kilogram de aroganta in spatele unei masti pline de intelegere. Din 3 vorbe, ea se apuca sa iti explice ce face ea si ce nu faci tu, si de ce ea e tare (si automat, tu nu esti). Indirect te ia de prost, dar nu conteaza, in rest se poarta super!

8. Extremistii (de orice fel, din orice motiv)//

Fie ca e vorba de echipe de fotbal sau de regimuri politice. Frate, ai 20'j de ani, maxim 25, traieste pentru tine, sunt chestii mai importante de facut\vazut care merita mai mult sacrificiu decat ceva ce nu s-a nascut si nici nu va muri impreuna cu tine. Chiar iti place sa fii doar o unealta pentru propagarea ideii altuia ?
Esti tanar, sigur poti mai mult!

Bonus:

Roacerii veseli.
 Astia sunt spuma oricarui oras. Vizibili seara in parc si pe scarile de bloc, sunt imbracati in negru, beau bere la pet si fac glume porcoase. Nu conteaza ca si'o ard ca ultimii boschetari, ei sunt boemi. Fumeaza speish si earba cumparata la sub-pret (de la baiatu ala de la Bucuresti, au ei un pont). In general canta la chitara si umbla beti prin oras :-??, ceea ce e ok.

Cam asta e.

Doza de "libertate" !

 Acum o săptămâna, am avut plăcerea, datorită unui bun prieten, să merg o fuguță până la munte. Dar nu vă gândiți că la partie, pur și simplu, sau să văd 3 brazi și-o buturugă, prima pe dreapta.
 
 Nu, am mers într-un așa zis traseu montan. Unul destul de simplu, cu o dificultate scăzută, având în vedere că eu și încă 2 persoane eram începători, dar pe drumul anevoios către cabană "Curmătură", unde am și înnoptat, mi-am pus câteva chestii în cap și am ajuns la concluzia că acest traseu nu a fost singurul, ci a fost primul dintr-un lung șir de trasee viitoare pe care am de gând să le parcurg.

Prima impresie 

 Am plecat cu trenul, dimineață, minimum de bagaje, maximum de entuziasm, direct CFR Călători, Gara "Ploiești Vest". Autenticitate, tată, e exact la fel ca acum 1 an, iar atunci era exact ca acum 2 ani, și, ca să vezi, izbitor de asemănător ca prima mea experiență conștientă cu trenul. În câteva cuvinte, m-am simțit, deja de la plecare, puțin mai liber, mai puțin constrâns de vremurile noi și foarte intruzive în care trăim.
 
 
 Am ajuns la Brașov, am băgat o cafea super (la suprapreț) și a venit prietenul cu mașină(care avea și un cutulete mic) și care trebuia să ne escorteze (apoi să vină și el, evident) la vatra muntelui, în localitatea Zărnești. 

 Am lăsat mașina și am pornit anevoios, în prima fază, pe munte. Zăpada destul de multă, peisaje minunate înainte, înapoi, stânga, dreapta, ce să mai, deja uitam de faptul că îmi sare plămânul și îmi zvâcnește piciorul (mai mult sau mai puțin). Poze, multe poze, râsete, drum lung, vreo 3 ore... Și am ajuns sus.
 
 Și sus s-a văzut cumva. Frumos, o mare de verde și alb în jos, o mare de albastru pur și pe alocuri șters, în sus.
 (o mostră basic, needitata, nu extraordinară, fiind spre amiază când am ajuns, lumina nefiind chiar excelentă pentru go-pro-ul meu de 10mpx).

 O comunitate cu interese comune, pentru o vreme. Libertatea regăsită  în simplitatea care o definește. 

 Interesant e că acolo "sus", toți oamenii sunt "amici" măcar, dacă nu prieteni, toți au în comun pasiunea pentru munte, cel puțin. Nu există nici Dra(c)gnea, nu există nici taxe, nu există nici ratele la bancă și nici șeful care da termene-n neștire. Pentru câteva zile/ore, ești pur și simplu liber, respiri aer curat, împărtășești zâmbete, glume, asculți povești de la alți excursioniști și vezi alte trasee prin ochii lor. 

 E frig, poate, poate e prea cald, poate nu ai apă îmbuteliată la discreție, dar ai izvor, poate nu ai aer condiționat, dar poți să stai la o gură de apă proaspătă la umbra unui copac,sau în iarbă. Poate nu prinzi 4G, dar cu siguranță poți prinde amintiri care chiar să conteze. Pun pariu că nu poți să stai la "Netflix and chill", dar cu siguranță poți sta pe terasa cabanei la o discuție cu cineva, cu extraordinare priveliști, chiar în fața ta... ȘI, SUPRINZATOR, în viață reală. 

  

De ce revin?

 Pentru că merită. Mai sus am povestit până într-un punct, apoi am exprimat câteva gânduri. Acum să regăsesc firul narativ al poveștii... Am plecat, a doua zi, prin "Prăpăstiile Zarnestiului".  

 Ceva mai complicat drumul, văi abrupte, gheață, trânte... Și peisaje băi frate, care chiar au meritat. Am să las câteva poze și o întrebare. 

   Cum evadați voi? Sau vă place atât de mult democrația noastră încât stați doar în oraș? 

Cum se poate? Ca la noi, la nimeni.

 Să fac o introducere, ca să se vadă că sunt echidistant, în primul rând, nu sunt trădător de urbe sau genul de cetățean care caută probleme cu lupa, nicidecum.

 Îmi *iubesc* orașul, este locul în care mi-am petrecut o mare parte a copilăriei cu bune cu rele. Nu blamez poliția, de multe ori e foarte promptă și își face treaba ca la carte, dar episodul ăsta mi-a provocat dezgust.

Când, cum, unde și de ce m-a interesat? 

 Unde? Vis-a-vis de restaurantul TerraVerde, din centrul orașului, pe trotuare.
 Când? Acum vreo 2 săptămâni, când plouă destul de tare și erau băltoace peste tot.
 Cum? Lipsă de simț civic (și locuri de parcare).
 De ce m-a interesat? Pentru asta, o să las aici o poză care, cred eu, va fi destul de conclusivă.

 Se observă vreo problemă? 9 români din 10 vor spune că nu!  

  

 Eu zic că totuși... nu e ok ca mașinile să ocupe tot trotuarul. Nu, nu e loc să treacă nici un copil pe acolo. Oamenii, cetățenii plătitori de taxe. sunt obligați să meargă pe carosabil, în centrul orașului. 

  

 Ok, bine, nu au unde parca... Dar m-am enervat când un domn în vârstă a fost stropit de o mașină care trecea în viteză.  

  

 Bă!, asta e normal? 

  

 Nu are loc, omul are bunul simț să ocolească, în loc să îți spargă roțile/geamurile/fața când te vede, nu face sesizare la poliție, nu comentează, chiar dacă e nevoit să își riște, practic, viața, și tu, nesimțitule, vii în viteză și după ce că e vai de el, îl mai și uzi din cap până în picioare. 

  

 Asta deja nu e normal. 

  

  

  

 În următoare poză vă rog să observați ceva: 

(să mă credeți, nu stăteam câte o oră să prind un om în cadru, oamenii chiar treceau și treceau frecvent). 

  

 Demn de observat este semnul rutier, dar și plăcuța de sub acesta, care (cred eu) ne transmite așa  

 -> Atenție, se ridică mașini, cu platforma, în caz că stationezi aici, unde este INTERZIS. Dacă vedeți pe cineva staționat, sunați la numărul de telefon AFIȘAT pentru a  se veni cu platforma și a se sancționa persoana în cauză. 

 Ei bine, eu am făcut ce am scris mai sus, adică ce am înțeles. Am sunat la numărul acela. Mi-a răspuns o doamnă, care s-a recomandat de la SGU Ploiești și m-a întrebat ce problemă am. I-am explicat pe îndelete. 

 Răspunsul mi-a confirmat gândurile: o să am de așteptat/ încă o dată cetățeanul pierde în timp ce aceia care ar trebui să ofere servicii doar lasă impresia că o fac. 

 Ei nu pot face nimic, nu este în atribuția lor, trebuie EU să sun la Poliția Locală Ploiești și să îmi rezolv problema. 

  

 De ce e numărul ăla acolo, atunci? De ce? Singurul ajutor de la doamna aceea a fost un număr de telefon. 

  

 Am sunat la Poliția Locală. De vreo 4-5 ori, până au venit, chiar dacă au aflat de problemă mea în jur de ora 11, până pe la 12 nu și-a făcut nici un echipaj apariția. 

  

 Mă gândeam că gata, să vezi acuma ce amenzi intră în curu ăstora de împărățesc cu mașină pe trotuar. 

  

 GHINION. Domnul polițist mi-a spus că ei nu pot decât să amendeze persoanele care sunt la mașină, lângă mașină, etc. Poliția NAȚIONALĂ se ocupă cu ridicarea mașinilor. 

  

 Am rămas aiurea. Cum mă frate, adică eu las mașină unde mi se scoală mie și plec la treaba mea, mă întorc când vreau și o găsesc fără nici o problemă? Nu țin cont de semne, de bun simț, de nimic, și nu plătesc nici o consecință? 

  

 Păi da bine boss, atunci de ce mai fac școală de șoferi? Să mă chinui să învăț toate semnele alea, care oricum sunt degeaba. 

  

 În schimb, băieții stau geană prin locuri în care lumea parchează 3-4-5 minute pentru a face un xerox sau niște poze, ca să amendeze, blocheze roți, etc. Bine că pe amărâții ăia care chiar au ceva urgent de făcut și nu pot parca la dracu în praznic îi vedeți, chiar dacă oricum plecau în câtva minute de acolo, și pe ăștia care au impresia că și-au cumpărat stradă nu îi mai vede nimeni. 

 SCÂRBOS, NENE!` 

  

 Sun la S.G.U. -> mi se recomandă să sun la Poliția Locală 

 Sun la Poliția Locală -> stau o oră ca să vină un echipaj, în frig și în ploaie 

 Vine echipajul -> nu au cum să le dea amendă, cum să le ridice mașinile... 

 -> Poliția Națională se ocupă.  

  

 Nimeni nu știe ce are de făcut, iar plăcuțele acelea cu număr de telefon sunt ilegale, mai mult sau mai putin.

 Sunt indus în eroare, ca cetățean, cer ajutor de la niște instituții locale, ajutor care nu îmi poate fi oferit de acestea. E NORMAL? 

 Dacă aveți cunoștințe care lucrează în domeniul public... și care au mai mult de 2 neuroni și dorință infinită de primit bani pe nefăcut nimic... poate le spuneți, poate sesizează, încercă, rezolvă ceva, undeva. 

  

  

  

 P.S. : În centrul Ploieștiului, la 2 strazi una de alta, avem 2 parcări cu 5 etaje. Prima e de 7-8 ani. Stă jumate goală. 

A doua are maxim 2 ani. Stă 3 sferturi goală.  

 Da, nu vă gândiți că s-a apucat vreun deștept să construiască parcări unde e nevoie de ele, dar ziceam așa, ca să vedeți unde sunt locuri de parcare și câtă nevoie are lumea de ele acolo unde se află. 

   Rușine, nene.